O PARABOLÃ

        Parabola pãstorului cel bun prezintã responsabilitatea fiecãrui lucrãtor si a fiecãrui crestin care a acceptat slujba de educator. Oaia rãtãcitã de staul nu este mânatã înapoi prin cuvinte aspre si lovituri, ci cu vorbe blânde, de invitatie la întoarcere. Cele nouãzeci si nouã de oi, care nu s-au rãtãcit, nu au nevoie de dragostea plinã de compasiune a pãstorului. El urmãreste oaia si mieii care i-au produs  cea mai mare neliniste si grijã. El lasã restul turmei si pleacã în cãutarea oii pierdute.   Apoi - slavã Domnului pentru acest tablou - pãstorul se întoarce cu oaia pierdutã în brate, bucurându-se la fiecare pas. "Bucurati-vã împreunã cu mine", spune el, "cãci mi-am gãsit oaia care era pierdutã" (Luca 15,6). Sunt atât de recunoscãtoare pentru acest tablou al oii gãsite! El nu ne înfãtiseazã un pãstor supãrat, care se întoarce fãrã oaie. Aceasta este lectia succesului aducerii înapoi la staul  a oilor si mieilor rãtãciti, pe care subpãstorii trebuie sã o înteleagã.  Întelepciunea lui Dumnezeu, puterea si dragostea Lui sunt fãrã seamãn. Ele sunt asigurarea divinã cã nici mãcar una dintre oile rãtãcite nu este ignoratã, nici una nu este lãsatã fãrã ajutor. Un lant de aur - mila si compasiunea puterii divine - este trecut pe dupã fiecare dintre aceste suflete aflate în pericol.

UN MARE CÂMP

SUS

        Înaintea celor admisi ca profesori în scolile noastre se deschi-de un mare câmp de lucru, de semãnare a semintei si de seceris.  Ce altceva ar putea oferi o satisfactie mai mare decât aceea de a-i  educa pe copii si tineri, sã-L iubeascã pe Dumnezeu si sã-I pãzeascã poruncile? Ce ar putea oferi o bucurie mai mare decât vederea acestor copii si tineri urmându-L pe Marele Pãstor? Ce ar putea revãrsa mai mult soare în sufletul lucrãtorului devotat decât sã stie cã munca lui plinã de rãbdare si perseverentã pentru Domnul nu a fost în zadar, decât sã-si vadã elevii trãind bucuria sufleteascã pentru pãcatele  iertate, decât sã-i vadã primind înrâurirea Duhului lui Dumnezeu, evidentiatã printr-o adevãratã noblete a caracterului si prin refacerea chipului moral al lui Dumnezeu, cãutând acea pace care vine de la Printul Pãcii? Adevãrul este o robie? Da, într-un anumit fel, pentru cã adevãrul leagã sufletul într-o dependentã voitã de Mântuitor, plecând inima în fata blândetii lui Isus. 

        Principialitatea si obiceiurile corecte se numãrã printre calitãtile mai importante ale educatorului, dar este, de asemenea, indispensabil ca el sã aibã o foarte bunã cunoastere a materiilor de culturã generalã. Nobletea caracterului trebuie împletitã cu o vastã culturã generalã.  Dacã esti chemat sã fii profesor, esti chemat  sã fii si discipol. Dacã îti asumi sfânta responsabilitate de a-i învãta pe altii, îti asumi si datoria de a fi un perfect cunoscãtor al materiei pe care o predai. Nu te complace în superficialitate, în inactivitatea mintii sau în slãbirea memoriei. A-i învãta pe altii este un lucru nobil. La fel este si a învãta tu însuti. Adevãrata culturã este o avere pretioasã si, cu cât profesorul are mai multã, cu atât activitatea sa va fi mai bunã. 

        Trimitându-si copiii la scolile publice, pãrintii îi pun sub influente corupãtoare - influente care le stricã moralul si obiceiurile. În asemenea conditii, adeseori copiii primesc o instruire care îi pregãteste sã devinã vrãjmasi ai lui Hristos. Ei pierd notiunea de sfintenie si virtute.  Multe dintre scolile publice sunt marcate de influenta otrãvitoare a unor bãieti si fete, experti în pãcat. Iar copiii lãsati sã se joace pe stradã capãtã o pregãtire pe care, odatã, pãrintii lor neglijenti o vor vedea ducându-i spre ruinã si fãrãdelege.  Dumnezeu a dat tinerilor si copiilor minti cercetãtoare. Pute-rea lor de a rationa le-a fost încredintatã ca un talant de valoare. Datoria pãrintilor este aceea de a le arãta adevãratul sens al educatiei, pentru cã aceasta comportã multe aspecte. Ei trebuie învãtati sã-si dezvolte fiecare talent, pentru ca toate sã fie în sluj-ba lui Isus pentru înãltarea omenirii decãzute. 

        Mare parte din succesul scolii noastre depinde de profesorul ales. Acela care este însãrcinat cu educarea trebuie sã aibã o vârstã corespunzãtoare, iar acolo unde numãrul elevilor este destul de mare, sã fie alesi asistenti dintre cei mai mari. Astfel, ei vor câstiga o experientã de mare valoare.

ELLEN  G.  WHITE