SCOPUL LUI DUMNEZEU CU COLEGIUL

            Influenta voastrã nu poate fi delimitatã. Un singur act necontrolat  poate dovedi ruina multor suflete. Prestatia oricãrui lucrãtor din  colegiul nostru produce impresii în mintea tinerilor, iar aceste impresii  se reproduc în mintea altora. tinta profesorului trebuie sã fie aceea  de a pregãti fiecare suflet aflat în grija lui ca sã devinã o binecuvântare  pentru lume. Acest obiectiv nu trebuie pierdut niciodatã din vedere.  Sunt unii care pretind cã lucreazã pentru Hristos, dar, uneori, se  aseazã de partea lui Satana si-i fac lucrarea. Poate Mântuitorul sã-i  considere pe acestia robi buni si credinciosi? Dau ei, ca strãjeri,  un sunet clar de trâmbitã?   Mântuitorul nostru ne recomandã: "Vegheati si rugati-vã  ca sã nu cãdeti în ispitã" (Marcu 14,38). Dacã întâmpinãm greutãti  si, în puterea lui Hristos, le depãsim, dacã întâlnim dusmani si,  în puterea lui Hristos, îi punem pe fugã, dacã acceptãm rãspunderi  si, în puterea lui Hristos, ne achitãm cu credinciosie de ele, vom  câstiga o experientã valoroasã.   Învãtãm astfel, cum n-am fi putut  învãta altminteri, cã Mântuitorul nostru este un ajutor prezent în  orice vreme de nevoie.  Este o mare lucrare de fãcut în colegiul nostru, o lucrare ce are  nevoie de colaborarea fiecãrui învãtãtor. Lui Dumnezeu   i displace  când oamenii se descurajeazã unul pe altul. Se pare însã cã oamenii  uitã cu totii cã Satana este pârâsul fratilor si se unesc cu vrãjmasul  în lucrarea lui.   În vreme ce pretinsii crestini se luptã între ei,  Satana îsi întinde capcanele pentru picioarele neinitiate ale copiilor  si tinerilor. Aceia care au o experientã religioasã trebuie sã încerce  sã-i protejeze pe tineri de uneltirile lui Satana. Trebuie sã nu uite  niciodatã cã ei însisi au fost cândva ispititi de plãcerile pãcatului.  Avem nevoie de mila si îndurarea lui Dumnezeu la orice orã, si atunci  cât de nepotrivit este sã fim lipsiti de rãbdare în fata greselilor  tinerilor nostri nematurizati. Putem noi, colegi de pãcat, sã-i respingem  pe acestia, atâta vreme cât Dumnezeu nu îi alungã?    Întotdeauna tinerii trebuie priviti ca fiind rãscumpãrarea sângelui  lui Hristos.   În acest caz, ei au nevoie de dragostea, rãbdarea, si  simpatia noastrã. Dacã-L urmãm pe Isus, nu ne putem limita interesul  si afectiunea la noi si la familiile noastre. Nu ne putem consacra  timpul si atentia celor vremelnice, uitând de interesele vesnice ale  celor de-aproape. "Sã vã iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu"  (Ioan 15,12) este porunca lui Isus. Priviti altruismul Lui, observati  felul Lui de iubire fatã de noi si apoi urmati Modelul. (Testimonies  for the Church, vol. 5, pag. 21-35, citit în Colege Hall, decembrie  1881). 

        Dacã vom cunoaste vreodatã adevãrul, aceasta va fi pentru cã îl practicãm.  Trebuie sã avem o experientã vie în cele ce tin de Dumnezeu, înainte  de a putea sã întelegem Cuvântul Sãu. Aceastã cunoastere practicã  este cea care întãreste intelectul si ne zideste în Hristos, Capul  nostru viu. 

ELLEN  G.  WHITE