COMPORTAMENTUL ELEVILOR  

            Elevii care mãrturisesc cã-L iubesc pe Dumnezeu si ascultã  de adevãr, trebuie sã posede acel grad de autocontrol si tãrie în  principiul religios, care îi face în stare sã stea neclintiti în mijlocul  ispitelor si sã rãmânã de partea lui Isus în colegiu, la pensiune  sau oriunde ar fi. Religia nu este o simplã manta de purtat în casa  lui Dumnezeu. Principiile ei trebuie sã caracterizeze viata în  toate aspectele ei. Cei care beau apã din fântâna vietii nu vor manifesta,  asemenea lumii, dorinta de schimbare în  plãceri.   În puterea si-n  caracterul lor, se va vedea pacea, odihna si fericirea pe care le-au  gãsit în Isus, punându-si zilnic întrebãrile si poverile la picioarele  Lui. Ei vor arãta cã, în ascultare si constiinciozitate, este multumire  si bucurie. Astfel de elevi vor exercita o influentã asupra colegilor  lor, care va caracteriza întreaga scoalã.  Cei care alcãtuiesc aceastã armatã loialã îi vor înviora si întãri  pe profesori, dejucând orice formã de necredinciosie, discordie  si neconformare la reguli si regulamente. Influenta lor va fi salvatoare,  iar rodul lucrãrii lor nu va pieri în ziua cea mare a Domnului, ci-i  va urma în lumea vesnicã. Influenta lor din aceastã viatã va mãrturisi  necontenit prin veacurile vesniciei.    Un tânãr serios, constiincios si credincios în scoalã, este  o comoarã inestimabilã.   Îngerii din cer privesc cu simpatie la el  si  în registrele de sus este consemnatã orice faptã de neprihãnire a  lui, orice ispitã înfrântã si orice rãu evitat. El pune o temelie  bunã pentru viitor, pentru a putea trãi vesnic.  De tineretul crestin depinde în mare mãsurã protejarea si perpetuarea  institutiilor pe care Dumnezeu le-a conceput ca mijloace  prin care  lucrarea Lui sã  progreseze. Niciodatã nu a fost o asa vreme, în care  rezultatele atât de importante sã depindã de o categorie de oameni.  Cât de important este atunci ca tinerii sã fie calificati pentru aceastã  mare lucrare, pentru ca Dumnezeu sã-i poatã folosi drept unelte ale  Sale! Creatorul lor are mari pretentii de la ei, care sunt cei mai  importanti dintre toti.  Dumnezeu este Cel care le-a dat viatã si i-a dotat fizic si  intelectual pe tineri. El le-a conferit capacitatea de a se dezvolta  pentru a putea face o lucrare rezistentã cât vesnicia.   În schimbul  marilor Sale daruri, El cere o cuvenitã cultivare si exersare a capacitãtilor  morale si intelectuale. El nu le-a dat aceste facultãti doar pentru  satisfacerea de sine sau pentru a fi folosite abuziv într-o lucrare  contrarã vointei si providentei Sale, ci pentru sporirea cunostintei  adevãrului si sfinteniei în lume.   În schimbul neclintitei Lui bunãtãti  si infinitei Sale mile, El le cere sã fie buni, le cere închinare  si dragoste. El nu doreste decât ascultare de legile Sale si de toate  preceptele întelepte, care-i feresc pe tineri de masinatiunile lui  Satana si-i conduc pe cãrãrile pãcii.  Caracterul neîmblânzit, indolent, al multora dintre tinerii din acest  veac al omenirii provoacã multã durere în inimi. Dacã ar putea sã  vadã cã, în conformarea la legile si regulile institutiilor noastre,  nu fac decât ceva care le îmbunãtãteste prezenta în societate, le  înaltã caracterul, le înnobileazã mintea si le sporeste fericirea,  tinerii nu s-ar mai rãzvrãti împotriva regulilor si regulamentelor  si nu s-ar mai ocupa de crearea de suspiciuni si nume rãu acestor  institutii.  Cu zel si fidelitate, tinerii nostri trebuie sã corespundã pretentiilor  cerute de la ei, aceasta fiind o garantie a succesului. Tineri, care  niciodatã n-au avut succes în planul cerintelor vremelnice ale acestei  vieti, vor fi, în aceeasi mãsurã, nepregãtiti pentru o angajare în  sarcini mai nobile. O experientã religioasã se câstigã numai prin  luptã, prin trecere prin dezamãgire, prin asprã disciplinã de sine,  prin rugãciune stãruitoare. Pasii cãtre cer trebuie fãcuti unul câte  unul, un pas pregãtindu-l pe urmãtorul.  COMPANIA ALTORA  Atâta vreme cât sunt la scoalã, copiii nu trebuie sã lase ca  mintea sã le fie împovãratã de gânduri romantice. Ei se aflã acolo  pentru a obtine o pregãtire, ca sã poatã lucra pentru Dumnezeu, si  acesta trebuie sã le fie gândul suprem. Elevii trebuie sã aibã o cât  se poate de cuprinzãtoare vedere asupra obligatiilor lor fatã de Dumnezeu.  Sã studieze sârguincios cum ar putea face o lucrare practicã pentru   un  învãtãtor, pe timpul cât sunt elevi, refuzând sã împovãreze sufletul  profesorilor lor prin demonstrarea unui spirit de usurãtate si a unei  nepãsãtoare desconsiderãri a regulilor.  Elevii pot face mult pentru succesul scolii, lucrând împreunã cu  profesorii pentru a-i ajuta pe alti colegi de-ai lor si strãduindu-se  energic sã se înalte deasupra standardelor ieftine, joase. Aceia care  coopereazã cu Hristos vor deveni alesi în vorbire si purtare. Ei nu  vor fi nesupusi si egoisti si nu vor învãta pentru egoismul si multumirea  lor. Ei îsi vor lega toate eforturile de împreuna lucrare cu Hristos  ca mesageri ai milei si dragostei Sale, fiind una cu El în spirit  si faptã. Ei cautã sã-si înmagazineze în minte pretioasele comori  ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca fiecare sã-si poatã îndeplini  lucrarea încredintatã.    În tot ce facem cu elevii, trebuie avute în vedere vârsta si caracterul  lor. Nu-i putem trata în acelasi fel si pe tineri, si pe bãtrâni.  Sunt circumstante în care bãrbati si femei cu experientã considerabilã  se pot bucura de privilegii neacordate celor mai tineri, care sunt  elevi. Vârsta, împrejurãrile si dispozitia intelectualã trebuie luate  în considerare. Trebuie sã fim întelegãtori în tot ce facem, dar nu  trebuie sã ne slãbim intransigenta si vigilenta în raport cu elevii  de orice vârstã, nici strictetea în interzicerea întovãrãsirilor neîntelepte  si nefaste ale tinerilor si elevilor nostri necopti.   În scolile noastre din Battle Creek, Healdsburg si Cooranbourg,  am dat o mãrturie clarã, referitoare la aceste probleme. Au fost dintre  aceia care au considerat cã restrictia este prea severã, dar le-am  arãtat clar ce se poate  si ce nu se poate, spunându-le cã scolile  noastre sunt înfiintate cu mare cheltuialã pentru un scop precis si  cã tot ceea ce ar  împiedica atingerea acestui scop trebuie îndepãrtat. 

