Lucrarea linistitã a Duhului Sfânt - 42

    Viata de crestin nu este nici o modificare, nici o îmbunãtãtire a celei vechi, ci o transformare a naturii. Se produce moartea fatã de eul personal si fatã de pãcat, si o intrare într-o viatã cu totul nouã. Schimbarea aceasta nu se poate face decât prin
lucrarea minunatã a Duhului Sfânt.

    Nicodim era încã nedumerit si Isus a folosit vântul ca ilustratie pentru cuvintele Sale: "Vântul suflã încotro vrea si-i auzi vuietul. Dar nu stii de unde vine, nici încotro merge. Tot asa este cu oricine este nãscut din Duhul".

    Vântul se aude prin ramurile pomilor, luptându-se cu frunzele si florile, dar nu se vede si nimeni nu stie de unde vine sau unde se duce. Tot astfel si cu lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii. Nu poate fi mai bine explicatã ca miscãrile vântului. Cineva poate
cã nu ar fi în stare sã spunã timpul sau locul anumit sau sã urmãreascã toate amãnuntele lucrãrii de întoarcere la Dumnezeu, dar lucrul acesta nu dovedeste cã nu e convertit. Printr-un mijloc tot atât de nevãzut ca si vântul, Hristos lucreazã continuu asupra
inimii. Putin câte putin, poate fãrã ca persoana care le primeste sã-si dea seama, se dau impresii care tind sã atragã sufletul la Hristos. Acestea pot sã vinã prin meditatie asupra Lui, prin citirea Scripturilor sau prin auzirea cuvântului grãit de învãtãtorul
viu. În cele din urmã, când Duhul este mai stãruitor, sufletul se predã lui Isus, plin de bucurie. La multi aceasta se numeste o convertire bruscã, dar ea e rezultatul lucrãrii îndelungate a Duhului lui Dumnezeu, - o lucrare fãcutã cu multã rãbdare.

    Cu toate cã vântul însusi nu se vede, el produce efecte vãzute si simtite. La fel si lucrarea Spiritului asupra sufletului se descoperã în orice faptã a celui care a simtit puterea Lui salvatoare. Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stãpânire, El transformã  viata. Gândurile pãcãtoase sunt înlãturate, faptele rele sunt pãrãsite, iubirea, umilinta si pacea iau locul mâniei, invidiei si certurilor. Bucuria vine în locul întristãrii, iar fata oglindeste lumina cereascã. Nimeni nu vede mâna care ridicã poverile, nimeni nu vede lumina ce se coboarã de sus. Binecuvântarea vine atunci când sufletul se predã prin credintã lui Dumnezeu. Apoi acea putere pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea, creeazã o fãpturã nouã dupã chipul lui Dumnezeu.

    Este imposibil pentru o minte mãrginitã sã priceapã lucrarea de mântuire. Misterul ei întrece stiinta omeneascã, dar acela care trece de la moarte la viatã simte cã aceasta este o realitate dumnezeiascã. Începutul mântuirii îl putem cunoaste printr-o experientã personalã. Rezultatele ei se ajung în decursul veacurilor vesnice. - "Hristos, Lumina lumii", p.138,139.

        Dovadã de ajutor divin

    Dacã ai un simtãmânt de lipsã în sufletul tãu, dacã flãmânzesti si însetezi dupã dreptate, aceasta este o dovadã cã Hristos a lucrat asupra inimii tale, pentru ca El sã poatã fi cãutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, acele lucruri pe care tu
singur nu esti în stare a le face. - "Cugetãri de pe Muntele Fericirilor", p.36.

ELLEN  G.  WHITE