Tinte ale succesului - 7
 

        Mari rãspunderi apasã asupra tineretului. Dumnezeu cere mult de la tinerii care trãiesc în aceastã generatie de crestere a luminii si cunostintei. El asteaptã ca ei sã facã cunoscut aceastã luminã si cunostintã. Dumnezeu doreste sã-i foloseascã spre a nimici rãtãcirea si superstitia care întunecã mintea multora. Ei trebuie sã se instruiascã adunând orice fãrâmã, chiar si cea mai neînsemnatã, de cunostintã si experientã. Dumnezeu îi face rãspunzãtori pentru ocaziile si privilegiile pe care li le-a dat. Lucrarea ce le stã în fatã asteaptã efortul lor serios spre a putea fi dusã din ce în ce mai departe, dupã cum cere timpul.

        Dacã tinerii îsi vor consacra mintea si inima în slujba lui Dumnezeu, vor ajunge sã aibã un mare succes, sã fie de mare folos. Aceasta este tinta pe care Dumnezeu asteaptã ca tineretul s-o ajungã. A face mai putin decât aceasta, înseamnã a refuza sã faci tot ce poti din ocaziile date de Dumnezeu. Lucrul acesta va fi privit ca o trãdare fatã de Dumnezeu, o pierdere a ocaziei de a lucra pentru binele omenirii.

Pregãtire pentru lucru

Aceia care se strãduiesc sã devinã lucrãtori pentru Dumnezeu, care cautã cu stãruintã sã primeascã, pentru ca sã aibã ce da, vor primi continuu luminã de la Dumnezeu, ca sã poatã fi canale de comunicatie. Dacã, asemenea lui Daniel, tinerii si tinerele vor face ca toate obiceiurile, poftele si pasiunile lor sã fie aduse la ascultare de vointa lui Dumnezeu, se vor dezvolta pentru o lucrare mai mare. Ei ar trebui sã înlãture tot ce este fãrã însemnãtate si tot ce este usuratic. Nebunia si pornirile dupã plãceri ar trebui sã fie înlãturate, ca neavând loc în viata acelora care trãiesc prin credintã în Fiul lui Dumnezeu, si mãnâncã trupul Sãu si beau sângele Sãu.

Ei ar trebui sã înteleagã faptul cã chiar dacã toate mijloacele de învãtãturã le-ar fi la îndemânã, totusi s-ar putea sã fie lipsiti de educatia aceea, care sã-i facã destoinici a lucra în vreun loc în via Domnului. Ei nu pot lua parte în lucrarea lui Dumnezeu fãrã sã aibã însusirile unei întelepte cucernicii. Dacã ei dau plãcerii si petrecerii mintea cea pretioasã, care ar putea fi întãritã prin tinte nobile si înalte, înjosesc puterile pe care Dumnezeu li le-a dat si sunt vinovati înaintea Lui pentru cã n-au folosit întelept talentele lor.

Spiritualitatea lor înjositã este o ofensã pentru Dumnezeu. Ei molipsesc si stricã mintea acelora cu care se întovãrãsesc. Prin cuvintele si faptele lor încurajeazã o nepãsãtoare lipsã de atentie fatã de lucrurile sfinte. Nu numai cã ei îsi pun sufletul într-o situatie primejdioasã, dar exemplul lor este pãgubitor pentru toti cei cu care vin în legãturã. Ei sunt cu totul neînstare sã reprezinte pe Hristos. Servi ai pãcatului, neglijenti, nepãsãtori si fãrã minte, ei se îndepãrteazã de la Hristos.

Aceia care sunt multumiti cu tinte mici, nu sunt lucrãtori împreunã cu Dumnezeu. Acelora, care lasã mintea sã hoinãreascã acolo unde ea rãtãceste dacã nu este pãzitã, Satana le inspirã gânduri care le umplu în asa fel mintea, încât ei sunt instruiti în armata sa ca sã amãgeascã si alte suflete. Ei pot sã aparã a avea o oarecare credintã, cum si o formã de evlavie; dar ei sunt mai mult iubitori de plãceri decât iubitori de Dumnezeu.

Iscusinta nu este evlavie

Existã tineri care au un fel de iscusintã recunoscutã si admiratã de cãtre prietenii lor, dar cunostinta lor nu este sfintitã. Nu este întãritã si împuternicitã de binefacerile si încercãrile experientei si Dumnezeu n-o poate folosi spre binele omenirii si slava Numelui Sãu. Sub aparenta evlaviei, puterile lor sunt folosite pentru a sustine tinte false si cei neconvertiti privesc la ei ca fiind o scuzã pentru faptele lor rele. Satana îi îndeamnã sã învãluiascã pe prietenii lor prin nesãbuintele si asa numitele lor spirite. Tot ceea ce fac este fãrã valoare, pentru cã ei sunt sub controlul ispititorului, care le conduce si modeleazã caracterele
pentru a sãvârsi lucrarea lui.

Ei au îndemânare, dar ea este nedisciplinatã; au pricepere, dar ea nu este folositã cum trebuie. Li s-au dat talente, însã ei le-au întrebuintat rãu si le-au degradat prin nemintosia lor, târând si pe altii la nivelul lor. Hristos a plãtit pretul de rãscumpãrare pentru sufletele lor prin abnegatie, sacrificiu de sine, umilintã, prin rusinea si batjocurile pe care le-a suportat. El a fãcut lucrul acesta pentru a-i putea salva din lantul pãcatului, din robia unui stãpân care se gândeste numai cum sã se foloseascã de ei pentru a ruina suflete. Dar ei nu profitã deloc de iubirea Mântuitorului fatã de ei, si El priveste cu tristete asupra lucrãrii lor.

Acesti tineri vor suferi o pierdere vesnicã. Cum le va apare nemintosia si glumele lor în ziua când fiecare om va primi de la Judecãtorul a tot pãmântul o platã potrivit cu faptele pecare le-au sãvârsit în viata lor?
Ei au pus la temelie lemne, fân si stuf, si toatã lucrarea vietii lor va pieri. Ce mare pierdere!

O, cu cât mai bunã este starea acelora care si-au fãcut partea în lucrarea Domnului, asteptând aprobarea din partea lui Isus, scriind zilnic în carnetul lor greselile, erorile, mâhnirile lor, cum si biruintele ce au  repurtat asupra ispitelor, bucuria si pacea lor în Hristos! Astfel de tineri nu vor sta cu rusine si cu spaimã în fata Cãrtii Vietii din ceruri. - The Youth's Instructor, 22 iunie 1899.

Mijlocul ales

Mãrturisirea noastrã despre credinciosia Lui este mijlocul ales de cer pentru a descoperi pe Hristos lumii. Noi trebuie sã recunoastem harul Sãu, asa cum a fost cunoscut prin oamenii sfinti din vechime. Dar ceea ce va fi mai de folos este mãrturia propriei noastre experiente. Noi suntem martori pentru Dumnezeu, deoarece descoperim în noi însine lucrarea unei puteri divine. Fiecare individ are o viatã distinctã de a altor persoane si o experientã cu totul deosebitã de a acelora. Dumnezeu doreste ca lauda noastrã sã se ridice cãtre El, purtând semnele propriei noastre individualitãti. - "Pe urmele Marelui Medic", p. 100.
 

ELLEN  G.  WHITE