SFATURI PENTRU PARINTI, EDUCATORI SI ELEVI
ALTARUL FAMILIAL
În orice cămin crestin, Dumnezeu trebuie onorat prin jertfele de dimineată si de seară ale rugăciunii si slavei. Copiii trebuie învătati să respecte si să pretuiască acest timp al rugăciunii. Este datoria părintilor crestini ca, dimineata si seara, prin rugăciune sinceră si credintă perseverentă, să facă un cerc în jurul copiilor lor. În biserica de acasă, copiii trebuie să învete să se roage si să se încreadă în Dumnezeu. Învătati-i să repete poruncile lui Dumnezeu. Referitor la acestea, israelitii au fost astfel instruiti: "Să le întipăresti în mintea copiilor tăi si să vorbesti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca si când te vei scula." (Deut. 6,7). Veniti în umilintă, cu o inimă plină de blândete si cu constiinta ispitelor si pericolelor ce stau în fata voastră si a copiilor. Prin credintă, apropiati-i de altar, cerând pentru ei ocrotirea Domnului. Învătati-vă copiii să aducă ofranda cuvintelor simple ale rugăciunilor lor. Spuneti-le că Dumnezeu Se bucură auzindu-i cum apelează la El. Va trece Domnul cerului pe lângă aceste cămine fără să-Si lase binecuvântările acolo? Categoric, nu. Îngerii slujitori vor veghea asupra copiilor care sunt astfel consacrati lui Dumnezeu. Ei aud jertfa laudei si rugăciunea credintei si sustin cererile înaintea Celui care slujeste în Sanctuar pentru copiii Săi, oferindu-Si meritele în favoarea lor.
Copiii trebuie învătati că toate capacitătile le-au fost date pentru onoarea si slava lui Dumnezeu. De aceea, ei trebuie să învete lectia ascultării, pentru că numai printr-o viată de ascultare vor putea oferi lui Dumnezeu slujirea pe care El o cere. Înainte de a ajunge destul de mare pentru a rationa, copilul trebuie învătat să asculte. Acest obicei va fi format printr-un efort blând si persistent. Astfel pot fi, într-o mare măsură, prevenite acele conflicte de mai târziu dintre vointă si autoritate, care contribuie atât de substantial la aparitia în mintea tinerilor a înstrăinării si supărării lor fată de părinti si educatori si, prea adesea, a împotrivirii lor fată de orice autoritate omenească sau divină. Să le fie arătat copiilor că adevăratul respect este manifestat prin ascultare. Dumnezeu n-a poruncit nimic nesemnificativ si nu există altă cale de a-ti manifesta respectul, mai plăcută Lui, decât ascultarea - să faci ceea ce El a spus. Mama este regina căminului, iar copiii supusii ei. Ea trebuie să-si guverneze regatul cu întelepciune si demnitatea maternitătii. Influenta ei în cămin trebuie să fie absolută, cuvântul ei lege. Dacă este o mamă crestină, aflată sub controlul lui Dumnezeu, ea va impune respectul copiilor ei. Spuneti copiilor vostri exact ce vreti de la ei. Apoi faceti-i să înteleagă că trebuie respectat cuvântul vostru. Astfel îi învătati să respecte poruncile lui Dumnezeu care vorbesc clar: "Să nu" "Adu-ti" Putini părinti încep suficient de timpuriu să-si învete copiii să asculte. De obicei, se lasă copilul în voia lui, doi sau trei ani, amânându-i-se disciplinarea, în ideea că este prea mic pentru a învăta să asculte. Dar, în tot acest timp, egoismul se dezvoltă cu putere în mica făptură si fiecare zi trecută face si mai grea sarcina părintilor de a prelua controlul. De la o vârstă foarte timpurie, copiii pot întelege ceea ce le este spus simplu si clar, iar cu blândete si întelepciune ei pot fi învătati să asculte. Niciodată să nu le fie îngăduit să arate lipsă de respect părintilor lor. Încăpătânarea nu va trebui niciodată tolerată. Binele viitor al copiilor cere o disciplină blândă, iubitoare, dar