Stãruinta în planuri - 39

Când cei patru tineri evrei primeau o educatie pentru curtea împãratului din Babilon, ei nu-si închipuiau cã binecuvântarea lui Dumnezeu era ceva ce putea sã înlocuiascã marele efort ce li se cerea. Ei erau silitori la studiu, deoarece întelegeau cã prin harul lui Dumnezeu, soarta lor atârna de propria lor vointã si actiune. Ei trebuiau sã-si punã la lucru toatã iscusinta si prin deplina si neobosita întrebuintare a puterilor lor, ei trebuiau sã foloseascã în modul cel mai bun cu putintã ocaziile pentru studiu si munca.

Conlucrare cu Dumnezeu

În timp ce acesti tineri lucrau la propria lor mântuire, Dumnezeu lucra în ei ca sã voiascã si sã lucreze dupã buna Sa plãcere. Aici sunt descoperite conditiile succesului. Spre a cãpãta harul lui Dumnezeu, noi trebuie sã ne facem partea noastrã. Domnul nu vrea sã îndeplineascã în locul nostru nici vointa, nici înfãptuirea. Harul Sãu este dat ca sã lucreze în noi sã vrem si sã facem, dar niciodatã ca sã ia locul efortului nostru. Sufletele noastre trebuie sã se ridice sã conlucreze. Duhul Sfânt lucreazã în noi, pentru ca noi sã putem lucra la mântuirea noastrã. Aceasta este învãtãtura practicã pe care Duhul Sfânt se strãduieste sã ne-o dea. "Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi, si vã dã, dupã plãcerea Lui, si vointa si înfãptuirea".

Domnul va lucra împreunã cu cei care se strãduiesc în chip sârguincios sã fie credinciosi în serviciul Sãu, dupã cum El a lucrat împreunã cu Daniel si cu cei trei tovarãsi ai sãi. Însusiri mintale alese si o înaltã mãsurã a unui caracter moral, nu sunt urmarea unei întâmplãri. Dumnezeu dã ocazii; succesul depinde de felul cum sunt folosite. Cãile Providentei trebuie sã fie zãrite numaidecât si în grabã sã se porneascã pe ele. Multi ar putea sã devinã bãrbati puternici, dacã, asemenea lui Daniel, ar depinde de Dumnezeu ca sã le dea har sã fie biruitori, si sã le dea tãrie si succes în îndeplinirea lucrului lor.

Serviciu din toatã inima

Mã adresez vouã, tinerilor. Fiti credinciosi. Fiti cu inimã la lucrul vostru. Nu vã luati dupã cei trândavi sau care aduc un serviciu împãrtit. Faptele, des repetate, formeazã obiceiuri, iar obiceiurile formeazã caracterul. Îndepliniti cu rãbdare datoriile mãrunte ale vietii. Atâta timp cât nu puneti pret pe însemnãtatea credinciosiei în datoriile mãrunte, lucrarea voastrã de clãdire a caracterului va fi nemultumitoare. Orice datorie este însemnatã înaintea Celui Atotputernic. Domnul a zis: "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mai mari". În viata unui adevãrat crestin nu existã lucruri fãrã însemnãtate.

Multi care pretind a fi crestini lucreazã contrar planurilor lui Dumnezeu. Multi asteaptã sã li se prezinte o mare lucrare. În fiecare zi ei pierd ocazii de a-si dovedi credinciosia fatã de Dumnezeu; zilnic ei nu se achitã din toatã inima de datoriile vietii, care li se par lipsite de orice interes. În timp ce asteaptã cine stie ce mare lucrare, în care sã-si dovedeascã închipuitele lor talente si sã-si multumeascã în felul acesta dorintele lor ambitioase, viata lor se scurge.

