ÎNVÃTÂNDU-I PE COPII SÃ FIE FOLOSITORI

        Una dintre cele mai sigure protectii pentru tineri este ocuparea lor cu  ceva folositor. Copiii învãtati cu obiceiuri practice, astfel încât tot timpul lor sã fie folosit util si plãcut, nu sunt tentati sã se plângã de multimea treburilor si nici nu au timp de lenevie si visãri la lumina zilei. Pericolul ca ei sã-si formeze obiceiuri si tovãrãsii rele este mic.  În scoala cãminului, copiii trebuie învãtati cum sã îndeplineascã îndatoririle practice de zi cu zi. De mici, mama trebuie sã le dea sarcini usoare, pe care ei sã le rezolve zilnic. Îi va lua ceva mai mult timp sã-i învete pe copii cum sã facã o treabã decât sã o facã ea, dar sã nu uite cã, pentru zidirea caracterului lor, trebuie sã aseze temelia utilitãtii. Sã nu uite cã "acasã" este o scoalã în care ea este dirigintele. Ea este cea care trebuie sã-i învete pe copiii ei sã rezolve treburile gospodãresti rapid si cu îndemânare. Cât de timpuriu posibil, copiii trebuie învãtati sã participe la treburile gospodãriei. De mici, bãietii si fetele trebuie învãtati sã poarte poveri din ce în ce mai grele, ajutând plini de întelegere în activitãtile familiei. La vârsta potrivitã, copiii pot primi si scule. Se va vedea cã ei sunt buni de ucenici. Dacã tatãl este tâmplar, el le va oferi bãietilor lui lectii de tâmplãrie. De la mamã, copiii trebuie sã învete ordinea, grija, si expeditivitatea. A lãsa copilul sã piardã o orã sau douã pentru o treabã ce ar putea usor fi fãcutã în jumãtate de orã înseamnã a-i permite sã-si formeze obiceiul tãrãgãnãrii. Vrednicia si isprãvnicia vor fi o nespusã binecuvântare pentru tineri în scoala mai mare a vietii, în care va trebui sã intre când vor creste.  Copiii nu trebuie lãsati sã creadã cã totul din casã este jucãria lor cu care pot sã facã ce poftesc. În aceastã directie, trebuie educati chiar si cei mai mici copii. Dumnezeu doreste ca înclinatiile rele, naturale copilãriei, sã fie smulse din rãdãcinã înainte de a deveni obiceiuri. Nu dati copiilor jucãrii care se stricã usor. Dându-le, îi învãtati distrugãtori. Dati-le jucãrii putine, dar bune si rezistente. Aceste sugestii, oricât de mãrunte ar pãrea, înseamnã mult în educarea copilului.  Mamele trebuie sã se fereascã de a-i învãta pe copiii lor sã fie dependenti si egocentristi. Nu-i faceti niciodatã pe copii sã creadã cã ei sunt centrul si cã totul trebuie sã graviteze în jurul lor. Unii pãrintii acordã mult timp si multã atentie distractiei copiilor lor. Dar copiii trebuie învãtati sã se distreze singuri, sã-si antreneze propria ingeniozitate si îndemânare. Astfel ei vor fi învãtati sã se multumeascã cu bucurii simple. Ei trebuie învãtati sã-si suporte cu demnitate micile dezamãgiri si încercãri. În loc sã dati importantã oricãrui neînsemnat neajuns, distrageti-le atentia spre altceva mai interesant, învãtati-i sã treacã usor peste micile neplãceri ale vieti.  Cãutati cum sã-i învãtati pe copii sã fie grijulii cu altii. Tinerii trebuie obisnuiti din timp  cu supunerea, cu tãgãduirea de sine si cu grija pentru fericirea altora. Ei trebuie învãtati sã-si supunã iesirile necontrolate, sã-si reprime cuvintele mânioase, sã manifeste o constantã blândete, amabilitate si autocontrol.  Coplesitã de multe griji, mama poate simti uneori cã nu-si poate lua timp pentru a-i învãta cu rãbdare pe micutii ei si pentru a le arãta dragoste si simpatie. Dar ea nu trebuie sã uite cã, dacã nu vor gãsi la pãrinti si în cãminul lor ceea ce le satisface nevoia de simpatie si tovãrãsie, copiii vor cãuta alte surse care pot fi periculoase atât pentru minte, cât si pentru suflet.  Acordati din timpul vostru liber copiilor vostri. Alãturati-vã lor în munca si joaca lor si câstigati-le încrederea. Cultivati-le prietenia. Dati-le sã poarte rãspunderi - mici, mai întâi si, pe mãsurã ce cresc, mai mari. Lãsati-i sã vadã cã îi considerati de folos. Niciodatã, sã nu vã audã spunând: "Mai rãu mã încurcã decât mã ajutã."  Dacã este posibil, cãminul sã fie în afara orasului, acolo unde  copiii sã poatã avea teren pe care sã-l cultive. Fiecare sã aibã  peticul lui de pãmânt. Si, arãtându-le cum se îngrijeste o grãdinã, cum se pregãteste solul pentru semãnat, si cât de important este sã fie îndepãrtate buruienile, învãtati-i totodatã cât de important este sã ne ferim viata de obiceiurile si practicile urâte, dãunãtoare. Învãtati-i  sã smulgã din rãdãcinã obiceiurile rele, asa cum smulg buruienile din grãdina lor. Vã va lua timp predarea acestor lectii, dar meritã, meritã cu prisosintã.  Spuneti-le copiilor vostri despre puterea miraculoasã a lui Dumnezeu. Studiind marele manual al naturii, Dumnezeu va impresiona mintea lor. Agricultorul îsi arã ogorul si seamãnã sãmânta, dar el nu o poate face sã creascã. El trebuie sã depindã de Dumnezeu, care va face ceea ce nici un om nu poate face. Domnul pune puterea Sa de viatã în sãmântã, fãcând-o sã încolteascã. Sub grija Sa, germenul vietii strãpunge scoarta care-l tine închis si rãzbate afarã  pentru a purta rod. Mai întâi un fir, apoi spicul si, dupã aceea, bobul plin, în spic. Aflând despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sãmânta, copiii învatã si secretul cresterii în har.  Nespusã valoare existã în muncã. Copiii sã fie învãtati sã facã ceva folositor. Este nevoie de mai mult decât întelepciune  omeneascã, pentru ca pãrintii sã înteleagã cum sã-si educe cel mai bine copiii pentru o viatã folositoare, fericitã, aici  si pentru o slujire mai înaltã si o bucurie mai mare, dincolo.   

ELLEN  G.  WHITE