PÃRINTII SÃ ÎNTÃREASCÃ MÂINILE PROFESORULUI 

 Profesorul nu trebuie lãsat sã poarte de unul singur povara lucrãrii sale. El are nevoie de simpatia, bunãtatea, conlucrarea si dragostea oricãrui membru al bisericii. Pãrintii trebuie sã-l încurajeze pe educator, arãtând cã-i apreciazã eforturile. Niciodatã ei nu trebuie sã rosteascã sau sã facã ceva ce ar încuraja nesupunerea copiilor lor fatã de profesor. Dar eu stiu cã multi pãrinti nu coopereazã cu profesorul. Ei nu întretin în cãmin buna influentã exercitatã în scoalã. În loc sã adopte în cãmin principiile ascultãrii, învãtate în scoalã, ei îsi lasã copiii sã facã ce vor, sã umble de colo-colo,  fãrã nici o restrictie. Iar dacã profesorul îsi exercitã autoritatea, cerând ascultare, copiii vin la pãrinti cu o relatare exageratã, deformatã, a felului în care au fost tratati. Profesorul se poate sã nu fi fãcut decât ceea ce era datoria lui dureroasã de fãcut, dar pãrintii dau dreptate copiilor, chiar dacã acestia sunt vinovati. Si, de multe ori, acei pãrinti care ei însisi sunt aspri cu copiii, sunt cei mai nerezonabili atunci când acestia sunt disciplinati la scoalã.   Sunt unii membri ai bisericii noastre care s-au grãbit sã facã presupuneri nefavorabile si sã vorbeascã defãimãtor la adresa profesorului în fata altor membri si chiar în prezenta copiilor. Unii au vorbit necontrolat si urât despre profesor, fãrã a fi înteles bine problema care era în cauzã. Asa ceva nu trebuie sã existe. Acela care crede cã profesorul a gresit trebuie sã urmeze instructiunile Cuvântului: "Dacã fratele tãu a pãcãtuit împotriva ta, du-te si mustrã-l între tine si el singur" (Mat. 18,15). Pânã nu a fãcut acest pas, nimeni nu are  dreptul sã spunã si altora greseala unui frate de-al sãu.  Pãrinti, când un profesor al scolii noastre încearcã sã vã educe si disciplineze copiii, pentru ca ei sã poatã obtine viata vesnicã, nu-i criticati activitatea în prezenta acestora, chiar dacã considerati cã el este prea sever. Dacã doriti ca ei sã-si predea inima Mântuitorului, sprijiniti eforturile profesorului pentru salvarea lor. Este mult mai bine pentru copii ca, în loc de criticã, sã audã de pe buzele mamei cuvinte de apreciere la adresa lucrãrii profesorului! Astfel de vorbe formeazã impresii durabile în mintea copiilor si-i influenteazã pentru respectul fatã de profesor.  Nu trebuie sã ne frãmântãm atât de mult cu privire la ce fac altii, ci sã fim atenti la ce facem noi. Dacã, urmând o scoalã a noastrã, copiii nu dau rezultate bune, pãrintii nu trebuie sã-l acuze pe nedrept pe profesor. Mai degrabã sã se cerceteze pe ei însisi, pentru a vedea dacã sunt sau nu niste educatori dupã voia lui Dumnezeu. În multe cazuri, copiii sunt neglijati în cãmin si aici sunt mult mai dezonorati decât la scoalã. Dacã unii copii, care ani de zile au fost lãsati la voia dorintelor si înclinatiilor lor, sunt acum, prin eforturile profesorului, condusi la o viatã asemenea vietii lui Hristos, vor face pãrintii, din aceastã cauzã, critici rãuvoitoare cu privire la acest profesor?  Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu de cum trebuie educati copiii. Nu existã oprimare în lucrarea Domnului si nu trebuie sã existe nici în cãmin, nici în scoalã. Nici pãrintii si nici educatorii nu trebuie sã admitã ca nerespectarea cuvântului lor sã fie ignoratã. Dacã ei nu-i îndreaptã pe copii atunci când fac rãu, Dumnezeu le va cere socotealã pentru aceastã neglijare. Trebuie sã fie însã atenti, la admonestãri. Blândetea sã facã legea în cãmin si legea în scoalã. Copiii sã fie învãtati sã tinã Legea Domnului, si o fermã, dar iubitoare influentã sã-i opreascã de la rãu.  Pãrintii trebuie sã nu uite cã mult mai mult va fi realizat prin lucrarea scolilor noastre, dacã ei sunt constienti de avantajul de care se vor bucura copiii lor în aceste scoli si vor colabora din toatã inima cu profesorul. Prin rugãciune, rãbdare si îngãduintã, pãrintii pot anihila mult din rãul produs de lipsa rãbdãrii si de indulgenta neînteleaptã. Pãrintii si profesorul trebuie sã lucreze împreunã. Pãrintii sã nu uite cã ei însisi vor fi ajutati de prezenta în comunitate a unui  profesor serios si temãtor de Dumnezeu.  Pãrinti, faceti tot ce vã stã în putintã, pentru a forma în copiii vostri caractere dupã voia lui Dumnezeu. Folositi-vã orice capacitate în efortul de a vã salva mica turmã. Puterile iadului se unesc pentru pieirea ei, dar Dumnezeu vã va înãlta un standard împotriva dusmanului. Rugati-vã mai mult. Blând si iubitor, învãtati-vã copiii sã vinã la Dumnezeu ca la un Tatã ceresc. Prin exemplul propriu, învãtati-i stãpânirea de sine si altruismul. Învãtati-i cã Isus nu a trãit pentru Sine.  Adunati razele luminii divine, ce strãlucesc în calea voastrã. Umblati  în luminã, dupã cum Hristos este în luminã. Lucrând pentru a vã ajuta copiii sã-I slujeascã lui Dumnezeu, cele mai provocatoare încercãri vor veni asupra voastrã; dar, sã nu vã pierdeti, curajul ci agãtati-vã de Isus. El spune: "Dacã vor cãuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine" (Isaia 27,5). Când apare vreo problemã, întrebati-L pe Domnul ce sã faceti. Dacã vreti sã nu recurgeti la vorbe aspre, Domnul  vã va arãta calea. El vã va ajuta sã vã folositi darul vorbirii într-o manierã atât de crestineascã, încât  pacea si dragostea vor domni în cãmin. Urmând un plan consecvent de actiune, veti putea fi niste evanghelisti în cãmin, niste slujitori ai harului, pentru copiii vostri. 

ELLEN  G.  WHITE