O pregãtire practicã - 51

Munca manualã în scopuri utile este o parte a planului Evangheliei. Marele Învãtãtor, ascuns în stâlpul de nor, instruia poporul Israel cu privire la faptul cã fiecare tânãr ar trebui învãtat sã practice o îndeletnicire folositoare. De aceea, exista un obicei la evrei ca atât cei din clasele bogate, cât si cei sãraci sã-i învete pe fiii si fiicele lor lucruri folositoare, astfel încât, dacã ar fi venit timpuri potrivnice, sã nu fie dependenti de altii, ci sã fie în stare sã-si procure singuri cele necesare. Ei puteau fi instruiti în domeniul literar, dar trebuiau de asemenea sã fie pregãtiti si într-o meserie. Aceasta era consideratã ca o parte indispensabilã a educatiei lor.

O educatie echilibratã

Acum, ca si în timpul vechiului Israel, tinerii ar trebui instruiti cu privire la obligatiile vietii practice. Fiecare ar trebui sã obtinã cunostinte într-una din ramurile muncii manuale prin care, dacã va fi nevoie, sã-si poatã câstiga existenta. Aceasta este esential nu numai ca o asigurare împotriva vicisitudinilor vietii, ci si pentru dezvoltarea fizicã, intelectualã si moralã. Chiar dacã este mai mult ca sigur cã nu va trebui niciodatã sã recurgã la munca manualã pentru a se întretine, totusi omul trebuie sã învete sã lucreze. Fãrã exercitiu fizic, nimeni nu ar putea avea o constitutie sãnãtoasã si o sãnãtate viguroasã, iar disciplina unei munci regulate nu este mai putin importantã pentru obtinerea unei minti puternice, active si a unui caracter nobil.

Studentii care au obtinut cunostinte din cãrti, fãrã o cunoastere a muncii practice, nu pot pretinde cã beneficiazã de o educatie echilibratã. Energiile care a fi trebuit dedicate afacerilor, în diferitele sale ramuri, au fost neglijate. Educatia nu constã numai în folosirea creierului. Implicarea fizicã este o parte esentialã a pregãtirii pentru fiecare tânãr. O parte importantã a educatiei

lipseste, dacã studentul nu a fost învãtat cum sã se angajeze într-o muncã fizicã utilã.

Exercitiul sãnãtos al întregii fiinte va asigura o educatie largã si cuprinzãtoare. Fiecare elev ar trebui sã dedice o parte din zi activitãtii fizice. Astfel se va forma obiceiul de a munci si se va încuraja un spirit de încredere în sine si tinerii vor fi protejati de multe practici rele si degradante, care sunt atât de adesea rezultatul trândãviei. Toate acestea pentru a ne pãstra în legãturã cu principalul obiectiv al educatiei; deoarece, încurajând activitatea perseverenta si curãtia, venim în armonie cu Creatorul.

Avantajul muncii folositoare

Cel mai mare beneficiu din exercitiul fizic nu se obtine când acesta este luat doar ca un joc sau ca un simplu antrenament. Existã un beneficiu datorat iesirii la aer curat si de asemenea antrenãrii muschilor; dar, dacã aceeasi energie este pusã în slujba îndeplinirii unor activitãti folositoare, cu cât mai mare va fi beneficiul dobândit! Rezultatul va fi un sentiment de satisfactie, pentru cã o astfel de activitate atrage dupã sine un simtãmânt al utilitãtii si aprobarea constiintei pentru o datorie bine îndeplinitã.

Studentii ar trebui sã plece din scolile noastre educati într-un spirit de eficientã, astfel încât, atunci când îsi vor folosi propriile resurse, sã aibã cunostinte pe care sã le poatã folosi si de care este nevoie pentru a avea succes în viatã. Studiul sârguincios este esential, dar la fel de importantã este si munca fãcutã cu hãrnicie. Joaca nu este esentialã. Dedicarea puterilor fizice în

scopul distractiei nu favorizeazã în cel mai bun mod posesia unei minti echilibrate. Dacã timpul dedicat exercitiului fizic, care tinde sã devinã tot mai lung, ar fi folosit în lucrarea în ogorul lui Hristos, atunci binecuvântarea lui Dumnezeu ar fi datã celui care munceste.

Disciplina pentru viata practicã, dobânditã prin îmbinarea muncii fizice cu efortul intelectual, este usuratã la gândul cã pregãteste mintea si trupul pentru a face mai bine lucrarea pe care Dumnezeu le-a hãrãzit-o oamenilor. Cu cât mai clar vor întelege tinerii cum sã-si aducã la îndeplinire datoriile, cu atât mai mare va fi bucuria lor de a fi de folos altora zi de zi. Mintea învãtatã sã gãseascã plãcere în munca folositoare se dezvoltã; prin practicã si disciplinã, ea este pregãtitã sã fie utilã, pentru cã a dobândit cunostinta care este esentialã în a-l face pe posesorul ei o binecuvântare pentru cei din jur.

Nu pot gãsi o împrejurare din viata lui Hristos în care sã-Si fi dedicat timpul jocului si distractiei. El a fost marele Învãtãtor pentru viata aceasta, dar si pentru cea vesnicã, si totusi nu am descoperit nici o ocazie în care El sã-Si fi învãtat ucenicii sã se angajeze în jocuri pentru a face exercitiu fizic...

Învatã cum sã gãtesti

Atât tinerii, cât si tinerele ar trebui învãtati cum sã gãteascã economic si cum sã se dispenseze de tot ceea ce este din carne. Sã nu-i încurajãm deloc în prepararea unui meniu care contine cât de putinã carne, pentru cã aceasta tine mai mult de ignoranta Egiptului decât de curãtia reformei sãnãtãtii.

În special tinerele ar trebui sã învete sã gãteascã. Ce altã parte a educatiei unei fete este mai importantã ca aceasta? Oricare ar fi împrejurãrile în care s-ar afla în viatã, poate pune în aplicare aceastã învãtãturã practicã...

În câmpul misionar

Educatia, în toate aspectele vietii practice, îi va face pe tinerii nostri de folos atunci când pãrãsesc scoala pentru a merge în tãri strãine. Atunci ei nu vor depinde de altii la care sã apeleze pentru gãtit, cusut sau construirea de locuinte. Influenta lor va fi mult mai mare dacã ei aratã cã-i pot învãta pe cei nestiutori cum sã munceascã, folosind cele mai bune metode, pentru obtinerea

celor mai bune rezultate. Pentru a sustine astfel de misionari, va fi nevoie de o micã sumã de bani, deoarece ei pun la lucru tot ce au mai bun si într-o mãsurã completã, folosindu-si puterile fizice, combinând lucrarea cu studiile. Acest lucru va pretui mult acolo unde mijloacele financiare sunt greu de obtinut. Ei vor arãta cã misionarii pot deveni educatori, învãtându-i pe altii cum sã munceascã.  Oriunde vor merge, ceea ce au câstigat în acest domeniu le va da fermitate si stabilitate.

- "Counsels to teachers", p.307-314.

ELLEN  G.  WHITE