Adevãrata convertire - 17

        "Vã voi stropi cu apã curatã si veti fi curãtiti; vã voi curãti de toate spurcãciunile voastre si de toti idolii vostri. Vã voi da o inimã nouã si voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã si vã voi da o inimã de carne".

        Multi care vorbesc altora despre nevoia unei inimi noi, ei însisi nu stiu ce vor sã spunã prin aceste cuvinte. Îndeosebi, tineretul se poticneste de aceste cuvinte: "o inimã nouã". Ei nu stiu ce înseamnã aceasta. Ei asteaptã ca sã aibã loc o schimbare deosebitã în simtãmintele lor. Ei numesc aceasta convertire. Din cauza acestei rãtãciri, mii au ajuns la ruinã, neîntelegând ce înseamnã cuvintele: "Voi trebuie sã vã nasteti din nou".

            Nu sentiment, ci o viatã schimbatã

        Satana face pe oameni sã creadã cã dacã au simtit o rãpire sufleteascã, sunt convertiti. Dar experienta lor nu se schimbã. Faptele lor sunt la fel ca si mai înainte. Viata lor nu dovedeste nici o roadã bunã. Ei se roagã adesea si lung si mereu aduc vorba despre sentimentele pe care le-au atunci. Dar ei nu trãiesc o viatã nouã. Ei sunt amãgiti. Experienta lor nu merge mai adânc decât sentimentul. Ei clãdesc pe nisip si când vin vânturile potrivnice, casa lor se prãbuseste.

        Multe suflete sãrmane bâjbâie în întuneric, asteptând sentimentele pe care altii spun cã le-au avut în experienta lor. Ei trec cu vederea faptul cã credinciosul în Hristos trebuie sã-si desãvârseascã propria sa mântuire cu fricã si cutremur. Pãcãtosul convins are ceva de fãcut. El trebuie sã se pocãiascã si sã dea dovadã de credintã sincerã.

        Când Isus vorbeste despre o inimã nouã, el întelege prin aceasta mintea, viata, întreaga fiintã. Spre a se produce schimbarea inimii, trebuie sã ne depãrtãm de dragostea de lume si sã o îndreptãm cãtre Hristos. Spre a avea o inimã nouã, trebuie sã avem o minte nouã, planuri noi, motive noi. Care este sentimentul unei inimi noi? - O viatã schimbatã. Este o moarte zilnicã si în fiecare moment fatã de egoism si mândrie.

                Dovedirea practicã a adevãratei religii

        Unii fac o mare gresealã închipuindu-si cã o mare înfãtisare de religiozitate va tine locul unui real serviciu. Dar o religie care nu este practicã, nu este adevãratã. Adevãrata pocãintã ne face sã fim foarte cinstiti în legãturile noastre cu semenii nostri. Ne face sã fim credinciosi în lucrul nostru zilnic. Orice sincer urmas al lui Hristos trebuie sã arate cã religia Bibliei îl face în stare sã foloseascã talentele sale în serviciul Maestrului.

        "Nu trândav în ocupatie". Aceste cuvinte vor fi împlinite în viata fiecãrui crestin sincer. Chiar dacã lucrul vostru pare a fi o muncã grea si înjositoare, puteti sã o înnobilati prin modul cum o aduceti la îndeplinire. Faceti-o ca pentru Domnul. Faceti-o cu bucurie si cu demnitate cereascã. Numai principiile nobile care sunt aduse în lucrare fac ca aceasta sã fie în totul bineplãcutã înaintea lui Dumnezeu. Adevãratul serviciu uneste pe cel mai de jos dintre servii lui Dumnezeu de pe pãmânt cu cel mai de sus dintre slujitorii Sãi din curtile ceresti...

        Ca fii si fiice ale lui Dumnezeu, crestinii trebuie sã se strãduiascã sã atingã înaltul ideal pus în fata lor de Evanghelie. Ei nu trebuie sã se multumeascã cu mai putin decât desãvârsirea, pentru cã Hristos zice: "Fiti dar desãvârsiti, dupã cum si Tatãl vostru cel ceresc este desãvârsit".

            Viatã sfintitã

        Sã facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând principiile sale sfinte în viata noastrã. Sã umblãm înaintea lui Dumnezeu în smerenie si umilintã, îndreptând zilnic greselile noastre. Nu cumva, prin mândrie egoistã, sã despãrtim sufletul de Dumnezeu. Sã nu nutriti nici un simtãmânt de înaltã suprematie, crezându-vã mai buni decât altii. "Astfel dar, cine crede cã stã în picioare, sã ia seama sã nu cadã". Pacea si linistea vor veni la voi îndatã ce veti aduce vointa voastrã în ascultare de vointa lui Hristos. Atunci iubirea lui Hristos va cârmui în inimã, punând sub stãpânirea Mântuitorului izvoarele tainice ale actiunii. Temperamentul repezit, usor iritabil, va fi potolit si supus prin uleiul harului lui Hristos. Simtãmântul cã pãcatele au fost iertate va aduce acea pace care întrece orice întelegere. Atunci se va da pe fatã o strãduintã serioasã de a învinge orice se ridicã în calea desãvârsirii crestine. Neîntelegerea va dispare. Cel care odinioarã descoperea greseli la cei din jurul lui, va vedea cã greseli si mai mari existã în propriul sãu caracter.

        Sunt unii care ascultã de adevãr si sunt convinsi cã au trãit în vrãjmãsie cu Hristos. Ei sunt osânditi si se pocãiesc de nelegiuirile lor. Bizuindu-se pe meritele lui Hristos, dovedind o credintã sincerã în El, ei primesc iertare de pãcat. Pe mãsurã ce înceteazã de a mai face rãul si se deprind sã facã binele, ei cresc în har si cunoastere de Dumnezeu. Ei îsi dau seama cã trebuie sã facã sacrificii spre a se despãrti de lume; si, dupã ce cumpãnesc costul, ei socotesc toate acestea ca o pierdere, numai ca sã poatã câstiga pe Hristos. Ei s-au înrolat în armata lui Hristos. Lupta le stã în fatã si ei se avântã în ea plini de curaj si de bucurie, luptând împotriva pornirilor lor firesti si a dorintelor lor egoiste si aducând vointa în ascultare de vointa lui Hristos. Ei cautã zilnic harul Domnului ca sã asculte de El si sunt întãriti si ajutati. Aceasta este adevãrata convertire. Într-o predare umilã si recunoscãtoare, cel cãruia i s-a dat o inimã nouã se bizuie pe ajutorul lui Hristos. El descoperã în viata sa roada neprihãnirii. Odinioarã era iubitor de sine. Plãcerile lumesti erau desfãtarea sa. Acum idolul sãu este dat jos de pe tron si Dumnezeu are domnia supremã. Pãcatele pe care le iubea odatã, acum le urãste. Ferm si hotãrât, el umblã acum în calea sfinteniei. - Youth's Instructor, 26 septembrie 1901.

            Funiile lui Satana

        Chinurile datoriei si plãcerile pãcatului sunt funiile cu care Satana înfãsurã pe oameni în cursele sale. Aceia care mai degrabã ar fi gata sã moarã decât sã sãvârseascã o faptã rea, sunt singurii care vor fi gãsiti credinciosi. - "Mãrturii", vol.5, p.53.
 

ELLEN  G.  WHITE