Cum sã fim tari - 28

        Hristos ne-a pus la îndemânã tot ce ne trebuie ca sã fim tari. El ne-a dat Duhul Sãu cel Sfânt, a cãrui lucrare este de a ne aduce aminte de toate fãgãduintele date de Hristos, ca sã avem pace si un sentiment plãcut al iertãrii. Dacã avem ochii îndreptati fãrã încetare la Mântuitorul si dacã ne încredem în puterea Lui, vom fi cuprinsi de sentimentul sigurantei, deoarece neprihãnirea lui Hristos va fi neprihãnirea noastrã...

        Noi Îl dezonorãm dacã vorbim despre slãbiciunea noastrã. În loc sã privim la noi însine, sã privim neîntrerupt la Isus, ca sã ajungem pe zi ce trece tot mai asemenea Lui, tot mai în stare sã vorbim despre El, mai bine pregãtiti sã folosim bunãtatea si puterea Lui si sã primim binecuvântãrile dãruite.

        Dacã trãim astfel în comuniune cu El, ajungem tari în puterea Lui si un ajutor si o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. O, dacã am vrea sã facem ceea ce Domnul doreste sã facem, inima noastrã ar fi ca o harpã sfântã, ale cãrei coarde ar rãsuna în cântãri de laudã si multumire pentru Rãscumpãrãtorul trimis de Dumnezeu ca sã ridice pãcatele lumii...

Priviti slava Lui

        Când ispitele vã asalteazã, cum se va si întâmpla cu sigurantã, când îngrijorarea si necazul vã împresoarã, când, strâmtorati si descurajati, sunteti aproape gata sã vã lãsati pradã deznãdejdii, priviti, o!, priviti acolo unde, cu ochiul credintei, veti vedea în cele din urmã lumina, iar întunericul care vã înconjoarã va fi împrãstiat de lumina orbitoare a slavei Sale. Când pãcatul se luptã sã punã stãpânire pe suflet si împovãreazã constiinta, când necredinta întunecã mintea, mergeti la Mântuitorul. Harul Sãu este îndestulãtor pentru a învinge pãcatul. El ne va ierta, fãcându-ne sã ne bucurãm în Dumnezeu...

        Sã nu mai vorbim de acum încolo de slãbiciunea si lipsa noastrã de putere. Uitând lucrurile din trecut, sã ne grãbim înainte pe calea spre ceruri. Sã nu trecem cu vederea nici un prilej care, dacã ar fi fost folosit, ne-ar face mai folositori în lucrarea lui Dumnezeu. Atunci, asemenea unor fire de aur, sfintenia se va tese în viata noastrã, iar îngerii, vãzând consacrarea noastrã, vor repeta fãgãduinta: "Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat si mai scumpi decât aurul de Ofir". Întreg cerul se bucurã când oameni slabi si supusi greselii, se predau lui Isus, pentru a trãi viata Lui. - Review and Herald, 1 octombrie 1908.

Bucurie prin pocãintã

        Conditiile mântuirii omului sunt rânduite de Dumnezeu. Umilinta si purtarea crucii sunt mijloace prin care pãcãtosul care se pocãieste sã gãseascã mângâiere si pace. Gândul cã Isus S-a supus unei umilinte si jertfe pe care omul nu va fi niciodatã
chemat sã le îndure, ar trebui sã facã sã amuteascã orice voce murmurãtoare. Omul ajunge sã guste bucuria cea mai dulce prin pocãirea sa sincerã fatã de Dumnezeu pentru cãlcarea legii Sale si prin credinta în Isus Hristos ca Rãscumpãrãtor si
Mijlocitor în favoarea pãcãtosului. - The Signs of the Times, 4 martie 1880.

ELLEN  G.  WHITE