O experienta vie - 36

Domnul vietii si al mãririi îmbracã divinitatea Sa cu firea omeneascã spre a arãta omului cã Dumnezeu, prin darul lui Hristos, vrea sã ne uneascã cu El. Fãrã o legãturã cu Dumnezeu, nimãnui nu-i este cu putintã sã fie fericit.
Omul cãzut trebuie sã stie cã Tatãl nostru ceresc nu poate fi multumit pânã ce iubirea Sa nu îmbrãtiseazã pe pãcãtosul pocãit, schimbat prin meritele Mielului fãrã patã al lui Dumnezeu.

Lucrarea tuturor fiintelor ceresti este îndreptatã în scopul acesta. Sub porunca Generalului lor, ei trebuie sã lucreze pentru câstigarea acelora care s-au despãrtit de Tatãl lor ceresc. A fost pregãtit si un plan prin care harul minunat si iubirea lui Hristos sã stea descoperite în fata lumii. În pretul nemãrginit, plãtit de Fiul lui Dumnezeu spre a rãscumpãra pe om, se descoperã iubirea lui Dumnezeu. Acest mãret plan al mântuirii e asa de cuprinzãtor, cã poate mântui pe toatã lumea. Omul pãcãtos si cãzut poate fi fãcut desãvârsit în Isus prin iertarea pãcatelor si dãruirea neprihãnirii.

Puterea crucii

Isus Hristos a apucat omenirea, pentru ca astfel cu bratul Sãu omenesc sã poatã cuprinde neamul omenesc, iar cu bratul Sãu dumnezeiesc sã apuce tronul Celui nesfârsit. El a înfipt crucea Sa între cer si pãmânt, si a zis: "Si dupã ce voi fi înãltat de pe pãmânt, voi atrage la Mine pe toti oamenii". Crucea urma sã fie centrul cãtre care toti sã fie atrasi.

Ea urma sã vorbeascã tuturor oamenilor si sã-i atragã peste prãpastia pe care a fãcut-o pãcatul, pentru a uni pe omul mãrginit cu Dumnezeul nemãrginit. Numai puterea crucii este în stare sã smulgã pe om din puternica legãturã a pãcatului. Hristos S-a dat pe Sine pentru mântuirea pãcãtosului. Cei ale cãror pãcate sunt iertate, care iubesc pe Isus, vor fi uniti cu El. Ei vor purta jugul lui Hristos. Rostul acestui jug nu este de a-i încurca, nici de a face din viata lor religioasã o viatã de trudã plictisitoare. Nu. Jugul lui Hristos trebuie sã fie însusi mijlocul prin care viata crestinului sã ajungã o viatã de plãcere si de bucurie. Crestinul trebuie sã fie plin de bucurie în adâncul cugetului în cele ce a fãcut Dumnezeu, dând pe singurul Sãu Fiu, unul nãscut sã moarã pentru lume, "pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã".

Loialitatea fatã de Hristos

Cei care stau sub stindardul însângerat al Printului Emanuel, trebuie sã fie ostasi credinciosi în armata lui Hristos. Ei nu trebuie sã fie trãdãtori sau nesinceri. Multi tineri vor veni de bunãvoie sã stea cu Isus, Printul vietii.
Dar dacã vor sã rãmânã cu El, trebuie sã priveascã neîntrerupt la Isus, Cãpitanul lor, împlinind ordinele Lui. Ei nu pot fi ostasi ai lui Hristos si totusi sã lucreze împreunã cu oastea lui Satana, ajutându-i, pentru cã atunci ar fi vrãjmasi ai lui Hristos. Ei ar trãda consemnele sfinte. Ei ar forma o verigã între Satana si adevãratii ostasi, asa cã prin acesti factori vii, vrãjmasul ar lucra necontenit ca sã fure inimile ostasilor lui Hristos.

Vã întreb, iubiti tineri, care spuneti cã sunteti ostasi ai lui Isus Hristos, ce lupte ati dus voi pânã acum? Care au fost lucrãrile voastre? Când Cuvântul lui Dumnezeu a descoperit lãmurit care este lucrarea voastrã, ati refuzat voi s-o faceti pentru cã nu se potrivea cu înclinatia voastrã? Oare lumea v-a atras de la lucrarea lui Hristos? Satana nãscoceste fãrã încetare amãgiri atrãgãtoare; si fãcându-vã sã cãlcati lucruri ce par de micã însemnãtate, el vã îndepãrteazã de Isus. Apoi vin alte atractii si mai mari spre a vã îndepãrta si mai mult de Dumnezeu.

Puteti avea numele înscris în registrele Comunitãtii si puteti pretinde cã sunteti copii ai lui Dumnezeu, cu toate acestea, pilda voastrã, influenta voastrã, reprezintã în chip fals caracterul lui Hristos, si duceti si pe altii departe de El. Pentru credinciosul cu numele, al cãrui suflet nu este cu totul predat în lucrarea pe care Domnul i-a dat-o s-o facã, nu este nici o fericire, nici o pace sau bucurie. Necontenit el aduce lumea în Comunitate, nu prin pocãintã, mãrturisire si predare lui Dumnezeu, ci prin lãsare din ce în ce mai mult în voia lumii si prin înrolare în luptã de partea lui Satana, mai degrabã decât de partea lui Hristos.

