Potrivire cu lumea - 33

    Aceia care cãlãtoresc pe calea cea strâmtã vorbesc despre bucuria si fericirea pe care o vor avea la sfârsitul cãlãtoriei. Adeseori fetele lor sunt triste, totusi uneori strãlucesc de sfântã bucurie. Ei nu se îmbracã asemenea acelora care merg pe calea cea largã, nici nu vorbesc si nici nu lucreazã ca ei. Lor le-a fost dat un Model. Un Om al durerilor si obisnuit cu suferinta a deschis calea aceasta pentru ei si El Însusi a mers pe ea. Urmasii Sãi observã urmele Sale si sunt mângâiati si îmbãrbãtati. El a mers pe ea în sigurantã; la fel pot sã facã si ei, dacã merg pe urmele Sale.

Calea cea largã

Pe calea cea largã toti sunt preocupati cu propriile lor persoane, cu îmbrãcãmintea lor si cu plãcerile de pe cale. Ei dau frâu liber râsetelor si veseliei si nu se gândesc câtusi de putin la sfârsitul cãlãtoriei, la nimicirea lor sigurã la terminarea cãii. Cu fiecare zi ei se apropie tot mai mult de distrugerea lor; cu toate acestea ei aleargã ca nebuni din ce în ce mai repede.
O, cât de înfricosãtor mi s-a înfãtisat aceasta!

Am vãzut pe multi care mergeau pe aceastã cale largã având scris pe ei: "Mort fatã de lume. Sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti dar si voi gata". Ei apãreau la fel ca si cei trufasi din jurul lor, afarã numai de o umbrã de tristete pe care am observat-o pe fetele lor. Conversatia lor era la fel cu a celor flecari si nepãsãtori din jurul lor; dar din când în când ei arãtau cu mare satisfactie spre slovele de pe vesmintele lor, îndemnând si pe altii sã le aibã si ei pe hainele lor. Ei erau pe calea cea largã, totusi pretindeau cã sunt cu aceia care merg pe calea strâmtã. Cei din jurul lor ziceau: "Nu este nici o deosebire între noi. Toti suntem la fel; noi ne îmbrãcãm, vorbim si lucrãm la fel"...

Mi s-a arãtat cum unii dintre pretinsii pãzitori ai Sabatului se asemãnau cu lumea. O, am mai vãzut cã aceasta este o dezonoare pentru mãrturisirea lor, o dezonoare pentru cauza lui Dumnezeu! Ei dau de minciunã mãrturisirea lor. Ei cred cã nu se aseamãnã cu lumea, dar sunt asa de aproape de ea în ce priveste îmbrãcãmintea, cuvintele si faptele, încât nu este nici o deosebire. I-am vãzut împodobindu-si sãrmanele lor corpuri muritoare, care în orice clipã pot fi atinse de degetul lui Dumnezeu si trântite în patul suferintei. O, când acestia se apropie de cea din urmã  clipã a vietii lor, un chin de moarte le cuprinde întreaga fiintã si atunci marea întrebare este: "Sunt eu pregãtit sã mor? Pregãtit sã mã înfãtisez înaintea lui Dumnezeu la judecatã si sã trec
prin marea cercetare?

Întreabã-i atunci ce simt ei despre împodobirea corpurilor lor si dacã îsi dau seama ce însemneazã sã fii pregãtit spre a te înfãtisa lui Dumnezeu si ei îti vor rãspunde cã dacã ar putea s-o mai ia de la capãt si sã mai trãiascã o datã trecutul, si-ar îndrepta viata, ar da la o parte nebuniile lumii, usurãtatea si mândria ei si si-ar împodobi corpul cu cea mai modestã îmbrãcãminte, fiind o pildã pentru toti cei din jurul lor. Ei ar trãi spre slava lui Dumnezeu.

De ce este asa de greu sã trãiascã cineva o viatã de abnegatie si umilintã? Pentru cã pretinsii crestini nu sunt morti fatã de lume. Este usor sã trãim dupã ce suntem morti. Dar multi doresc prajii si ceapa din Egipt. Ei au plãcerea sã se îmbrace si sã se poarte cât mai asemenea lumii si cu toate acestea merg spre ceruri. Ei urcã pe o altã cale si nu vor intra pe poarta cea strâmtã si pe
calea cea îngustã...

Unii ca acestia nu vor avea nici o scuzã. Multi se îmbracã asa cum se îmbracã lumea, ca sã aibã o influentã. Dar aici fac o tristã si fatalã gresealã. Dacã ei vor sã aibã o adevãratã si mântuitoare influentã, sã trãiascã mãrturisirea lor, sã dovedeascã credinta lor prin fapte de dreptate si sã facã o deosebire mare între crestin si lume. Am vãzut cã cuvintele, îmbrãcãmintea si faptele trebuie sã dea mãrturie despre Dumnezeu. Atunci o influentã sfântã va fi revãrsatã asupra tuturor si toti vor cunoaste despre ei cã au fost cu Isus. Necredinciosii vor vedea cã adevãrul pe care îl mãrturisim noi are o influentã sfântã si cã credinta în venirea lui Hristos influenteazã caracterul fie al bãrbatului, fie al femeii. Dacã doreste cineva ca influenta lui sã fie în favoarea adevãrului, sã-l trãiascã în viata de toate zilele si sã imite astfel Modelul umil.

