Nu suntem ai nostri însine - 16

        Uneori auzim aceste întrebãri: Sã nu fiu eu liber niciodatã sã fac ce-mi place? Sã nu fiu eu liber sã merg cum vreau? Sã fiu totdeauna tinut în frâu? Sã nu pot lucra niciodatã cum îmi place?

        Cu cât vã luati mai putin dupã pornirile voastre firesti cu atât va fi mai bine pentru voi si pentru altii. Pornirile firesti au fost pervertite, puterile firesti au fost folosite rãu. Satana a adus pe om în conflict cu Dumnezeu. El lucreazã necontenit ca sã
nimiceascã chipul lui Dumnezeu în om. De aceea noi trebuie sã punem frâu cuvintelor si faptelor noastre.

            Urmãrile unei depline consacrãri

        Când harul lui Dumnezeu pune stãpânire pe inimã, ajungem sã vedem cã pornirile spre rãu, mostenite si cultivate, trebuie sã fie rãstignite. O nouã viatã, sub un nou control, trebuie sã înceapã în suflet. Orice se face, trebuie sã se facã spre slava lui Dumnezeu. Aceastã lucrare cuprinde atât partea din afarã cât si partea lãuntricã a omului. Întreaga fiintã, corpul, sufletul si spiritul, trebuie adusã în ascultare de Dumnezeu, spre a fi folositã de El ca o unealtã a neprihãnirii.

        Omul firesc nu este supus Legii lui Dumnezeu; si desigur nici nu poate aceasta prin sine însusi. Dar prin credintã, cel care a fost reînnoit, trãieste zi cu zi viata lui Hristos. Zi cu zi el dovedeste cã îsi dã seama cã este proprietatea lui Dumnezeu.

        Corpul si sufletul sunt ale lui Dumnezeu. El a dat pe Fiul Sãu pentru rãscumpãrarea lumii si din pricina aceasta nouã ne-a fost acordat un nou timp de viatã, o probã în care sã dezvoltãm caractere de perfectã credinciosie. Dumnezeu ne-a rãscumpãrat din robia pãcatului si ne-a dat posibilitatea de a trãi o viatã de servire renãscutã si transformatã.

            Toate puterile noastre sunt ale Lui

        Pecetea lui Dumnezeu este asupra noastrã. El ne-a rãscumpãrat si El doreste sã ne amintim cã puterile noastre fizice, mintale si morale sunt ale Lui. Timp si influentã, simtire si constiintã, toate sunt ale lui Dumnezeu si trebuie sã fie folosite numai în armonie cu vointa Sa. Ele nu trebuie sã fie folosite dupã pãrerea lumii, pentru cã lumea se aflã sub conducerea unuia care este în vrãjmãsie cu Dumnezeu.

        Carnea în care locuieste sufletul, apartine lui Dumnezeu. Orice nerv, orice muschi, este al Sãu. În nici un caz noi nu trebuie sã slãbim un singur organ prin nepãsare sau abuz. Noi trebuie sã conlucrãm cu Dumnezeu, pãstrând corpul în cea mai bunã stare de sãnãtate cu putintã, ca sã poatã fi un templu unde sã locuiascã Duhul Sfânt, care sã modeleze, dupã vointa lui Dumnezeu, orice putere corporalã si spiritualã.

        Mintea trebuie sã fie înzestratã cu principii curate. Adevãrul trebuie sã fie gravat pe tablele sufletului. Memoria trebuie sã fie umplutã cu adevãrurile pretioase ale Cuvântului. Atunci, asemenea unor frumoase nestemate, aceste adevãruri vor strãluci în viatã.

            Pretul unui suflet

        Valoarea pe care Dumnezeu o acordã lucrãrii mâinilor Sale, iubirea pe care o are pentru copiii Sãi, este descoperitã prin darul pe care l-a fãcut ca sã rãscumpere pe oameni. Adam a cãzut sub stãpânirea lui Satana. El a adus pãcatul în lume si prin pãcat, moartea. Dumnezeu a dat pe singurul Sãu Fiu, unul nãscut, ca sã mântuiascã pe om. El a fãcut aceasta ca sã poatã fi drept si totusi apãrãtorul tuturor celor care primesc pe Hristos. Omul s-a vândut singur lui Satana, dar Isus a rãscumpãrat neamul omenesc...

        Voi nu vã apartineti. Isus v-a rãscumpãrat cu sângele Sãu. Nu îngropati talentele voastre în pãmânt. Folositi-le pentru El. Aduceti pe Isus în orice ocupatie ati fi angajati. Dacã faceti constatarea cã pierdeti iubirea pentru Mântuitorul vostru, lãsati-vã de ocupatia voastrã si ziceti: "Iatã-mã, Mântuitorule; ce vrei sã fac?" El vã va primi cu bunãtate si vã va iubi cu toatã inima. El vã va ierta din belsug, pentru cã este îndurãtor si îndelung-rãbdãtor si doreste ca nimeni sã nu piarã...

        Noi si tot ce avem noi, apartine lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sã socotim ca un sacrificiu faptul de a da lui Isus dragostea inimii noastre. Inima însãsi trebuie sã fie datã Lui ca un dar de bunãvoie. - Youth's Instructor, 8 noiembrie 1900.

            Se cere hotãrâre

        Nu este lucru sãnãtos pentru noi sã stãm sã ne gândim la foloasele pe care le-am putea avea dacã am ceda soaptelor lui Satana. Pãcatul înseamnã rusine si nimicire pentru orice suflet care se complace în el; dar el este orbitor si amãgitor în natura sa si ne va atrage prin înfãtisãri lingusitoare. Dacã ne aventurãm pe terenul lui Satana, noi n-avem siguranta ocrotirii fatã de puterea sa. Atât pe cât stã în puterile noastre, noi trebuie sã închidem orice cale prin care ispititorul ar putea gãsi primire la noi. - "Cugetãri de pe Muntele Fericirilor", p.171.
 

ELLEN  G.  WHITE