EXMATRICULAREA ELEVILOR

        Mare atentie trebuie avutã în problema exmatriculãrii elevilor. Sunt cazuri când trebuie luatã aceastã mãsurã. Lucrarea de a da afarã din scoalã pe cel care îi instigã si pe altii la neascultare este dureroasã, dar, pentru binele celorlalti elevi, uneori este necesarã. Dumnezeu a vãzut cã, dacã Satana nu era exclus din cer, ostirea îngerilor ar fi fost în pericol. Atunci când vãd cã a pãstra în scoalã pe un elev înseamnã a-i expune  pe ceilalti influentelor rãului, educatorii cu temere de Dumnezeu îl vor îndepãrta din scoalã. Dar trebuie sã existe o abatere foarte gravã pentru a se aplica aceastã mãsurã.   Când, ca o consecintã a neascultãrii, pentru Adam si Eva era tãiatã orice sperantã, când dreptatea cerea moartea pãcãtosului, Hristos S-a dat pe Sine ca jertfã. "Si dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãsire pentru pãcatele noastre" (1 Ioan 4,10). "Noi rãtãceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a fãcut sã cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã a tuturor" (Isaia 53,6).  În lucrul cu elevii, profesorii trebuie sã arate dragostea lui Hristos. Fãrã aceastã dragoste, ei vor fi aspri si dictatoriali, conducând sufletele afarã din staul. Ei trebuie sã fie niste lucrãtori în permanentã atenti la ei însisi, care folosesc orice ocazie pentru a face bine celor aflati în grija lor. Profesorii nu trebuie sã uite cã oricare din scolile noastre trebuie sã fie un refugiu pentru tinerii greu ispititi, un loc unde greselile lor vor fi întelese si tratate cu rãbdare.

        Profesorii si elevii trebuie sã devinã mai apropiati printr-o comuniune crestinã. Tinerii fac multe greseli, iar educatorul nu trebuie niciodatã sã uite sã fie întelegãtor si prietenos. El niciodatã nu trebuie sã caute sã-si arate superioritatea. Cei mai buni profesori sunt aceia care sunt cei mai rãbdãtori si mai blânzi. Prin simplitatea si disponibilitatea lor de a învãta,  ei îsi încurajeazã elevii sã urce din ce în ce mai sus.   Profesorii trebuie sã-si aminteascã de propriile lor greseli si sã se strãduiascã sã fie ceea ce doresc sã devinã elevii lor. În felul lor de a-i trata pe tineri, sã fie întelepti si plini de compasiune. Sã nu uite cã acesti tineri au nevoie de cuvinte  bune, de încurajare si de fapte de ajutor. Educatori, purtati-vã cu elevii vostri precum cu niste copii ai  lui Dumnezeu, pe care El doreste sã-i ajutati în orice vreme de nevoie. Faceti-vi-i prieteni. Oferiti-le dovada practicã a interesului vostru dezinteresat fatã de ei. Ajutati-i la greu. Cu rãbdare si blândete, strãduiti-vã sã-i câstigati pentru Isus. Doar vesnicia va dezvãlui rezultatele  unui asemenea efort. 

        Practica acordãrii de premii si recompense a adus mai mult necaz decât rezultate bune. Ea îl provoacã pe elevul ambitios la un efort si mai mare. Cei ale cãror puteri mintale sunt deja prea active fatã de puterile fizice sunt împinsi sã abordeze materii prea dificile pentru tânãrul lor intelect. Examenele sunt si ele o corvoadã istovitoare pentru astfel de elevi. Multi elevi buni la învãtãturã au suferit grav din punct de vedere fizic si au murit, poate, datoritã efortului  solicitãrilor de acest gen. Pãrintii si educatorii trebuie sã fie atenti fatã de asemenea pericole. 

        Grija pentru formã si ceremonial ar trebui sã nu consume timpul si energia care, de drept, se cuvin unor lucruri mai importante. În acest veac la stricãciunii, totul este afectat afisãrii si aparentelor, dar acest spirit nu trebuie sã-si gãseascã loc în scolile noastre. Noi  trebuie sã învãtãm  manierele biblice, curãtenia gândului, integritatea perfectã. Aceasta este educatia de valoare. Dacã educatorii Îl urmeazã pe Hristos si sunt modelati de Duhul Sfânt, vor fi buni, atenti si cu adevãrat amabili. Dacã lucreazã ca pentru cer, ei vor fi doamne si domni crestini. Conduita lor aleasã va fi o permanentã demonstratie pentru elevii care, desi la început se poate sã fi fost cam needucati, vor fi zi de zi modelati de aceastã influentã. 

ELLEN  G.  WHITE