   În repetate rânduri, am venit înaintea elevilor scolii Avondale  cu solii de la Domnul, referitoare la nefasta influentã a liberei  si usoarei întovãrãsiri între  tineri si tinere. Le-am spus cã, dacã  nu pãstreazã o distantã între ei si nu îsi dau silinta sã valorifice  la maximum timpul, scoala nu le va fi un beneficiu, iar aceia care  le-au suportat cheltuielile vor fi dezamãgiti. Le-am spus cã, dacã  vor sã urmeze propria vointã si sã aibã o cale a lor, ar fi mai bine  pentru ei sã se întoarcã acasã, sub supravegherea pãrintilor lor,  asta putând s-o facã imediat ce s-au hotãrât sã nu mai stea sub "jugul"  ascultãrii, întrucât nu vrem sã avem spirite conducãtoare spre rãu  sau demoralizatoare pentru ceilalti elevi.   Am spus directorului si profesorilor cã Dumnezeu a asezat  asupra lor rãspunderea vegherii asupra sufletelor elevilor ca asupra  unora pentru care au de dat socotealã. Le-am arãtat cã drumul gresit,  urmat de unii dintre elevi, îi va antrena si pe altii, dacã nu este  curmat, iar, pentru aceasta, Dumnezeu îi va face pe ei rãspunzãtori.  Urmau scoala si unii elevi care nu fuseserã bine disciplinati acasã  si ale cãror idei despre buna educatie si valoarea ei erau deformate.  Dacã acestora li s-ar fi permis sã actioneze dupã propria lor obisnuintã,  atunci obiectivul pentru care exista scoala ar fi fost compromis si  pãcatul ar fi fost imputat "pãzitorilor" scolii, ca si cum  ei însisi l-ar fi fãcut.   Dumnezeu îl face pe oricine  rãspunzãtor pentru influenta  pe care o rãspândeste în jur. El îi invitã pe tineri sã fie cumpãtati  si constiinciosi în folosirea capacitãtilor lor mintale si trupesti.  Acestea pot fi dezvoltate corect printr-o cât mai atentã folosire  a ocaziilor si o înteleaptã dedicare a energiilor spre slava lui Dumnezeu  si spre binele semenilor.  A sti ce înseamnã curãtenia mintii, a sufletului si a trupului este  o importantã parte a educatiei. Pavel a rezumat dezideratele posibile  pentru Timotei, spunând: "Pãstreazã-te curat" (1 Tim. 5,22).  Necurãtia  gândului, a vorbei sau a faptei nu va fi toleratã de copilul  lui Dumnezeu. Cele mai bogate binecuvântãri si încurajãri sunt rezervate  celor care biruie practicile rãului si cele mai teribile sanctiuni  îi asteaptã pe cei care îsi profaneazã trupul si-si pervertesc sufletul. 

