« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

SOLII CATRE TINERET

 

ELLEN G. WHITE

Stăpânirea de sine - 35

 

    "Cel încet la mânie pretuieste mai mult decât un viteaz si cine este stăpân pe sine pretuieste mai mult decât cine cucereste cetăti". El a cucerit eul, - cel mai mare vrăjmas pe care îl întâmpină omul. Cea mai înaltă dovadă a nobletii într-un crestin este stăpânirea de sine. Cel care poate să stea neclintit în mijlocul batjocurii, este unul dintre eroii lui Dumnezeu.
 

    A se stăpâni pe sine însemnează a tine eul sub disciplină, a rezista răului, a potrivi fiecare cuvânt si faptă după marea măsură de dreptate a lui Dumnezeu. Cel care a învătat să se stăpânească, se va ridica deasupra
dispretului, lovirilor si necazurilor la care suntem expusi zilnic si acestea vor înceta să mai arunce tristete asupra spiritului său.

    Planul lui Dumnezeu este ca puterea împărătească a cugetării sfintite, stăpânită de harul divin, să domnească în viata oamenilor. Cel care îsi stăpâneste firea, a dobândit această putere.

        Puterea stăpânirii de sine

    În copilărie si în tinerete caracterul este foarte impresionabil. Acum este timpul când să se capete puterea stăpânirii de sine. La gura sobei si în jurul mesei familiei se exercită influente ale căror urmări sunt vesnice. Mai mult decât un dar natural, deprinderile formate în primii ani vor hotărî dacă un om va fi un învingător sau un învins în lupta vietii.

    În ceea ce priveste folosirea vorbirii, nu există, poate, greseală peste care bătrâni si tineri să fie mai dispusi a trece cu usurintă, ca vorbirea pripită si nerăbdătoare. Ei socotesc că este o scuză îndestulătoare să spună: "Mi-am iesit din fire si nu mi-am dat seama ce am spus". Dar cuvântul lui Dumnezeu nu tratează asa de usor chestiunea aceasta. Scriptura zice: "Dacă vezi un om care vorbeste nechibzuit, poti să nădăjduiesti mai mult de la un nebun decât de la el". "Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată si fără ziduri".

    Cea mai mare parte din neplăcerile vietii, supărările si iritatiile ei, se datorează firii nestăpânite. Într-o singură clipă, printr-un cuvânt pripit, pătimas, neatent, poate fi pricinuit un rău pe care o pocăintă de o viată întreagă nu-l mai poate desface. O, câte inimi sunt zdrobite, câti prieteni sunt înstrăinati, câte vieti sunt ruinate, de cuvintele usturătoare si pripite ale acelora care le-ar fi putut aduce ajutor si vindecare!

Lucrul peste măsură poate pricinui adesea o pierdere a stăpânirii de sine. Dar Domnul niciodată nu sileste la lucrări grăbite si complicate. Multi îngrămădesc asupră-le sarcini pe care iubitorul Tată ceresc nu le-a asezat asupra lor. Îndatoriri pe care El nu li le-a dat niciodată să le săvârsească se tin sir una după alta. Dumnezeu doreste ca noi să ne dăm seama că nu slăvim Numele Său când luăm atât de multe sarcini, încât suntem prea împovărati si, obosind atât la suflet cât si la minte, ne aprindem, ne supărăm si ne certăm. Noi trebuie să purtăm numai răspunderile pe care Domnul ni le dă, încrezându-ne în El si păstrând astfel inimile noastre curate, plăcute si iubitoare.

Stăpânirea firii

În tăcere există o putere minunată. Când vi se spun cuvinte necugetate, nu răspundeti în acelasi chip. Cuvintele rostite ca răspuns cuiva care este înfuriat, lucrează de obicei ca un bici, făcând ca furia să ajungă si mai mare. Dar mânia întâmpinată prin tăcere se potoleste îndată. Este bine ca crestinul să-si înfrâneze limba, luând o hotărâre tare să nu vorbească cuvinte aspre, necugetate. Înfrânându-si limba, el poate să fie biruitor în orice încercare a răbdării, prin care este chemat să treacă.

Prin puterea sa, omul nu este în stare să-si stăpânească înclinatiile firii. Dar prin Hristos el poate să capete stăpânire de sine. Prin tăria Lui, el poate să adune gândurile si cuvintele sale în ascultare de vointa lui Dumnezeu. Religia lui Hristos aduce simtămintele sub stăpânirea cugetării si pune în rânduială limba. Sub această influentă, firea pripită se îmblânzeste, iar inima se umple de răbdare si bunătate.

Prindeti-vă tare de Cel care are toată puterea în cer si pe pământ. Desi adesea nu izbutiti să dati pe fată răbdare si liniste, nu părăsiti lupta. Luati o nouă hotărâre, de data aceasta cu si mai multă tărie, să fiti răbdători sub orice atâtare. Si niciodată să nu vă abateti ochii de la Modelul vostru divin. - Review and Herald, 31 octombrie 1907.

Nici o scuză pentru păcat

Lucrarea ispititorului nu urmează să fie socotită ca o scuză pentru vreun fapt rău. Satana e în culmea bucuriei când aude că asa zisii urmasi ai lui Hristos aduc dezvinovătiri pentru nedesăvârsirile caracterului lor. Tocmai dezvinovătirile acestea duc la păcat. Nu se poate aduce dezvinovătire pentru păcat. Fiecărui copil credincios si pocăit al lui Dumnezeu îi stă la îndemână un caracter sfânt si un fel de viată ca a lui Hristos.

- "Hristos,Lumina lumii", p. 261.
 

ELLEN  G.  WHITE

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA