O lucrare neegoistã - 64

Aceia care, pe cât le stã în putintã, se angajeazã în lucrarea de a face bine altora, fãcându-le o demonstrare practicã a interesului lor pentru ei, nu-i elibereazã numai de nenorocirile acestei vieti, ajutându-i sã poarte poverile lor, ci contribuie în acelasi timp, în mare mãsurã, la propria sãnãtate a sufletului si a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care foloseste amândurora, atât fãcãtorului de bine, cât si primitorului. Dacã, în interesul tãu pentru altii, uiti de eu, câstigi o biruintã asupra infirmitãtilor tale. Multumirea  pe care o vei simti fãcând binele te va ajuta în mare mãsurã sã-ti recâstigi tonusul sãnãtos al imaginatiei.

Plãcerea de a face bine însufleteste mintea si vibreazã prin corpul întreg. În timp ce fetele oamenilor binevoitori sunt luminate de voiosie si înfãtisarea exprimã calitatea moralã superioarã a mintii lor, fetele oamenilor egoisti, avari, sunt deprimate, descurajate si întunecate. Defectele lor morale se vãd pe fetele lor. Egoismul si iubirea de sine îsi pun pecetea pe înfãtisarea omului.

Acela care este stimulat de adevãrata binefacere dezinteresatã este un pãrtas al naturii divine, care a scãpat de stricãciunea care este în lume prin poftã, în timp ce cei egoisti si avari au îndrãgit egoismul lor pânã ce acesta a vestejit capacitatea lor de a intra în legãturã cu altii, iar fetele lor reflectã chipul vrãjmasului cãzut, mai degrabã decât curãtenia si sfintenia. - "Testimonies", vol.2, p.534.

ELLEN  G.  WHITE