Atitudinea noastrã în rugãciune - 79

    Atât în închinarea publicã, cât si în cea particularã, e privilegiul nostru sã ne plecãm pe genunchi înaintea Domnului, când Îi prezentãm cererile noastre. Isus, exemplul nostru, "a îngenuncheat si S-a rugat". Pavel declarã: "Îmi plec genunchii înaintea Tatãlui Domnului nostru Isus Hristos". Mãrturisind înaintea lui Dumnezeu pãcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. Daniel "de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga si lãuda pe Dumnezeul lui".

    Adevãrata venerare a lui Dumnezeu este inspiratã de simtãmântul infinitei Sale mãretii si al prezentei Sale. Fiecare inimã ar trebui sã fie profund impresionatã cu acest sentiment despre Cel Nevãzut. Ora si locul de rugãciune sunt sfinte, pentru cã Dumnezeu este acolo; si, dacã respectul se manifestã în atitudine si comportament, sentimentul care-l inspirã va fi aprofundat. "Numele Lui este sfânt si înfricosat", declarã psalmistul. Îngerii îsi acoperã fata când rostesc acest nume. Cu cât mai mult respect ar trebui sã fie pe buzele noastre, care suntem cãzuti si pãcãtosi!

    Ce bine ar fi dacã bãtrânii si tinerii ar medita asupra acelor cuvinte din Scripturã care aratã cum ar trebui pãzite si respectate locurile marcate de prezenta specialã a lui Dumnezeu! "Scoate-ti încãltãmintea

din picioare", i-a poruncit El lui Moise, în fata tufisului arzând, "cãci locul pe care calci este sfânt". Iacov, dupã ce a avut viziunea cu îngerii, a exclamat: "Cu adevãrat Domnul este în locul acesta si eu

n-am stiut"... - "Gospel workers", p. 178,179.

ELLEN  G.  WHITE