LECTURI FÃRÃ VALOARE

        Lumea este invadatã de cãrti care mai bine ar fi puse pe foc decât sã circule din mânã în mânã. Cãrti cu subiecte de senzatie, publicate si vehiculate în scopuri financiare, ar trebui sã nu  fie deloc citite de tineri. Aceste cãrti excitã o fascinatie satanicã. Tulburãtoarea prezentare de crime si atrocitãti are o putere de vrajã asupra multora, fãcându-i  sã caute sã vadã ce ar putea face si ei pentru a fi în centrul atentiei, mãcar prin fapte dintre cele mai rele. Monstruozitãtile, cruzimile, practicile urâte, descrise în unele scrieri strict istorice, au actionat ca o drojdie asupra multor minti, determinând comiterea unor fapte asemãnãtoare.  Cãrti care scot în evidentã practici satanice ale oamenilor fac publicitate rãului. Aceste aspecte groaznice nu necesitã reeditarea si nici unul dintre credinciosii adevãrului prezent nu trebuie sã contribuie la perpetuarea amintirii lor. Atunci când mintea este alimentatã  si stimulatã cu asemenea hranã nesãnãtoasã, gândurile devin necurate si senzuale.  Mai existã o categorie de literaturã, si anume povestile de dragoste, care sunt povestiri de duzinã, excitante, un adevãrat blestem pentru oricine le citeste, chiar dacã autorul poate sã le dea o moralã pozitivã. Adeseori, aceste cãrti sunt strãbãtute de declaratii religioase, dar, în cele mai multe  cazuri, nu este decât Satana îmbrãcat în haine de înger pentru a-i însela pe cei neatenti. Lectura fictiunilor este unul dintre mijloacele folosite de Satana pentru a distruge suflete. Ea provoacã o falsã si nesãnãtoasã stimulare a mintii, aprinde imaginatia si descalificã mintea pentru ceea ce este folositor, pentru orice exercitiu spiritual. Ea dezvatã sufletul de rugãciune si de iubirea pentru cele spirituale.  Cititorii de literaturã usoarã, excitantã, devin nepregãtiti pentru viata   practicã. Ei trãiesc într-o lume irealã. Am urmãrit copii cãrora li s-a îngãduit sã citeascã asemenea lecturi. Fie în cãmin, fie în altã parte, ei erau nelinistiti, visãtori, incapabili de o conversatie iesitã din banal. Gândirea si conversatia religioasã era total strãinã mintii lor. O datã cu întretinerea gustului pentru literaturã de senzatii, preferinta mintii este pervertitã si aceasta nu mai e satisfãcutã, dacã nu i se mai oferã asemenea hranã nesãnãtoasã. Nu pot gãsi un termen mai potrivit pentru cei care-si permit astfel de lecturi decât acela de turmentati din punct de vedere intelectual. Practicile lecturii necumpãtate au asupra creierului un efect asemãnãtor celui pe care practicile nesãnãtoase cu privire la mâncare si bãuturã îl au asupra trupului.  Aceia care îsi permit obiceiul de a parcurge literaturã de senzatie îsi afecteazã, pur si simplu, puterea intelectualã, fãcându-si mintea incapabilã de gândire sãnãtoasã si cercetare. Unii tineri si chiar si unii adulti au ajuns la inhibitie numai din cauza  acestui abuz în lecturã. Creierul a fost mentinut constant în tensiune pânã ce delicata lui masinãrie s-a uzat, refuzând sã mai functioneze.  Existã oameni aflati acum în amurgul vietii, care nu si-au mai revenit niciodatã de pe urma nechibzuintei în lecturã. Obiceiul format de timpuriu în viatã a crescut si s-a consolidat o datã cu trecerea timpului. Eforturile lor hotãrâte de a birui pãcatul abuzului literar au avut succes partial, dar niciodatã ei nu si-au restabilit deplina  vigoare a mintii pe care  Dumnezeu le-a dat-o initial.

ELLEN  G.  WHITE