Ferice de cei cu inima curatã, profesori, ferice de ei acum, nu în  viitor. "Ferice de cei cu  inima curatã, cãci ei vor vedea pe  Dumnezeu" (Mat. 5,8). Da, ca si Moise, ei vor putea suporta  vederea  Celui ce este nevãzut. Ei au asigurarea celor mai bogate binecuvântãri,  atât în viata aceasta, cât si în viata vesnicã viitoare.  Elevi, vegheati, rugati-vã si faceti eforturi stãruitoare în directia  cea bunã, si astfel veti fi umpluti cu Duhul lui Hristos. "  Îmbrãcati-vã  în Domnul Isus Hristos si nu purtati de grijã de firea pãmânteascã,  pentru ca sã-i treziti poftele" (Rom. 13,14). Fiti hotãrâti în  a face din scoalã un succes. Dacã urmati învãtãtura datã în Cuvântul  lui Dumnezeu, puteti avansa în directia dezvoltãrii capacitãtii morale  si intelectuale, care-i va face chiar pe îngeri sã se bucure, iar  Dumnezeu Se va bucura de voi prin cântare. Sub aceastã disciplinã,  vã veti asigura o perfectã dezvoltare a capacitãtilor. Nu lãsati ca,  prin diverse ispite, usurãtatea si poftele tineretii  sã vã transforme  ziua favoarei si a privilegiului într-un esec. Ancorati-vã zilnic  în Hristos, si în scurta perioadã de probã aici, pe pãmânt, pãstrati-vã  demnitatea  în puterea lui Dumnezeu, ca împreunã lucrãtori cu cei  mai înalti agenti ai cerului.  Este privilegiul profesorului credincios de a culege zilnic roadele  vizibile ale muncii lui pline de rãbdare si perseverentã, în iubire,  de a vedea cresterea gingaselor plante care înmuguresc, înfloresc  si apoi rodesc ordine, punctualitate, credinciosie, sârguintã si adevãratã  noblete a caracterului. Este privilegiul lui sã vadã crescând si consolidându-se  în acesti copii si tineri, de care el este rãspunzãtor, dragostea  pentru adevãr si dreptate. Ce rãsplatã poate fi mai mare decât aceea  de a vedea cum în elevii lui se dezvoltã caractere care-i înnobileazã  si-i fac utili, calificati sã ocupe pozitii de rãspundere si încredere  - bãrbati si femei care, în viitor, vor avea puterea sã tinã sub control  influentele rele si sã ajute la risipirea întunericului moral al lumii? 

Trezind în  mintea elevilor lor constiinta posibilitãtilor ce le stau  înainte, fãcându-i sã înteleagã adevãrul cã ei pot deveni oameni de  încredere, nobili si utili, el pune în miscare valuri de influentã  ce, chiar si dupã ce el nu  mai este, îsi vor face efectul, aducând  bucurie celor tristi si sperantã celor descurajati. Aprinzând în mintea  si în inima lor candela sârguintei serioase, el este rãsplãtit vãzând  cum razele ei strãlucitoare se rãspândesc în orice directie, luminând  nu numai viata celor câtiva aflati zilnic sub directa lui îndrumare,  ci, prin acestia, si viata multor altora. 

ELLEN  G.  WHITE