Templul sufletului - 15

        O credincioasã ascultare de cerintele lui Dumnezeu va avea o influentã surprinzãtoare spre a înãlta, dezvolta si întãri toate facultãtile omului. Aceia care din tinerete s-au consacrat lucrãrii lui Dumnezeu, se constatã a fi bãrbati cu o judecatã
sãnãtoasã si o istetime agerã. Si de ce n-ar fi altfel? Legãtura cu cel mai mare Învãtãtor pe care L-a cunoscut vreodatã lumea, dã tãrie priceperii, lumineazã mintea si curãtã inima - înaltã, rafineazã si înnobileazã întregul om. "Descoperirea
cuvintelor Tale dã luminã, dã pricepere celor fãrã rãutate".

                Idealul lui Dumnezeu

        Între tinerii care vor sã trãiascã cu evlavie, existã o mare clasã care pare a contrazice aceastã declaratie. Ei nu înainteazã în cunostintã sau spiritualitate. Puterile lor mai degrabã scad, decât sã creascã. Dar cuvintele psalmistului se adeveresc
despre crestinul sincer. Într-adevãr, nu litera seacã a cuvântului lui Dumnezeu este ceea ce dã luminã si pricepere; ci cuvântul deschis si aplicat inimii de cãtre Duhul Sfânt. Când un om este cu adevãrat convertit, el devine un fiu al lui Dumnezeu, un pãrtas al naturii divine. Nu numai cã inima sa este reînnoitã, ci si puterea sa intelectualã este întãritã si împuternicitã. Au fost multe cazuri de oameni despre care înainte de convertire se credea cã sunt înzestrati cu un talent ca oricare om de rând sau chiar inferior, dar care dupã convertire se arãtau a fi cu totul schimbati. Apoi ei au dat dovadã de o putere deosebitã de a întelege adevãrurile cuvântului lui Dumnezeu si de a prezenta aceste adevãruri altora. Bãrbati cu mare vazã intelectualã au socotit ca un privilegiu faptul de a întretine o conversatie cu acesti oameni. Soarele dreptãtii, revãrsându-si razele strãlucitoare în mintea lor, a trezit orice putere spre o actiune mai plinã de vigoare.

        Dumnezeu va face o mare lucrare pentru tineri, dacã ei, prin ajutorul Duhului Sfânt, vor primi cuvântul Sãu în inimã si vor asculta de el în viatã. El cautã necontenit sã-i atragã la Sine, Izvorul oricãrei întelepciuni, Fântâna bunãtãtii, curãteniei
si adevãrului. Mintea care este ocupatã cu subiecte înalte, ea însãsi se înnobileazã.

                Oase spurcate

        Aceia care pretind cã slujesc lui Dumnezeu si nu fac nici o înaintare în ce priveste cunostinta si evlavia, sunt crestini numai cu numele. Templul sufletului este plin numai cu oase spurcate. Lectura usuraticã, conversatia glumeatã si plãcerea lumeascã,
stãpânesc mintea asa de pe deplin, cã nu mai rãmâne nici un loc pentru intrarea Cuvântului lui Dumnezeu. Spiritul lumesc, usurãtatea si mândria, iau locul pe care Hristos ar trebui sã-l ocupe în suflet...

                Decãdere prin plãcere senzualã
 

        Aceia care cautã ca cel mai de seamã bun al lor sã fie satisfacerea poftei si pasiunii, nu sunt niciodatã adevãrati oameni mari ai binelui si credinciosiei. Oricât de sus ar fi socotiti de lume, ei sunt fãrã valoare, decãzuti si corupti în fata lui Dumnezeu.
Cerul a orânduit ca semnul decãderii lor sã fie înscris chiar pe înfãtisarea lor. Gândurile lor sunt de pe pãmânt, pãmântesti. Cuvintele lor descoperã treapta inferioarã pe care se gãseste mintea lor. Ei si-au umplut inima cu lucruri josnice si aproape cã
au sters de acolo chipul lui Dumnezeu. Glasul ratiunii este înãbusit si judecata este pervertitã. O, cât de decãzutã este întreaga fire a omului prin plãcerea senzualã! Când vointa este predatã lui Satana , la ce adâncimi de viciu si neghiobie nu vor ajunge oamenii! În zadar mai apeleazã adevãrul la inteligentã; pentru cã inima se împotriveste principiilor sale curate. - Signs of the Times, 1 decembrie 1881.

                Ajutor în ispitã

        Prin credintã si rugãciune oricine poate face fatã cerintelor Evangheliei. Nici un om nu poate fi silit sã pãcãtuiascã. În primul rând trebuie sã fie câstigat consimtãmântul sãu; sufletul trebuie sã-si punã în gând actul pãcãtos, înainte ca pasiunea sã poatã pune stãpânire pe ratiune sau nelegiuirea sã triumfe asupra constiintei. Ispita, oricât de tare ar fi, nu este niciodatã o scuzã pentru pãcat. "Ochii Domnului sunt peste cei fãrã prihanã si urechile Lui iau aminte la rugãciunile lor" (tr. engl.). Strigã cãtre
Domnul, suflet ispitit. Cazi asa neputincios si nedemn cum esti la Isus si cere împlinirea fãgãduintei Sale. Domnul va auzi. El stie cât de tari sunt pornirile inimii firesti si te ajutã oricând vine ispita.

        Ai cãzut în pãcat? Atunci fãrã zãbavã cautã pe Dumnezeu pentru har si iertare... Harul este încã oferit pãcãtosului. Domnul ne cheamã din toate rãtãcirile noastre "Întoarceti-vã, copii rãzvrãtiti si vã voi ierta abaterile" - "Mãrturii", vol.5, p.117.
 

ELLEN  G.  WHITE