fermă. Există o dragoste oarbă, ce lasă copiilor "privilegiul" de a face ce vor ei. Dar a lăsa copilul să urmeze impulsurilor naturale înseamnă a-l lăsa să se autodistrugă si să devină capabil să facă rău. Părintii întelepti nu vor spune copiilor lor: "Faci cum vrei tu, du-te unde vrei tu, fă ce-ti place", ci: "Ascultă de povata Domnului!" Reguli si regulamente întelepte trebuie stabilite si impuse, pentru ca frumusetea vietii căminului să nu fie compromisă. Este imposibil de zugrăvit răul ce rezultă din lăsarea copilului în voia lui. Este posibil ca, mai târziu, întâlnind realitatea, unii dintre cei ce au luat-o razna din cauza neglijării lor în copilărie să-si vină în fire, dar multi sunt pierduti pentru totdeauna, pentru că, în copilărie si tineretea lor, au primit doar o educatie partială, unilaterală. Copilul astfel frustrat are un greu handicap de trecut în viată. În încercări, dezamăgiri, ispite, el va urma propria vointă nesupusă si prost-orientată. Copiii care n-au fost niciodată învătati să asculte vor avea niste caractere slabe, impulsive. Ei caută să se impună, dar nu stiu să fie supusi. Ei nu au putere morală pentru a-si stăpâni pornirile rele, pentru a-si corecta obiceiurile proaste sau pentru a-si supune dorintele necontrolate. Neajunsurile datorate unei copilării lipsite de disciplină devin mostenirea omenirii. Mintea astfel pervertită poate foarte greu să discearnă între adevăr si minciună. Părintii care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vor dovedi aceasta printr-o dragoste fată de copiii lor, care nu va fi indulgentă, ci va lucra în mod întelept pentru binele lor. Ei îsi vor pune toată energia si toată iscusinta în lucrarea de salvare a copiilor lor. În loc să-i trateze ca pe niste bibelouri, ei îi vor considera răscumpărarea lui Hristos si-i vor învăta că trebuie să devină copiii ai lui Dumnezeu. În loc să le îngăduie să-si permită iesiri rele si dorinte egoiste, ei îi vor învăta lectii de auto-stăpânire. Iar copiii vor fi mai fericiti, mult mai fericiti, sub corectă disciplină decât lăsati să facă asa cum le dictează impulsurile nestăpânite. Cele mai veritabile drăgălăsenii ale copilului constau în modestie si ascultare, în atentia urechilor la cuvintele de îndrumare, în dorinta mâinilor si a picioarelor de a lucra si umbla în calea cerută.
Dacă unii părinti alunecă pe panta indulgentei, altii merg pe extrema opusă, disciplinâdu-si copiii cu nuiaua de fier. Ei par a uita că si ei au fost cândva copii. Ei sunt rigizi, reci, lipsiti de simpatie. Voiosia, zburdălnicia si energia tineretii nu are justificare în ochii lor. Cele mai mici greseli sunt tratate ca niste grave păcate. O asemenea disciplină nu este crestinească. Copiii astfel crescuti se tem de părintii lor, dar nu-i iubesc. Ei nu le vor destăinui acestora experientele copilăriei lor. Unele dintre cele mai de valoare trăsături ale mintii si inimii sunt înghetate astfel spre pieire, ca o plăpândă plantă în fata suflului geros. Nu trebuie să ne permitem o afectiune oarbă fată de copii, dar nici să manifestăm o severitate excesivă. Copiii nu pot fi adusi la Domnul cu forta. Ei pot fi îndrumati, nu mânati: "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin după Mine", spune Isus (Ioan 10,27). El nu spune: "Oile Mele Îmi aud glasul si sunt astfel obligate să meargă ascultătoare." Niciodată nu trebuie ca părintii să-si chinuie copiii prin pretentii dure si nerezonabile. Asprimea mână sufletele în plasa lui Satana. Aplicati regulile căminului cu întelepciune si dragoste, nu cu o nuia de fier. Copiii vor răspunde cu ascultare