Lepãdarea de sine - 44

Isus S-a golit pe Sine, si în tot ceea ce a fãcut, eul nu s-a arãtat. El supuse toate lucrurile vointei Tatãlui Sãu. Când misiunea Sa pe pãmânt era aproape de încheiere, El putea sã zicã: "Eu Te-am proslãvit pe pãmânt, am sfârsit lucrarea, pe care mi-ai dat-o s-o fac". Si tot El ne dã îndemnul: "Învãtati de la Mine, cãci Eu sunt blând si smerit cu inima". "Dacã voieste cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine"; eul sã fie detronat si sã nu aibã mai departe domnia în suflet.

Acela care priveste pe Hristos în tãgãduirea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns sã zicã, asa cum zicea si Daniel când a vãzut pe Acela care era asemenea Fiului omului: "Frumusetea puterii mele se schimbã în slutenie"...

Firea omeneascã se luptã totdeauna pentru întâietate, este totdeauna gata pentru ceartã; dar acela care aflã pe Isus Hristos, este golit de eu, de mândrie, de iubire de întâietate si în sufletul lui este pace. Eul este pus în slujba Duhului Sfânt. Atunci noi nu mai ardem de dorinta de a avea locul cel mai de frunte. Nu mai avem ambitia de a da buzna si a izbi cu coatele spre a atrage atentia, ci simtim cã locul nostru cel mai înalt este la picioarele Mântuitorului nostru. Noi privim la Isus, asteptând ca mâna Sa sã ne conducã si glasul Sãu sã ne cãlãuzeascã. Apostolul Pavel a simtit acestea si a zis: "Am fost rãstignit împreunã cu Hristos si trãiesc... dar nu mai trãiesc eu ci Hristos trãieste în mine. Si viata, pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Însusi pentru mine".

- "Cugetãri de pe Muntele Fericirilor", p.30,31.

ELLEN  G.  WHITE