Caracterul luptei - 11

        Vointa omului este agresivã si se strãduieste continuu sã supunã toate lucrurile, scopurilor sale. Dar dacã ea este pusã în slujba lui Dumnezeu si a binelui, roadele Duhului se vor arãta în viatã; si Dumnezeu a hotãrât cã "slavã, cinste si pace va veni însã peste oricine face binele".

        Când i se dã voie lui Satana sã modeleze vointa, el o foloseste spre aducerea la îndeplinire a scopurilor sale. El îndeamnã la teorii de necredintã si atâtã inima omului sã lupte împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Cu un efort neclintit si stãruitor el cautã sã insufle oamenilor sentimentele sale de urã si vrãjmãsie fatã de Dumnezeu si sã-i facã a se împotrivi orânduirilor si cerintelor cerului cum si lucrãrii Duhului Sfânt. El înroleazã sub stindardul sãu tot ce e rãu si le aduce pe câmpul de bãtaie sub conducerea sa spre a se împotrivi binelui prin rãu.

                Chemarea de a ne împotrivi puterilor rãului

        Tinta lui Satana este de a detrona pe Dumnezeu din inimã si de a modela fãptura omului dupã chipul sãu schimonosit. El atâtã toate pornirile rele, trezind pofte si ambitii nesfinte. El declarã: Toatã aceastã putere, aceste onoruri, bogãtii si plãceri pãcãtoase ti le voi da tie; dar conditiile sale sunt ca cinstea sã fie pãrãsitã si constiinta sã fie tocitã. În felul acesta el înjoseste însusirile omului si le aduce sub robia pãcatului.

        Dumnezeu cheamã pe oameni sã se împotriveascã puterilor rãului. El zice: "Sã nu mai dati în stãpânirea pãcatului mãdularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu mãdularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihãnirii".

        Viata crestinului este o luptã. Dar, "noi n-avem de luptat împotriva cãrnii si sângelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii care sunt în locurile ceresti". Numai prin ajutorul divin putem avea succes în lupta aceasta a neprihãnirii împotriva nelegiuirii. Vointa noastrã mãrginitã trebuie sã fie adusã în ascultare de vointa celui Nemãrginit; vointa omeneascã trebuie sã fie împerecheatã cu cea divinã. Aceasta va aduce Duhul Sfânt în ajutorul nostru si orice biruintã va tinde la recâstigarea stãpânirii rãscumpãratã de Dumnezeu, la restabilirea chipului Sãu
în suflet.

                Ajutorul Duhului Sfânt

        Domnul Isus lucreazã prin Duhul Sfânt, pentru cã El este reprezentantul Sãu. Prin El, Domnul inspirã viatã spiritualã în suflet, dând agerime energiilor pentru bine, curãtindu-l de mânjitura moralã si dându-i o pregãtire pentru împãrãtia Sa. Isus are mari binecuvântãri de dat si bogate daruri de împãrtit oamenilor. El este Sfetnicul minunat, nemãrginit în întelepciune si putere; si dacã noi vom recunoaste puterea Duhului Sãu si ne vom lãsa modelati de El, vom rãmâne pe deplin în El. Ce lucru minunat! În Hristos "locuieste trupeste toatã plinãtatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin în El". Inima omeneascã nu va cunoaste niciodatã fericirea pânã ce nu se va lãsa modelatã de Duhul lui Dumnezeu. Duhul potriveste sufletul reînnoit dupã modelul care este Isus Hristos. Prin influenta Duhului, dusmãnia împotriva lui Dumnezeu este schimbatã în credintã si iubire, iar mândria în umilintã. Sufletul vede frumusetea adevãrului si Hristos este onorat în curãtenie si desãvârsire de caracter. Când se produc aceste schimbãri, îngerii izbucnesc în cântãri rãpitoare si Dumnezeu si Hristos Se bucurã de sufletele modelate dupã asemãnarea divinã...

                Pretul biruintei

        Lupta între bine si rãu n-a ajuns sã fie mai putin cruntã decât era în zilele Mântuitorului. Calea spre ceruri nu este mai netedã acum decât atunci. Toate pãcatele noastre trebuie sã fie îndepãrtate. Orice plãcere favoritã care stã în calea progresului nostru spiritual trebuie sã fie înlãturatã. Ochiul drept sau mâna dreaptã trebuie sã fie jertfite dacã ne aduc vãtãmare. Suntem noi gata sã renuntãm la propria noastrã întelepciune si sã primim împãrãtia cerului ca un copilas? Suntem noi gata sã terminãm cu îndreptãtirea de sine? Suntem noi gata sã jertfim aprobarea oamenilor? Pretul vietii vesnice este de o valoare infinitã. Suntem noi gata sã zicem bun venit ajutorului Duhului Sfânt si sã conlucrãm cu El, depunând eforturi si fãcând sacrificii proportionale cu valoarea obiectului care trebuie cãpãtat? - Review and Herald, 10 februarie 1903.

ELLEN  G.  WHITE