Nevoia cunostintei practice

Vã îndemn, tinerilor, sã tãiati si cel mai fin fir ce vã leagã cu lumea, atât în obiceiuri cât si în spirit. "Iesiti din mijlocul lor, si despãrtiti-vã de ei, zice Domnul; nu vã atingeti de ce este necurat, si vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã, si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic".

Oare vor da tinerii nostri ascultare acestui îndemn? Cât de putini dintre tinerii nostri îsi dau seama de nevoia de a prezenta în fata tinerilor lor prieteni o pildã crestineascã în viata si caracterul lor. Multi dintre tinerii nostri înteleg teoria adevãrului, dar cât de putini înteleg prin cunoastere experimentalã aducerea în chip practic a adevãrului în orice actiune a lor. Unde sunt tinerii misionari care sã facã orice lucrare ce li se prezintã în marele câmp al secerisului? Unde sunt aceia care sunt zilnic elevi în scoala lui Hristos? Niciodatã sã nu fie cuprinsi de simtãmântul cã sunt pregãtiti sã absolveascã. Sã astepte în curtile Domnului, pentru ca sã poatã fi îndrumati cum sã lucreze în armonie cu fiintele ceresti. Iubiti tineri, doresc sã vã vorbesc în chip hotãrât pentru cã vreau sã fiti mântuiti. Nu mai pierdeti nici o clipã. Voi nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui Maroma. Voi puteti fi crestini în aparentã, dar când vin ispitele, când sunteti greu încercati, oare nu cedati voi mai totdeauna?

Comuniunea crestinã

Lupta în care aveti de luat o parte activã se gãseste în viata voastrã de fiecare zi. Oare în vreme de încercare nu vã veti pune voi dorintele de partea cuvântului scris, si în rugãciune stãruitoare sã cãutati sfatul lui Isus?
Multi sustin cã nu este absolut nici o pierdere sã meargã la un concert si sã neglijeze adunarea de rugãciune sau sã lipseascã de la adunãrile unde servii lui Dumnezeu sunt rânduiti sã vesteascã o solie din ceruri. Este spre binele vostru sã fiti chiar acolo unde Hristos a spus cã va fi si El.

Aceia care pretuiesc cuvintele lui Hristos, nu vor întoarce spatele adunãrii de rugãciune sau adunãrii unde solul Domnului a fost trimis sã le vorbeascã lucruri de interes vesnic. Isus a zis: "Acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor". Vã puteti îngãdui sã alegeti plãcerea voastrã si sã vã lipsiti de binecuvântare? Îngãduinta în aceste lucruri are o influentã hotãrâtoare nu numai asupra propriei noastre vieti si asupra caracterului vostru, dar chiar asupra vietii si caracterului tovarãsilor vostri.

Dacã toti cei care pretind a fi urmasi ai lui Hristos ar fi asa cu fapta si cu adevãrul, ei ar avea spiritul lui Hristos si ar face lucrurile lui Dumnezeu. Ei s-ar împotrivi ispitei de a ceda eului si ar dovedi cã nu se bucurã mai mult de plãcerea usuraticã a lumii decât de privilegiul de a se întâlni cu Isus în adunare. Atunci ei ar avea o influentã hotãrâtã asupra altora si i-ar determina sã urmeze exemplul lor.

Faptele vorbesc mai puternic decât cuvintele si aceia care sunt iubitori de plãceri nu pretuiesc bogatele binecuvântãri de a fi în adunarea poporului lui Dumnezeu. Ei nu pretuiesc privilegiul de a influenta pe tovarãsii lor sã meargã împreunã cu ei, nãdãjduind ca inimile lor sã fie atinse de Duhul Domnului. Cine merge împreunã cu ei în aceste adunãri lumesti? Isus nu este acolo ca sã binecuvânteze pe cei adunati. Dar Satana va aduce în minte multe lucruri, ca sã înãbuse lucrurile de interes vesnic. Acum este o ocazie bunã pentru el ca sã încurce ceea ce e drept, amestecând cu ceea ce e rãu.

Prin participare la adunãri lumesti, se creeazã un gust dupã înveseliri atâtãtoare, iar puterea moralã este slãbitã. Aceia care iubesc înveselirile pot pãstra o formã de evlavie, dar ei n-au nici o legãturã vie cu Dumnezeu.
Credinta lor este moartã, zelul lor a dispãrut. Ei nu simt nici o povarã sã vorbeascã un cuvânt la timp sufletelor care sunt fãrã Hristos si-i sã-i îndemne sã predea Domnului inimile lor.

 - The Youth's Instructor, 23 aprilie 1912

 - The Youth's Instructor, 30 martie 1893.

Religia nu este un sentiment

Religia curatã si neîntinatã nu este un sentiment, ci sãvârsirea faptelor de milã si iubire. Aceastã religie este trebuitoare atât sãnãtãtii, cât si fericirii. Ea pãtrunde în templul mânjit al sufletului si cu biciul izgoneste pãcãtoseniile strecurate acolo. Ocupând tronul, ea sfinteste totul prin prezenta sa, iluminând inima cu razã strãlucitoare de la Soarele Dreptãtii. Ea deschide ferestrele sufletului spre ceruri, lãsând sã intre lumina strãlucitoare a iubirii lui Dumnezeu. Odatã cu ea, vine si seninãtatea si împãcarea. Tãria corporalã, mintalã si moralã creste, pentru cã atmosfera cerului, ca un factor viu si activ, umple sufletul. Hristos este întrupat înlãuntru, nãdejdea slavei.

 - Review and Herald, 15 octombrie 1901.

 

ELLEN  G.  WHITE