Iubitii mei prieteni tineri, faceti lucrul care vã stã la îndemânã. Îndreptati-vã atentia spre vreun fel umil de activitate din jurul vostru. Puneti-vã mintea si inima la sãvârsirea acestui lucru. Îndrumati gândurile voastre ca sã lucreze cu întelepciune în ce priveste lucrurile pe care le puteti face acasã. În felul acesta vã veti pregãti spre a vã face si mai de folos. Aduceti-vã aminte ce stã scris despre împãratul Ezechia: "A lucrat cu toatã inima si a izbutit în tot ce a fãcut".

Valoarea concentrãrii

Însusirea de a fixa gândurile asupra lucrului ce trebuie fãcut, este o mare binecuvântare. Tinerii temãtori de Dumnezeu, sã se strãduiascã a se achita de îndatoririle lor cu grijã si cu judecatã, tinând cugetele pe adevãratul fãgas si fãcând tot ce pot mai bine. Ei trebuie sã recunoascã îndatoririle lor prezente si sã le aducã la îndeplinire fãrã a-si lãsa mintea sã hoinãreascã. Felul acesta de disciplinã a mintii va fi de mare ajutor si de folos în viatã. Aceia care învatã sã-si punã judecata în orice vor întreprinde, oricât de mic ar apãrea lucrul acela, vor fi de folos în lume.

Iubitii mei tineri, fiti zelosi si dovediti stãruintã. "Încingeti-vã coapsele mintii voastre". Stati tari ca Daniel, care si-a propus în inimã sã rãmânã credincios lui Dumnezeu. Nu dezamãgiti pe pãrintii si prietenii vostri. Si încã un alt lucru sã nu-l uitati. Nu dezamãgiti pe Acela care v-a iubit atât de mult, încât Si-a dat viata ca sã vã dea vouã posibilitatea sã deveniti conlucrãtori cu Dumnezeu.

Cel mai înalt motiv

Dorinta de a onora pe Dumnezeu trebuie sã fie pentru noi cel mai puternic dintre toate motivele. Ea ar trebui sã ne facã a depune orice sfortare spre a folosi privilegiile si ocaziile pregãtite pentru noi ca sã întelegem cum sã folosim întelept bunurile Domnului. Ea ar trebui sã ne facã sã pãstrãm creierul, oasele, muschii si nervii în starea cea mai sãnãtoasã, pentru ca tãria noastrã corporalã si limpezimea noastrã mintalã sã poatã face din noi niste ispravnici credinciosi.
Dacã se lasã ca sã lucreze pornirile egoiste, ele pipernicesc mintea si împietresc inima; dacã sunt lãsate sã stãpâneascã, ele distrug puterea moralã. Apoi vine dezamãgirea...

Adevãrata izbândã este datã bãrbatilor si femeilor de Dumnezeu, care a ajutat si lui Daniel sã izbândeascã. Acela care a citit inima lui Daniel, a privit cu plãcere la curãtenia pornirilor servului Sãu si la hotãrârea lui de a onora pe Dumnezeu.
Aceia care împlinesc în viata lor planul lui Dumnezeu, trebuie sã lucreze din toate puterile, dedicându-se de-aproape si cu toatã inima împlinirii a orice le dã El de fãcut. - The Youth's Instructor, 20 august 1903.

Bucurie dãinuitoare

Pe tot parcursul drumului prãpãstios care duce spre viata vesnicã sunt izvoare de bucurie care sã învioreze pe cel istovit. Aceia care umblã în cãile întelepciunii, chiar în timpuri de strâmtorare sunt bucurosi peste mãsurã, pentru cã Cel pe care
Îl iubeste sufletul lor, merge, nevãzut, alãturi de ei. Pe mãsurã ce înainteazã, ei vãd si mai lãmurit atingerea mâinii Sale; la fiecare pas, raze mai strãlucitoare de slavã de la Cel Nevãzut cad pe calea lor, iar cântãrile lor de laudã, din ce în
ce mai puternice, se înaltã spre a se alãtura cântãrilor îngerilor înaintea tronului. - "Cugetãri de pe Muntele Fericirilor", p.202.

ELLEN  G.  WHITE