Împotrivire în fata ispitei - 20

        Aceia care sunt pãrtasi ai naturii divine nu vor da drum liber ispitei. Dusmanul lucreazã din toatã puterea ca sã învingã pe aceia care se luptã sã ducã o viatã crestinã. El vine la ei cu ispite, nãdãjduind cã vor ceda. În felul acesta sperã sã-i descurajeze. Dar aceia care au înfipt cu tãrie picioarele lor pe Stânca Veacurilor nu vor ceda în fata amãgirilor sale. Ei îsi vor aduce aminte cã Dumnezeu este Tatãl lor, iar Hristos Ajutorul lor. Mântuitorul a venit în lumea aceasta ca sã aducã tãrie oricãrui suflet încercat si ispitit, ca sã biruiascã dupã cum si El a biruit. Cunosc puterea ispitei; dar mai stiu cã tãrie
îndestulãtoare este prevãzutã pentru aceia care se luptã împotriva ispitei.
 

Ferire de ispite nefolositoare

        "Si Dumnezeu, care este credincios, nu va îngãdui sã fiti ispititi peste puterile voastre; ci împreunã cu ispita, a pregãtit si mijlocul ca sã iesiti din ea, ca s-o puteti rãbda". Si noi avem ceva de fãcut. Noi nu trebuie sã ne asezãm în calea ispitei fãrã sã fie nevoie. Dumnezeu zice: "Iesiti din mijlocul lor si despãrtiti-vã de ei... nu vã atingeti de ce este necurat si vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã si voi îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic". Dacã noi ne întovãrãsim cu cei lumesti la plãceri, dacã ne luãm dupã obiceiurile lumesti, dacã unim interesele noastre cu necredinciosii si punem astfel  picioarele în calea ispitei si pãcatelor, cum mai putem astepta ca Dumnezeu sã ne fereascã de cãdere?

        Tineti-vã departe de puterile stricãcioase ale lumii. Nu mergeti de bunãvoie în locurile unde fortele vrãjmasului sunt puternic întãrite. Nu mergeti acolo unde veti fi ispititi si dusi pe cãi lãturalnice. Dar dacã aveti o solie pentru necredinciosi si dacã trãiti asa de aproape de Dumnezeu încât puteti sã le spuneti un cuvânt la timp, puteti sã faceti o lucrare ce le va fi si lor de folos si va mãri si pe Dumnezeu. "Nu Te rog sã-i iei din lume", zicea Hristos, "ci sã-i pãzesti de cel rãu". - Review and Herald, 14 aprilie 1904.
 

Datoria mai presus de înclinatie

        Când tinerii încearcã sã se smulgã de sub stãpânirea lui Satana, el îsi va îndoi ispitele. Folosindu-se de nestiinta si lipsa lor de experientã, el încearcã sã întunece deosebirea între bine si rãu. El ia chipul unui înger de luminã si însealã prin fãgãduirea de plãceri pe o cale opritã. Dacã tinerii si-au format deprinderea de a urma înclinatia mai degrabã decât datoria, vor face constatarea cã este greu sã se împotriveascã ispitei. Ei nu vãd primejdia ce stã în dedarea la plãceri oprite, chiar si numai o singurã datã. Soaptele lui Satana vor trezi orice element de coruptie, ce mocneste în inimã. - The Signs of the Times,
19 ianuarie 1882.

ELLEN  G.  WHITE