Demnitatea muncii - 66

Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin trudã, sã atenueze rãul adus în lume de neascultarea omului. Prin trudã, ispitele lui Satana pot fi fãcute ineficiente si cursul rãului oprit. Si, desi însotitã de neliniste, îngrijorare si durere, munca este totusi o sursã de fericire si dezvoltare si o pazã împotriva ispitei. Disciplina ei pune un obstacol în calea îngãduintei de sine si promoveazã hãrnicia, puritatea si fermitatea. Astfel, ea devine o parte  a mãretului plan al lui Dumnezeu de recuperare a noastrã din pãcat.

Munca fizicã în locul jocurilor

Sentimentul general este acela cã munca fizicã este degradantã; totusi multi o practicã la fel de mult când aleg sã joace cricket, baseball sau intrã în competitii pe ringul de box, fãrã sã considere aceasta ca fiind ceva degradant. Satana este încântat când îi vede pe oameni folosindu-si puterile mintale si fizice în ceva ce nu slujeste educatiei, ce nu este folositor, care nu-i ajutã sã fie o binecuvântare pentru cei care au nevoie de ajutorul lor. În timp ce tinerii devin experti în jocuri care nu au nici o valoare realã pentru ei sau pentru altii, Satana joacã jocul vietii pentru sufletele lor, deposedându-i de talentele pe care Dumnezeu li le-a

încredintat si înlocuindu-le cu atributele lui rele. Efortul lui este sã-i conducã pe oameni la a-L ignora pe Dumnezeu. El cautã sã le absoarbã si sã le acapareze mintea complet, încât Dumnezeu sã nu-Si gãseascã nici un loc în gândurile lor. El nu doreste ca oamenii sã aibã cunostintã de Creatorul lor si este foarte multumit dacã reuseste sã-i antreneze în jocuri si reprezentãri teatrale, pentru cã acestea vor produce o asa confuzie în simturile tinerilor, încât Dumnezeu si cerul sã fie uitati.

Una dintre cele mai sigure protectii împotriva rãului o reprezintã ocupatiile folositoare, în timp ce lenea este una dintre cele mai mari curse; pentru cã viciul, crima si mizeria îi urmeazã. Cei care au întotdeauna ceva de fãcut, care merg voiosi sã-si îndeplineascã îndatoririle fizice, sunt membri folositori ai societãtii. În îndeplinirea cu credinciosie a diferitelor datorii care le revin, ei fac din viata lor o binecuvântare pentru ei însisi si pentru altii. Munca sârguincioasã îi pãzeste de multe din capcanele celui care gãseste ceva rãu de fãcut pentru mâinile lenese.

Un lac stãtut va deveni în curând respingãtor, dar o apã curgãtoare împrãstie sãnãtate si bucurie peste câmpie. Unul este simbolul leneviei, celãlalt al hãrniciei...

Exemplul lui Hristos

Cãrarea trudei hãrãzite locuitorilor pãmântului poate fi grea si obositoare, dar este onoratã de urmele pasilor Mântuitorului, iar cel ce umblã pe acest drum sacru este în sigurantã. Prin învãtãturi si exemplu personal, Hristos a înnobilat munca folositoare. Din primii ani ai tineretii Sale, a trãit o viatã plinã de trudã. O mare parte a vietii Sale pãmântesti a fost petrecutã în atelierul de tâmplãrie din Nazaret, unde a muncit cu rãbdare. În hainele unui muncitor obisnuit, Domnul vietii mergea pe strãzile micutului oras în care locuia, ducându-Se si întorcându-Se de la truda Sa umilã; si îngeri pãzitori L-au însotit asa cum pãsea, umãr la umãr cu tãrani si muncitori, nerecunoscut si neonorat...

Munca fãcutã cu chibzuintã este un tonic sãnãtos pentru rasa umanã. Îl face puternic pe cel slab, bogat pe cel sãrac, fericit pe cel întristat. Satana stã la pândã gata sã-i distrugã pe cei a cãror inactivitate îi dã ocazia sã-i abordeze sub o deghizare atractivã. El nu are niciodatã un succes mai mare ca atunci când vine la om în orele sale de trândãvie.

Lectia hãrniciei voioase

Printre relele rezultate din bogãtie, una dintre cele mai mari este ideea aflatã la modã cã munca este degradantã. Profetul Ezechiel declarã: "Iatã care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfatã, trãia în belsug si într-o liniste nepãsãtoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mâna celui nenorocit si celui lipsit" (Ezechiel 16,49). Ne sunt prezentate aici rezultatele triste ale leneviei, care slãbesc mintea, micsoreazã valoarea sufletului si pervertesc întelegerea, transformând într-o capcanã ceea ce ne-a fost dat ca binecuvântare. Bãrbatul sau femeia care muncesc sunt cei care vãd ceva mãret si bun în viatã si cei care sunt dispusi sã-si poarte responsabilitãtile cu credintã si sperantã.       

Lectia esentialã a hãrniciei, plinã de multumire în datoriile esentiale ale vietii, trebuie sã fie învãtatã de multi urmasi ai lui Hristos. Se cere mai mult har, o disciplinare mai severã a caracterului, ca sã lucrezi pentru Dumnezeu în postura de mecanic, negustor, avocat sau fermier, adoptând preceptele crestine în cele mai elementare îndatoriri ale vietii, decât atunci când lucrezi ca misionar acreditat întru-un câmp deschis. Este nevoie de tãrie spiritualã pentru a aduce religia în atelierul sau biroul de afaceri, sfintind amãnuntele vietii de fiecare zi si încheind fiecare tranzactie în acord cu standardul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este ceea ce Domnul cere de la noi.

Apostolul Pavel privea trândãvia ca pe un pãcat. El a învãtat mestesugul confectionãrii de corturi pânã în cele mai mici amãnunte si, în timpul lucrãrii misionare, adesea a lucrat pentru a se sustine pe sine si pe altii. Pavel nu privea timpul petrecut astfel ca fiind irosit. În timp ce lucra, apostolul avea acces la o clasã de oameni la care n-ar fi putut ajunge altfel. El le-a arãtat tovarãsilor sãi cã îndemânarea în lucrul manual este un dar de la Dumnezeu. El i-a învãtat cã si în truda de zi cu zi Dumnezeu trebuie sã fie onorat. Mâinile sale trudite nu au diminuat deloc forta apelurilor sale ca misionar crestin.

Dumnezeu prevede ca toti sã fie lucrãtori. Un animal de povarã truditor este mai potrivit scopului pentru care a fost creat decât un om lenes. Dumnezeu este un lucrãtor neobosit. Îngerii sunt lucrãtori, ei sunt reprezentanti ai lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Cei care privesc înainte imaginându-si un cer al inactivitãtii vor fi dezamãgiti, pentru cã în organizarea de acolo nu este nici un loc pentru rãsplãtirea lenei. Dar celor obositi si împovãrati le este promisã odihna. Slujitorul credincios va fi cel ce va fi bine primit de la lucrul sãu în bucuria lui Dumnezeu. El îsi va lãsa armura cu bucurie si va uita zgomotul bãtãliei, în odihna glorioasã, pregãtitã pentru cei ce vor birui prin crucea lui Hristos. - "Counsels to teachers", p.274-280.

ELLEN  G.  WHITE