voită la disciplina dragostei. Apreciati copiii ori de câte ori aveti posibilitatea. Faceti-le pe cât se poate viata fericită. Oferiti-le distractii nevinovate. Faceti din cămin un Betel, un loc sfânt, consacrat. Păstrati solul inimii curat prin manifestarea dragostei si a afectiunii, pregătindu-l astfel pentru sământa adevărului. Nu uitati că Domnul dă pământului nu numai nori si ploaie, ci si minunate si zâmbitoare raze de soare, care fac sământa să germineze si florile să apară. Nu uitati, copiii au nevoie nu numai de dojană si corectie, ci si de încurajare si apreciere, de mângâietoarele raze ale unor cuvinte frumoase. Căminul trebuie să fie pentru copil cel mai atractiv loc din lume, iar prezenta mamei, cel mai puternic farmec. Copiii au o natură sensibilă, iubitoare. Ei sunt usor de fericit sau de nefericit. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte si fapte de iubire, mamele îsi pot lega afectiv copiii de inimile lor. Mai presus de orice, părintii trebuie să creeze în jurul copiilor lor o atmosferă de bucurie, amabilitate si iubire. Căminul în care dragostea locuieste, găsindu-si expresia în priviri, în vorbe sau în fapte, este un loc unde îngerilor le place să zăbovească. Părinti, lăsati ca razele iubirii, voiosiei si multumirii să vă pătrundă inima, iar dulcea lor influentă să vă inunde căminul. Manifestati un spirit blând, îngăduitor si încurajati acelasi lucru la copiii vostri, cultivând tot ceea ce poate aduce strălucire vietii căminului. Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce aerul si soarele înseamnă pentru lumea vegetală, contribuind la sănătatea si vigoarea mintii si a trupului. În loc să-i alunge pe copii de lângă ea, ca să nu o mai deranjeze cu gălăgia si măruntele lor cereri, mama trebuie să organizeze jocuri sau activităti usoare, care să solicite mâinile si mintea lor. Pătrunzând în sufletul lor si organizându-le distractia si ocupatiile, mama va câstiga încrederea copiilor ei, putând astfel mult mai eficient să le corecteze obiceiurile rele sau să le împiedice manifestările egoiste sau necontrolate. Un cuvânt de atentionare sau dojenire, spus la vremea lui, este de mare valoare. Printr-o dragoste răbdătoare si vigilentă, ea poate îndrepta mintea copiilor în directia cea bună, cultivând în ei frumoase si atrăgătoare trăsături de caracter.
Sunt unii copii care necesită mai multă răbdare si blândete decât altii în procesul de disciplinare si educare. Ei au în mostenire trăsături de caracter care nu prea promit, si din această cauză au nevoie de mai multă dragoste si simpatie. Printr-o muncă perseverentă cu ei, acesti capriciosi pot fi pregătiti pentru un loc în lucrarea Maestrului. Se poate ca ei să posede capacităti latente care, odată desteptate, să-i facă să poată ocupa în lucrare locuri mult mai în fată decât altii de la care se astepta mai mult. Dacă aveti copii cu temperament special, nu lăsati ca, din această cauză, tăciunele descurajării să le însemne viata. Să nu existe răstiri, nici cuvinte aspre, sau vorbe grele! Ajutati-i printr-o manifestare de îngăduintă si simpatie. Întăriti-i prin cuvinte iubitoare si fapte blânde, pentru a le înfrânge defectele de caracter. Lucrarea de "frângere a vointei" este contrară principiilor lui Hristos. Vointa copilului trebuie ghidată. Păstrati întreagă pute-rea vointei, pentru că omul are nevoie de ea în întregime. Dati-i însă vointei o directie bună. Tratati vointa întelept si blând, ca pe o comoară sfântă. Nu o sfărâmati în bucăti, ci, prin sfat si exemplu, modelati-o în chip întelept până ce copilul atinge vârsta responsabilitătii.
