SCOALA LUI HRISTOS

            Cel ce cautã cu sârguintã dobândirea întelepciunii scolilor omenesti trebuie sã nu uite cã si o altã scoalã îl  vrea ca elev.  Hristos a fost cel mai mare învãtãtor pe care l-a vãzut lumea vreodatã. El a adus omului stiintã direct din cer. Lectiile pe care ni le-a dat sunt ceea ce ne trebuie atât pentru prezent, cât si pentru viitor.  El ne prezintã adevãratele directii ale vietii si felul în care putem sã le atingem.   În scoala lui Hristos, studiile nu se încheie niciodatã. Printre elevii ei, sunt si tineri, si bãtrâni. Cei ce dau curs învãtãturilor Profesorului divin cresc constant în  întelepciune, rafinament si noblete a sufletului, fiind astfel pregãtiti pentru a intra în scoala mai înaltã,  în care cresterea va continua de-a lungul vesniciei.  Infinita Întelepciune ne prezintã marile lectii ale vietii - lectia datoriei si lectia fericirii. Sunt douã lectii adeseori greu de învãtat, dar fãrã ele nu putem progresa cu adevãrat. Ele ne pot costa efort si lacrimi, si chiar agonie, dar nu trebuie sã sovãim sau sã obosim. Vom auzi, în final, chemarea Învãtãtorului:  "Vino, copile, mai sus!" Aici, în aceastã lume, în mijlocul încercãrilor si ispitelor ei, este locul unde trebuie sã dobândim calificarea pentru societatea puritãtii si a sfinteniei. Aceia care ajung atât de absorbiti în studii mai putin importante, încât înceteazã sã mai învete în scoala lui Hristos, pierd enorm. Ei Îl jignesc pe Învãtãtorul divin, respingând ofertele harului Sãu. Cu cât persistã în acest demers, cu atât ei se afundã mai tare în pãcat. Plata lor va fi proportionalã cu infinita valoare a binecuvântãrilor pe care le-au nesocotit.  În religia lui Hristos existã o influentã regeneratoare, care transformã întreaga fiintã, ridicându-l pe om deasupra oricãrui viciu înjositor si înãltându-i gândurile si dorintele spre Dumnezeu si spre cer. În legãturã cu Cel Infinit, omul este fãcut pãrtas la natura divinã. Asupra lui, sãgetile celui rãu nu au efect, pentru cã este îmbrãcat cu platosa neprihãnirii lui Hristos. Fiecare capacitate, fiecare atribut cu care Creatorul i-a înzestrat pe fiii oamenilor trebuie folosit spre slava Lui, gãsindu-si în aceasta cel mai curat, cel mai sfânt si cel mai fericit exercitiu. Când principiul religios este suveran, orice pas înainte în dobândirea stiintei sau a culturii intelectuale este un pas spre unirea omenescului cu Divinul, a finitului cu Infinitul.  

ELLEN  G.  WHITE