Pregãtire pentru venirea lui Isus

Am vãzut cã Dumnezeu urãste mândria si cã toti cei trufasi si toti cei care sãvârsesc nelegiuirea, vor fi ca pleava, si ziua care vine îi va arde. Am vãzut cã solia îngerului al treilea trebuie sã lucreze si mai departe, ca aluatul, asupra multor inimi care pretind cã trãiesc solia aceasta si sã îndepãrteze din ele mândria, egoismul, pofta si iubirea de lume.

Isus vine, dar va gãsi El oare oameni care s-au dat dupã felul lumii? Va recunoaste pe acesti oameni ca popor al Sãu pe care l-a curãtit pentru Sine? O, nu! Numai cei curati si sfinti vor fi recunoscuti ca fiind ai Sãi. Pe aceia care au fost curãtiti si albiti prin suferintã si s-au pãstrat deosebiti, nepãtati de lume, El îi va lua în stãpânire ca proprietate a Sa.

Când am vãzut ce îngrozitor e ca poporul lui Dumnezeu sã se fi acomodat lumii, fãrã sã fie nici o deosebire între multi dintre pretinsii ucenici ai blândului si umilului Isus si necredinciosi, decât numai în ce priveste numele, sufletul meu a fost cuprins de o adâncã întristare. Am vãzut cã Isus era rãnit si dat de rusine pe fatã. În timp ce cu mâhnire privea la asa zisul popor al lui Dumnezeu iubitor de lume, care se împãrtãseste de spiritul ei si urmeazã moda ei, îngerul zicea: "Liberati-vã, liberati-vã! ca nu cumva El sã vã facã parte cu fãtarnicii si necredinciosii afarã din cetate. Mãrturisirea voastrã vã va produce numai un mai mare chin si pedeapsa voastrã va fi mai mare, deoarece voi ati cunoscut vointa Lui, dar n-ati împlinit-o".

Aceia care pretind cã cred în solia îngerului al treilea, vatãmã adesea lucrarea lui Dumnezeu prin usurãtate, glumã si flecãrie. Mi-a fost arãtat cã rãul acesta se aflã pretutindeni între noi. Am vãzut cã trebuie sã aibã loc o umilire înaintea Domnului. Israelul lui Dumnezeu trebuie sã-si sfâsie inima, iar nu vesmintele. Rareori se vede simplitate copilãreascã; aprobarea din partea omului este pusã mai presus de dizgratia lui Dumnezeu.

Îngerul zice: "Puneti-vã inima în rânduialã, ca nu cumva El sã vinã la voi cu judecatã si sã vã taie plãpândul fir al vietii si sã zaceti în mormânt fãrã adãpost, nepregãtiti pentru judecatã. Sau chiar dacã nu ajungeti în mormânt, dacã nu vã împãcati cât mai curând cu Dumnezeu si nu o rupeti cu lumea, inima voastrã se va împietri si sprijinul vostru va fi o minciunã, o pregãtire închipuitã si veti descoperi greseala voastrã prea târziu ca sã vã mai puteti asigura o nãdejde bine întemeiatã".

- "Mãrturii", vol. 1, pag. 127-134.

Ce va folosi?

Hristos îndeamnã pe fiecare sã se gândeascã la aceste lucruri. Stati si cugetati acum cinstit la toate. Puneti într-o parte a cumpenei pe Isus, comoara cea mai de pret si vesnicã, în care avem viata, adevãrul, cerul si bucuria lui Hristos pentru sufletele salvate; iar în cealaltã parte puneti toate lucrurile atrãgãtoare, pe care vi le poate oferi lumea. Puneti într-o parte a cumpenii pierderea propriului vostru suflet si sufletele acelora care ar fi putut fi salvate prin voi; iar în cealaltã, pentru voi si pentru ei puneti o viatã, care este de aceeasi duratã ca viata lui Dumnezeu. Faceti socoteala pentru timpul de acum si pentru vesnicie. În vreme ce vã ocupati cu acest lucru, Hristos zice: "Si ce foloseste unui om, sã câstige toatã lumea, dacã îsi pierde sufletul?"

Dumnezeu doreste sã alegem cele ceresti, nu cele pãmântesti. El ne dã putinta, ca noi sã ne strângem comori în cer. El ne încurajeazã sã tindem spre tinta cea mai înaltã si sã ne asigurãm comoara cea mai mare. El zice, cã va face "pe oameni mai rari decât aurul curat si mai scumpi decât aurul de Ofir". Când vor pieri bogãtiile, care sunt roase de molii si ruginã, urmasii lui Hristos se vor bucura de comoara lor cereascã, de bogãtiile netrecãtoare.

- "Parabolele Domnului Hristos", p. 342.

ELLEN  G.  WHITE