Este posibil ca mama să întrebe: "Să nu-mi pedepsesc deci niciodată copilul?" Bătaia poate fi necesară atunci când celelalte metode esuează. Totusi, mama să nu folosească nuiaua, dacă este posibilă evitarea ei. Chiar când măsurile mai blânde se dovedesc ineficiente, pedeapsa care să-l aducă în fire pe copil trebuie să fie aplicată cu dragoste. În multe cazuri, o astfel de corectie va fi suficientă, pentru viata întreagă, să-i arate copilului că nu face bine. Iar când acest pas devine necesar, copilul trebuie să aibă clar în minte că el este făcut nu pentru satisfacerea părintelui sau pentru alimentarea unei autorităti arbitrare, ci pentru propriul bine. El trebuie învătat că orice greseală necorectată îi va aduce nefericire si-l va face neplăcut înaintea lui Dumnezeu. Sub astfel de disciplină, copiii vor găsi cea mai mare fericire în supunerea vointei lor vointei Tatălui lor ceresc. Adeseori, mai mult îi provocăm decât să-i câstigăm pe copii. Am văzut o mamă smulgând din mâna copilului ei ceva ce acestuia îi făcea o deosebită plăcere. Copilul nu cunostea ratiunea acestui fapt si de aceea, în mod natural, s-a simtit ofensat. A urmat o ceartă între părinte si copil, încheiată, pentru impresia generală cu aplicarea unei pedepse dureroase. Această bătaie a lăsat în frageda minte o impresie greu de sters. Mama respectivă a actionat în chip neîntelep. Ea n-a mers cu ratiunea de la cauză la efect. Actiunea ei nechibzuită si violentă a stârnit cele mai rele simtăminte în inima copilului si, cu orice ocazie asemănătoare, aceste resentimente urmează să reapară si să se consolideze. Credeti că Dumnezeu nu ia seama la felul în care li se aplică astfel de corectii unor copii? El stie si, de asemenea, stie si ce rezultate binecuvântate ar putea exista, dacă lucrarea de corectie ar fi făcută într-o manieră menită mai degrabă să câstige decât să producă resentimente. Niciodată să nu vă pedepsiti copilul cu mânie. Arătându-i mânie, nu-l puteti face pe copil mai bun. Aplicarea pedepsei este cazul în care trebuie să actionati cu umilintă, răbdare si rugăciune. Este timpul să îngenuncheati împreună cu copiii, cerându-I iertare lui Dumnezeu. Înainte de a-i produce copilului neascultător suferintă fizică, va trebui, dacă esti un tată sau o mamă crestină, să-i arăti dragostea pe care o ai pentru el. Plecându-te cu el, înaintea lui Dumnezeu Îi vei prezenta Răscumpărătorului cel plin de compasiune cuvintele Sale: "Lăsati copilasii să vină la Mine si nu-i opriti, căci Împărătia lui Dumnezeu este a celor ca ei." (Marcu 10,14). Această rugăciune va aduce îngerii în preajma voastră. Copilul nu va uita aceste experiente, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va marca acest gen de educatie, conducându-l la Hristos. Când copiii îsi dau seama că părintii lor încearcă să-i ajute, ei îsi vor canaliza energiile în directia cea bună. Iar pentru copiii bine instruiti în cămin, avantajele scolilor noastre vor fi mai mari decât pentru aceia care au fost lăsati să crească fără un ajutor spiritual în familie. Copiii care n-au simtit puterea curătitoare a lui Isus sunt prada cuvenită a vrăjmasului si îngerii răi au usor acces la ei. Unii părinti sunt nepăsători si-si lasă copiii să crească doar cu putine restrictii. Părintii au o mare lucrare de făcut în privinta îndreptării si educării copiilor lor, în aducerea lor la Dumnezeu si în cererea binecuvântărilor Lui asupra lor. Prin eforturile credincioase si neobosite ale părintilor si prin binecuvântarea si harul revărsate asupra copiilor, drept răspuns la rugăciunile lor, puterea îngerilor răi poate fi frântă, iar o influentă sfintitoare îi poate învălui pe acestia. Astfel, puterile întunericului vor fi mânate înapoi.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
