UN AJUTOR EFECTIV

            Adevãratul educator va încerca, prin sfat si exemplu, sã aducã suflete la Hristos. El trebuie sã primeascã adevãrul dragostei care sã-i curãteascã inima si sã-i modeleze viata. Orice învãtãtor trebuie sã se afle sub deplinul control al Duhului Sfânt. Atunci Hristos poate sã-i vorbeascã inimii lui, cu glasul iubirii. Iar dragostea lui Dumnezeu, primitã în inimã, este o putere activã spre bine, însufletind si înnobilând mintea si sufletul. Cu propria inimã caldã de dragostea divinã, educatorul Îl va înãlta pe Omul de pe Calvar nu pentru a le oferi discipolilor Sãi o informatie, ci pentru a-i face atenti la Hristos, pânã ce El le va apãrea "deosebindu-se din zece mii", cu toatã fiinta lui, "plinã de farmec"(Cânt.  Cânt. 5,10-16).  Duhul Sfânt este un ajutor efectiv în refacerea chipului lui Hristos în sufletul omenesc, dar eficienta si puterea Lui nu au fost pretuite în scolile noastre. El a fost prezent în scolile profetilor, punând chiar si gândurile în armonie cu vointa lui Dumnezeu. Existã o legãturã vie între cer si aceste scoli, iar bucuria si multumirea inimilor în iubire îsi gãseau expresie în cântãrile de laudã la care se   alãturau si îngerii. Duhul Sfânt vine în lume ca reprezentat al lui Hristos. El nu doar vorbeste despre  adevãr,  El este adevãrul - Martorul adevãrat si credincios. El este marele Cercetãtor al inimilor, cunoscând caracterele tuturor.  Duhul Sfânt a venit deseori în scolile noastre si nu a fost recunoscut, fiind tratat ca un strãin, poate chiar ca un intrus. Orice profesor trebuie sã-L cunoascã si sã-L întâmpine frumos pe acest Oaspete ceresc. Dacã îsi vor deschide inimile pentru a primi Duhul, educatorii vor fi pregãtiti pentru a colabora cu El în lucrarea pentru elevii lor. Si când Duhului i se dã cale liberã, El va determina transformãri minunate. El va lucra în orice inimã, vindecând de egoism, modelând si cizelând caracterul si supunându-i lui Hristos chiar si gândurile.  Marea nãzuintã a educatorului trebuie sã fie desãvârsirea caracterului lui Hristos în el si în elevii lui. Învãtãtori, lãmpile voastre sã fie bine puse la punct, si ele vor fi nu numai luminã pentru elevii vostri, ci vor trimite raze clare si în cãminele în care acestia locuiesc, în  vecinãtatea lor si mult mai departe, în întunecimea moralã a omenirii. (Special Testimonies on Education, pag. 47-52, 15 mai 1896). 

 Unii frati afirmã cã existã o multime de tineri în biserica noastrã care au nevoie de beneficiile pregãtirii în scolile noastre, dar care nu le pot frecventa, dacã nu vor fi micsorate taxele.  Aceia care pledeazã pentru taxe reduse trebuie sã analizeze problemele atent, pe toate fetele. Dacã elevii nu dispun de suficiente mijloace proprii pentru a plãti costul real al unei lucrãri constiincioase pentru educarea lor, nu ar fi mai bine ca pãrintii, prietenii sau comunitãtile lor, de care apartin, ori frati generosi din teritoriul conferintei lor sã-i ajute, decât sã lase ca asupra scolii sã apese numeroase datorii? Ar fi mult mai bine ca mai multi patroni de institutii sã sponsorizeze împreunã cheltuiala, pentru ca scoala sã nu devinã datoare.  Bisericile din diferite localitãti ar trebui sã simtã cã asupra lor se aflã o solemnã responsabilitate în pregãtirea tinerilor si educarea talentelor spre o angajare în lucrare misionarã. Atunci când se gãsesc în comunitate tineri promitãtori, ca viitori buni lucrãtori, acestea sã-si asume rãspunderea de a-i trimite la una dintre scolile noastre de pregãtire. În comunitãtile noastre, se aflã capacitãti extraordinare, care trebuie puse la lucru. Existã persoane care ar putea sluji bine în via Domnului, dar   multi sunt prea sãraci pentru a putea dobândi educatia necesarã, fãrã ajutor material. Comunitãtile trebuie sã simtã cã a contribui la sustinerea materialã a acestora este un privilegiu .  Aceia care au adevãrul în inimã sunt totdeauna dispusi sã ajute cu generozitate acolo unde este nevoie, determinându-i si pe altii sã le urmeze exemplul. Dacã sunt tineri care  ar putea beneficia de scolile noastre, dar nu pot plãti în întregime taxele, biserica trebuie sã-si arate generozitatea, ajutându-i.  În plus, în fiecare conferintã trebuie strâns un fond de împrumut pentru elevii buni, dar sãraci, care doresc sã se dedice lucrãrii misionare. În unele cazuri,  acesti elevi trebuie chiar sã beneficieze de donatii. Când a fost deschis pentru prima datã colegiul din Battle Creek, exista la Review and Herald un fond destinat celor care doreau sã obtinã o educatie, dar nu aveau mijloace. El era la dispozitia unor elevi, pânã ce acestia reuseau sã-si facã o situatie, apoi, din câstigul lor, ei aveau sã restituie ceea ce folosiserã, astfel încât si altii sã poatã  beneficia.  Asemenea rezerve trebuie fãcute si în prezent pentru întretinerea unui fond de împrumut al elevilor buni, dar sãraci, care doresc sã se pregãteascã pentru lucrarea misionarã. Tinerilor li se va arãta clar cã trebuie, pe cât posibil, sã-si aibã contributia proprie la costul educatiei lor, pentru cã ceea ce costã putin va fi putin apreciat, dar ceea ce are un pret relativ apropiat de adevãrata valoare va fi apreciat corespunzãtor. 

Avantajele profesorului nostru pot fi reduse, dar, dacã el are o adevãratã pãtrundere a naturii umane, dacã apreciazã mãretia lucrãrii sale, pentru care are o dragoste adevãratã, dacã are dorinta de a lucra în mod serios, umil si perseverent, el va întelege nevoile elevilor sãi si, printr-un spirit simtitor, le va câstiga inima, si-i va conduce înainte  si în sus. Eforturile lui vor fi atât de bine directionate, încât scoala va deveni o putere vie în cresterea spre bine, plinã de duhul adevãratei propãsiri.

ELLEN  G.  WHITE