LECTII DIN NATURÃ

            În varietatea imaginilor din naturã se aflã, pentru toti cei care au învãtat sã comunice cu Dumnezeu, lectii despre întelepciunea divinã. Privelistile ce se etalau în strãlucire deplinã privirii primei perechi de oameni din Eden sunt umbrite acum. Peste minunãtia creatiunii s-a asternut o pâclã. Si, totusi, oriunde ne-am întoarce, auzim glasul lui Dumnezeu si-I admirãm lucrarea mâinilor.   De la solemna rostogolire a glasului puternic al tunetului si de la vuietul necontenit al bãtrânului ocean pânã la trilurile vesele ce umplu pãdurile de muzicã, zecile de mii de voci ale naturii Îi aduc slavã lui Dumnezeu. Pãmântul, marea si cerul, cu minunatele lor culori si nuante, variind în contraste uimitoare sau armonizându-se perfect, ne aratã slava Lui. Muntii cei neclintiti ne spun despre puterea Sa. Copacii, unduindu-si coroanele verzi în lumina soarelui, si florile, în frumusetea lor delicatã, aratã spre Creator. Verdele viu, care acoperã ca un covor cenusiul pãmântului, spune despre grija lui Dumnezeu fatã de cele mai neînsemnate dintre creaturile Sale. Adâncimile  mãrii si ale pãmântului descoperã bogãtiile Lui. Cel care a pus perle în ocean si ametist, sau criolit, printre roci este un iubitor al frumosului. Soarele care rãsare pe cer este o reprezentare a Celui care este viata si lumina a tot ceea ce El a creat. Toatã strãlucirea si frumusetea care împodobesc pãmântul si lumineazã cerurile vorbesc despre Dumnezeu.  Sã-L uitãm atunci pe Dãtãtor, bucurându-ne în schimb de darurile Sale? Sã ne îndreptãm mai bine spre contemplarea bunãtãtii si iubirii Sale. Fie ca tot ce este frumos aici, în casa noastrã de pe pãmânt, sã ne aminteascã de râul de cristal, de câmpiile verzi, de pomii unduitori si de fântânile vii, de orasul strãlucitor si de cântãretii îmbrãcati în alb din cãminul ceresc -acea lume a frumusetii pe care nici un pictor nu o poate picta, nici o limbã muritoare nu le poate descrie. "Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc"(1 Cor. 2,9).

A locui vesnic în acest cãmin al binecuvântãrii, a pãstra în minte, trup si suflet nu umbrele pãcatului si blestemului, ci desãvârsita asemãnare cu Creatorul; a creste necontenit, prin veacuri, în întelepciune, cunoastere si sfintenie, printr-o permanentã explorare a unor noi arii de gândire si o permanentã descoperire a noi minuni si slãvi; a ne dezvolta permanent capacitãtile de a învãta si de a ne bucura de iubire si cunostintã cã, dincolo de noi, bucuria, dragostea si întelepciunea rãmân infinite - acesta este obiectivul spre care viseazã speranta crestinã, obiectivul educatiei crestine. Dobândirea acestei educatii si ajutarea altora sã o dobândeascã trebuie sã fie telul vietii crestinului. 

Sã nu pierdem niciodatã din vedere faptul cã Isus este un izvor nesecat al bucuriei. El nu-Si gãseste plãcerea în suferinta oamenilor, ci Se bucurã sã-i vadã fericiti. 

ELLEN  G.  WHITE