Efortul special al lui Satana - 12

        Mi s-a arãtat cã noi trebuie sã fim pãziti de orice parte si sã ne împotrivim cu îndârjire soaptelor si amãgirilor Satanei. El s-a prefãcut într-un înger de luminã si amãgeste si ia robi cu miile. Folosul pe care îl trage din
stiinta mintii omenesti este îngrozitor. Aici el se strecoarã pe nesimtite ca un sarpe spre a corupe lucrarea lui Dumnezeu. El face ca minunile si faptele lui Hristos sã parã ceva omenesc.

        Dacã Satana ar întreprinde un atac deschis si îndrãznet asupra crestinismului, ar aduce pe crestin în cãintã si adâncã mâhnire la picioarele Rãscumpãrãtorului si tarele si puternicul Eliberator ar înfricosa pe îndrãznetul adversar. Dar Satana, prefãcut într-un înger de luminã, lucreazã asupra mintii ca s-o abatã de pe singura cale sigurã si dreaptã. Stiintele frenologiei, psihologiei si mesmerismul au fost canalul prin care Satana a venit mai direct la aceastã generatie si a lucrat cu acea putere care avea sã caracterizeze lucrarea sa aproape de încheierea timpului de cercetare...

        Pe mãsurã ce ne apropiem de încheierea timpului, mintea omeneascã este mai usor influentatã de amãgirile Satanei. El îndeamnã pe muritorii amãgiti ca sã explice minunile si lucrãrile lui Hristos prin anumite principii generale. Satana a avut totdeauna ambitia ca sã imite lucrarea lui Hristos si sã statorniceascã puterea si pretentiile sale proprii. De obicei el nu face aceasta în chip fãtis si cu îndrãznealã. El este viclean si stie cã mijlocul cel mai reusit de a-si aduce la îndeplinire lucrarea sa este de a veni la bietul om cãzut în chipul unui înger de luminã.

        Satana a venit la Hristos în pustie în chipul unui tânãr frumos - mai mult asemãnãtor unui monarh decât unui înger cãzut. El a venit cu Scriptura si vorbea din ea. "Stã scris", etc., zicea el. Mântuitorul nostru suferind îl întâmpinã cu Scriptura, zicând "Stã scris". Satana a cãutat sã se foloseascã de starea de slãbire si suferintã a lui Hristos. El luã asuprã-Si firea noastrã omeneascã...

                Încrederea în sine este fatalã

        Dacã Satana poate sã întunece si sã amãgeascã în asa fel mintea omeneascã si sã facã pe pãcãtosi a crede cã au în ei o putere mostenitã ca sã facã lucruri mari si bune, ei înceteazã de a se mai bizui pe Dumnezeu sã facã pentru ei ceea ce cred cã au în ei însisi putinta de a face. Ei nu recunosc nici o putere superioarã. Ei nu dau lui Dumnezeu mãrirea pe care o cere si care se cuvine Maiestãtii Sale mari si puternice. În felul acesta tinta lui Satana este atinsã. El tresaltã de bucurie cã omul cãzut se înaltã pe sine cu semetie, asa cum s-a înãltat el în ceruri si a fost aruncat afarã. El stie cã ruina omului este tot asa de sigurã ca si a sa dacã se înaltã pe sine.

                Nimicirea încrederii

        El a dat gres cu ispitele sale fatã de Hristos în pustiu. Planul mântuirii a fost înfãptuit. Pretul cel scump a fost plãtit pentru rãscumpãrarea omului. Acum Satana cautã sã smulgã temelia nãdejdii crestinului si sã îndrepte mintea oamenilor în altã parte asa ca ei sã nu poatã avea nici un folos si nici sã nu fie mântuiti prin marea jertfã care s-a adus. El face pe omul cãzut, prin "toate amãgirile nelegiuirii", sã creadã cã poate sã fie bun si fãrã o ispãsire; cã n-are nevoie sã depindã de un Mântuitor rãstignit si înviat; cã propriile merite ale omului îl vor recomanda bunãvointei lui Dumnezeu si apoi el distruge încrederea omului în Biblie, stiind bine cã dacã reuseste aici si ceea ce îl descoperã pe el este nimicit, atunci este sigur.

        El umple mintea oamenilor cu amãgirea cã de fapt nu existã diavol, iar cei care cred aceasta nu fac nici un efort ca sã se împotriveascã si sã se lupte contra a ceea ce nu existã si sãrmanii muritori orbiti adoptã în cele din urmã maxima: "Tot ce este, este drept". Ei nu recunosc nici o normã dupã care sã-si îndrume viata. Satana face pe multi sã creadã cã rugãciunea la Dumnezeu nu este de vreun folos, ci e numai o formã. El stie bine cât de necesarã este meditatia si rugãciunea, spre a tine treji pe urmasii lui Hristos ca sã se împotriveascã vicleniei si amãgirilor sale. Înselãciunile lui Satana vor abate mintea de la aceste obiceiuri de mare însemnãtate, pentru ca sufletul sã nu se sprijineascã pe Cel puternic pentru ajutor si sã capete putere de la El spre a se împotrivi atacurilor sale...

