ROADA SLUJIRII DE SINE 

             În cer, Lucifer dorea sã fie primul ca putere si autoritate. El voia sã fie Dumnezeu, sã fie legiuitorul cerului. Pentru aceastã cauzã, el i-a câstigat pe multi dintre îngeri. Atunci, cu ostirea lui rebelã, a fost alungat din curtile lui Dumnezeu. Lucrarea de rãzvrãtire si de cãutare de sine a fost continuatã pe pãmânt. Prin ispita satisfacerii sinelui si a ambitiei, Satana a reusit cãderea primilor nostri pãrinti. Iar, de atunci si pânã acum, satisfacerea ambitiei omenesti si a dorintelor egoiste s-a dovedit a fi ruina omenirii.  Dupã Dumnezeu, Adam trebuia sã fie capul familiei pãmântesti, care sã pãstreze principiile familiei ceresti. Aceasta ar fi adus pace si fericire. Dar Satana era hotãrât sã se opunã legii prin care, "nici unul dintre noi nu trãieste pentru sine"(Rom. 14,7). El dorea sã trãiascã pentru sine si cãuta sã devinã un centru al influentei. Acesta este motivul care a stârnit rãzvrãtire în cer si acceptarea lui de cãtre om a adus pãcatul pe pãmânt. Când Adam a pãcãtuit, omul a rupt legãtura cu punctul de comandã din cer si  un demon a devenit puterea centralã în lume. Acolo unde ar  fi trebuit sã fie tronul lui Dumnezeu,  Satana si-a stabilit tronul sãu. Oamenii si-au depus omagiul ca o jertfã de bunãvoie la picioarele vrãjmasului.  Cãlcarea Legii lui Dumnezeu a adus dupã sine nenorocire si moarte. Prin neascultare, puterile omului au fost pervertite si egoismul a luat locul iubirii. Natura lui a devenit atât de slabã, încât omului îi era acum imposibil sã reziste puterii celui rãu. Astfel, ispititorul îsi vedea ajuns scopul  de a se interfera în planul divin al creatiunii si de a umple pãmântul de nenorocire si dezastru. Oamenii si-au ales un legiuitor care i-a pus în lanturile robiei sale.   REMEDIUL  Privind la om, Dumnezeu i-a vãzut starea nenorocitã si a gãsit un remediu. Hristos a fost darul Sãu fãcut lumii pentru reabilitarea omului. Fiul lui Dumnezeu a fost desemnat sã vinã pe acest pãmânt pentru a lua natura umanã si, prin exemplul Sãu, sã fie o mare putere de învãtare pentru oameni. Experienta Sa ca om avea sã-i facã pe oameni sã reziste puterii lui Satana. El a venit pentru a modela caracterul si pentru a-i da omului puterea mintii, pentru a rãspândi peste tot razele adevãratei educatii, pentru ca adevãratul tel al vietii sã nu fie pierdut din vedere. Fiii oamenilor experimentaserã pe viu cunostinta rãului, iar Isus venea în lume pentru a le arãta cã El sãdise pentru ei pomul vietii, ale cãrui frunze sunt pentru tãmãduirea popoarelor.  Viata lui Hristos pe pãmânt ne învatã cã a avea o educatie înaltã nu echivaleazã cu a câstiga popularitate, cu a-ti procura avantaje lumesti, cu a avea toate nevoile vremelnice asigurate din abundentã si cu a fi onorat de oamenii titrati si de oamenii bogati ai lumii. Printul luminii a suferit neajunsurile sãrãciei pentru a putea cunoaste nevoile celor nevoiasi - El care, prin puterea Lui divinã, a putut sã rezolve nevoile unei multimi flãmânde. Nu pentru a purta fastuoasele straie de mare preot, nu pentru a avea bogãtiile neamurilor a venit El pe acest pãmânt, ci pentru a-i sluji pe cei suferinzi si nevoiasi. Viata Lui neagã  orice satisfacere de sine. Umblând si fãcând binele, El a arãtat clar  caracterul Legii lui Dumnezeu si natura slujirii Sale.  