GRÃDINA INIMII

        Parabola semãnãtorului si a semintei contine o adâncã lectie spiritualã. Sãmânta reprezintã principiile semãnate în inimã, iar cresterea ei, dezvoltarea caracterului. Predati aceastã învãtãturã practic. Copiii pot pregãti pãmântul si semãna sãmânta. Pe timpul lucrului, pãrintele sau educatorul le poate explica analogia cu grãdina inimii, cu semintele bune sau rele care vor fi semãnate în ea. Asa cum grãdina trebuie pregãtitã pentru semãnat, tot asa si inima trebuie pregãtitã pentru semãnarea semintei adevãrului. Pe mãsurã ce planta creste, analogia între semãnatul în grãdinã si semãnatul spiritual poate fi continuatã.  Copiii pot fi crestini, având o experientã potrivitã vârstei lor. Este tot ceea ce asteaptã Dumnezeu de la ei. Ei au nevoie sã fie educati în cele spirituale, iar pãrintii trebuie sã le dea tot concursul pentru ca ei sã-si poatã forma caractere dupã asemãnarea caracterului lui Hristos.  Mintea este activã în permanentã. Ea este deschisã influentelor bune sau rele. Asa cum chipul omului este imprimat de lumina soarelui pe placa fotograficã, tot asa gândurile si impresiile sunt imprimate si ele în mintea copilului. Si, fie cã sunt lumesti, fie cã sunt sfinte, ele sunt imprimate aproape fãrã putinta de a mai fi sterse. Atunci când copilul începe sã rationeze, mintea este receptivã în cel mai mare grad. De aceea, chiar primele lectii sunt de mare importantã. Aceste lectii au o puternicã influentã în formarea caracterului. Dacã ele sunt bune si dacã, pe mãsura cresterii copilului, sunt urmate cu perseverentã si rãbdare, destinul pãmântesc si cel vesnic ale lui vor fi bine asigurate. Iatã ce spune Cuvântul Domnului: "Învatã pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si, când va îmbãtrâni, nu se va abate de la ea" (Prov. 22,6).  Pãrinti, predati-vã copiii lui Dumnezeu si spuneti-le mereu cã sunt ai Lui, cã sunt mieluseii turmei lui Hristos, aflati sub supravegherea adevãratului Pãstor. Ana l-a închinat pe Samuel Domnului. Si despre el stã scris: "Samuel crestea, Domnul era cu el si n-a lãsat sã cadã la pãmânt nici unul din cuvintele Sale." (1 Sam. 3,19). Cazul acestui profet si judecãtor în Israel prezintã posibilitãtile care stau înaintea unui copil ai cãror pãrinti coopereazã cu Dumnezeu, fãcându-si lucrarea încredintatã lor.   Copiii sunt o mostenire de la Domnul si trebuie pregãtiti pentru a-I sluji. Aceasta este lucrarea care apasã asupra pãrintilor si educatorilor cu o fortã sacrã si, solemnã, lucrare de la care ei nu pot sã se sustragã, si pe care nu o pot ignora. Neglijarea acestei lucrãri îi clasificã în rândul robilor necredinciosi. Dar atunci când sãmânta adevãrului este semãnatã de timpuriu în inimã si apoi îngrijitã cu atentie, existã o rãsplatã. Hristos conchide astfel parabola: "Si când este coaptã roada, pune îndatã secera în ea, pentru cã a venit secerisul" (Marcu 4,29). Când va veni secerisul pãmântului, vom vedea rezultatul muncii noastre, îi vom vedea pe aceia pentru care am lucrat si ne-am rugat, strânsi în hambarul cerului. Si astfel, vom intra în bucuria Domnului când El "va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va bucura." (Isaia 53,11).

        Adeseori, mamei i se pare cã munca ei este o treabã lipsitã de importantã. Lucrarea ei este rareori apreciatã. Putine din grijile si poverile ei sunt cunoscute de altii. Zilele ei sunt ocupate de o serie de mici îndatoriri, toate cerând efort rãbdãtor, stãpânire de sine, tact, întelepciune si dragoste jertfitoare de sine. Si totusi, ea nu se poate lãuda cu ceea ce face, ca fiind o mare realizare. Ea a fãcut ca, în cãmin, toate sã meargã bine. De multe ori, obositã si prost dispusã, ea a încercat totusi sã le vorbeascã blând copiilor, sã le întretinã interesul si fericirea si sã cãlãuzeascã pasii lor micuti pe calea dreaptã, pentru ca apoi sã simtã cã nu a fãcut nimic. Dar nu este asa. Îngerii din cer vãd lucrarea mamei si stiu poverile si grijile ei zilnice. Numele ei poate sã nu fie cunoscut în lume, dar este scris în Cartea Vietii Mielului.

ELLEN  G.  WHITE