        Va fi de mare ajutor pentru ajungerea scopului sãu dacã pierdem din vedere rugãciunea, pentru cã atunci minunile sale înselãtoare sunt mai usor primite. Punând înaintea omului ispitele sale amãgitoare, Satana îsi ajunge tinta pe care nu a reusit s-o ajungã prin ispitirea lui Hristos. Adesea el vine în chipul unei persoane plãcute sau ca o umbrã frumoasã. El face vindecãri si este adorat de muritorii amãgiti ca un binefãcãtor al neamului omenesc.

                Stãpânirea mintii

        Mi-a fost arãtat cã Satana nu poate sã stãpâneascã mintea dacã ea nu este datã în stãpânirea lui. Aceia care se depãrteazã de adevãr se gãsesc într-o serioasã primejdie. Ei se despart de Dumnezeu si de grija ocrotitoare a îngerilor lui
Dumnezeu, iar Satana, totdeauna atent ca sã nimiceascã suflete, începe sã prezinte unora ca acestia amãgirile sale si ei sunt în cea mai mare primejdie. Iar dacã ei vãd si încearcã sã se împotriveascã puterilor întunericului si sã se elibereze din cursa lui Satana, apoi aceasta nu este o chestiune usoarã. Ei s-au avântat pe terenul Satanei si el are pretentii asupra lor. El nu se va da înapoi de a pune la lucru toate fortele sale si de a chema în ajutor toate ostile sale ca sã smulgã o singurã fiintã omeneascã din bratul lui Hristos.

        Aceia care au provocat pe cel rãu ca sã-i ispiteascã, vor avea de fãcut eforturi deznãdãjduite ca sã scape de sub puterea lui. Când acestia încep sã se îngrijeascã de ei însisi, îngerii lui Dumnezeu pe care i-au întristat vor veni în ajutorul lor. Satana si îngerii sãi nu sunt dispusi sã scape prada. Ei se hãrtuiesc si se luptã cu îngerii sfinti si lupta este aprigã. Si dacã cei care au rãtãcit continuã sã se roage si în adâncã umilintã îsi mãrturisesc greselile, îngeri care se disting în putere vor iesi biruitori si îi vor scoate de sub puterea îngerilor rãi.

                Cortina ridicatã

        Când a fost ridicatã cortina si mi-a fost arãtatã decãderea acestui veac, inima mi s-a umplut de durere si spiritul meu aproape a lesinat înlãuntrul meu. Am vãzut cã locuitorii pãmântului umpleau mãsura paharului nelegiuirilor lor. Mânia lui Dumnezeu este aprinsã si nu va mai fi potolitã pânã când pãcãtosii nu vor fi nimiciti de pe fata pãmântului.

        Satana este dusmanul personal al lui Hristos. El este începãtorul si conducãtorul oricãrui fel de rãzvrãtire în cer si pe pãmânt. Furia lui creste, iar noi nu ne dãm seama de puterea lui. Dacã ochii nostri ar putea fi deschisi ca sã vadã pe îngerii cãzuti lucrând cu aceia care se simt în liniste si se socotesc în sigurantã, nu ne-am simti asa de siguri. Îngeri rãi sunt pe calea noastrã în orice clipã. Noi asteptãm o grabã din partea oamenilor rãi ca sã lucreze potrivit cu sugestiile lui Satana; dar în timp ce mintile noastre sunt nepãzite împotriva agentilor nevãzuti ai lui Satana, ei vor câstiga nou teren si vor face semne si minuni în vãzul nostru. Suntem noi pregãtiti sã le stãm împotrivã prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura armã pe care o putem folosi cu succes?

        Unii vor fi ispititi sã primeascã aceste minuni ca de la Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecati în fata ochilor nostri. Minuni vor fi sãvârsite în vãzul nostru. Suntem noi pregãtiti pentru acea încercare, când minunile înselãtoare ale lui Satana se vor produce într-o mãsurã si mai mare? Oare nu vor fi multe suflete prinse în cursã si luate în robie? Felurite chipuri de rãtãcire, depãrtarea de învãtãturile si poruncile lãmurite ale lui Dumnezeu si ascultarea de povesti, pregãtesc mintile pentru acele minuni înselãtoare ale lui Satana. Noi trebuie sã ne înarmãm cu totii acum, pentru lupta în care va fi sã ne avântãm în curând. Credinta în Cuvântul lui Dumnezeu, cercetat cu rugãciune si aplicat în chip practic, va fi scutul nostru împotriva puterii lui Satana si ne va face biruitori prin sângele lui Hristos. - Review and Herald, 18 februarie 1862.

ELLEN  G.  WHITE