Hristos putea sã descopere oamenilor cele mai adânci adevãruri ale stiintei. El putea sã dezlege taine care au necesitat secole de sacrificiu si cercetãri pentru a fi pãtrunse. El putea sã vinã cu sugestii în domeniul stiintelor, care ar fi dat de gândit oamenilor si le-ar fi stimulat inventivitatea pânã la încheierea timpului. Dar nu a fãcut asta. El n-a spus nimic pentru satisfacerea curiozitãtii sau stimularea ambitiei egoiste. El nu s-a ocupat de teorii abstracte, ci de chestiuni esentiale în ceea ce priveste dezvoltarea caracterului, chestiuni de mãrire a putintei omului de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a-i spori puterea de a face binele. În loc sã-i trimitã pe oameni sã studieze teoriile omenesti referitoare la Dumnezeu, la Cuvântul Sãu sau la lucrãrile Sale, Isus i-a învãtat sã-L vadã discret în lucrãrile Sale, în Cuvântul Sãu si-n providenta Sa. El a pus mintea acestora în legãturã directã cu mintea Celui Infinit si le-a descoperit principiile care lovesc la rãdãcina egoismului.  Cei care nu cunosc educatia asa cum a fost ea predatã si exemplificatã în viata lui Hristos nu cunosc înalta educatie. Viata Sa de umilintã si moartea rusinoasã au plãtit pretul de rãscumpãrare pentru orice suflet. El S-a dat pe Sine pentru ridicarea celor cãzuti si pãcãtosi. Ne putem imagina o educatie mai înaltã decât cea obtinutã prin cooperare cu El?  Fiecãruia dintre noi, Isus îi porunceste sã meargã azi sã lucreze în via Sa pentru slava Numelui Sãu, prezentând unei lumi apãsate de stricãciune binecuvântarea unei educatii adevãrate si îndreptându-i pe oameni - pe cei obositi, împovãrati, întristati sau dezorientati - spre Izvorul a tot ce înseamnã putere, viatã, sperantã.  El le cere educatorilor sã fie niste lucrãtori constiinciosi, sã urmãreascã înalta educatie, pentru o conformare totalã vointei lui Dumnezeu. Cu sigurantã, ei vor culege astfel rãsplata ce vine de pe urma acestui fapt, pentru cã, fiind niste vase ale binecuvântãrii lui Dumnezeu, Numele Lui va fi mãrit prin ei.  Nu o slujire superficialã,  sau pentru platã, ci vieti umile, consacrate - iatã ce asteaptã Dumnezeu. Învãtãtorii si discipolii trebuie sã  cunoascã din experientã ce înseamnã o viatã consacratã, o viatã care sã scoatã în evidentã principiile sfinte, care se aflã la temelia caracterului  crestin. Aceia care îsi dau silinta sã afle calea si voia lui Dumnezeu primesc cea mai înaltã educatie posibilã pentru muritor. Ei îsi clãdesc experienta nu pe fanteziile acestei lumi, ci pe principii care sunt vesnice.  Este privilegiul oricãrui discipol de a studia zilnic viata si învãtãturile lui Isus. Educatia crestinã înseamnã acceptarea emotionalã si mintalã a învãtãturilor Mântuitorului. Ea cuprinde o umblare zilnicã constiincioasã, pe urmele lui Hristos, Cel ce a consimtit sã vinã pe pãmânt în corp omenesc pentru a avea posibilitatea sã ne dea o putere inaccesibilã nouã, altfel. Care este aceastã putere? Este puterea de a primi învãtãturile lui Hristos si de a le urma cu strictete.  În împotrivirea Sa fatã de rãu si lucrarea pentru altii, Isus a dat oamenilor un exemplu de educatie supremã. El L-a descoperit pe Dumnezeu ucenicilor Sãi într-un mod care a fãcut o lucrare deosebitã în inima lor, o lucrare pe care de mult ne îndeamnã sã-I îngãduim sã o realizeze si-n inima noastrã. Sunt multi care, axându-se excesiv pe teorie, au pierdut din vedere puterea vie a exemplului Mântuitorului. Ei nu-L mai vãd ca pe un slujitor umil si tãgãduitor de sine. Ceea ce  le trebuie este o contemplare a lui Isus. Zilnic ei au nevoie de exemplul Sãu de tãgãduire de sine si de sacrificiu.  Avem nevoie de experienta lui Pavel, care l-a fãcut sã scrie: "Am fost rãstignit împreunã cu Hristos, si trãiesc, dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieste în mine. Si viata pe care o trãiesc acum în trup o trãiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine"(Gal. 2,20).  Cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Isus, exprimatã în caracter, este chiar cea mai înaltã educatie. Ea este cheia care deschide portile cetãtii ceresti. Intentia lui Dumnezeu este ca toti crestinii sã posede aceastã cunoastere. 

Cel a cãrui minte este iluminatã de întelegerea Cuvântului lui Dumnezeu îsi va da seama de rãspunderea fatã de El si fatã de lume si va simti  cã toate capacitãtile sale trebuie dezvoltate într-un mod desãvârsit, deoarece el este acela care sã vesteascã "puterile minunate" ale Celui ce cheamã "din întuneric la lumina Sa minunatã"(1 Petru 2,9). Crescând în har si în cunoasterea Domnului Isus Hristos, el îsi va da seama de propriile nedesãvârsiri, îsi va simti ignoranta si va cãuta constant sã-si pãstreze si sã-si dirijeze puterile mintii pentru a deveni un crestin inteligent. Discipolii pãtrunsi de Duhul Sfânt vor atinge cunoasterea la nivelul tuturor capacitãtilor lor. Fãrã aceastã experientã, educatia este dezbrãcatã de adevãrata ei strãlucire si slavã.  Minunea Cuvântului lui Dumnezeu este efectul pe care-l are adevãrul divin asupra inimii, efect de curãtire si înnobilare a sufletului prin Duhul Sfânt. Capacitãtile dedicate fãrã rezervã  lui Dumnezeu, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, se dezvoltã  ferm si armonios. Consacrarea si sfintenia stabilesc o relatie atât de strânsã între Isus si discipolii Sãi, încât acestia devin asemenea Lui. Prin puterea lui Dumnezeu, caracterul slab si oscilant al omului se schimbã într-unul al tãriei si fermitãtii. Crestinul devine o persoanã principialã, inteligentã, cu o judecatã sãnãtoasã si echilibratã. Având legãturã cu Dumnezeu - izvorul luminii si al întelegerii - vederile lui nealterate de propriile sale  pãreri preconcepute se lãrgesc, iar discernãmântul i se ascute. Cunoasterea lui Dumnezeu, întelegerea vointei Lui descoperite - atât cât poate cuprinde mintea omeneascã - îi va face pe oameni buni atunci când este primitã în caracter.  Cunoasterea înseamnã putere, dar ea este o putere spre bine numai asociatã cu adevãrata sfintenie. Ea trebuie însufletitã de Duhul lui Dumnezeu pentru servirea celor mai înalte aspiratii. Cu cât este mai strânsã legãtura noastrã cu Dumnezeu, cu atât mai profund putem aprecia  valoarea adevãratei stiinte, pentru cã atributele lui Dumnezeu, asa cum apar ele în ceea ce El a creat, pot fi mai bine percepute de cel care Îl cunoaste pe Creatorul tuturor lucrurilor, pe Autorul a tot ce înseamnã adevãr. Astfel de oameni pot câstiga cel mai mult  prin cunoastere, pentru cã, aduse sub deplinul control al Duhului Sfânt , capacitãtile lor sunt valorificate la maximum. 

ELLEN  G.  WHITE