Zi de mari prilejuri - 5

        În timpurile acestea avem nevoie sã învãtãm din experienta celor care au lucrat pentru Dumnezeu în generatiile trecute. Cât de putin am gustat noi din luptele, încercãrile si strãduintele prin care au trecut acesti bãrbati, pe când se pregãteau sã dea piept cu ostirile Satanei. Îmbrãcând întreaga armãturã a lui Dumnezeu, ei au fost în stare sã se împotriveascã uneltirilor lui Satana...

        Bãrbati care pe vremuri s-au consacrat lui Dumnezeu si înaintãrii lucrãrii Sale au tinut la principii cu tãrie de otel. Ei erau bãrbati care nu dãdeau gres si nici nu erau descurajati; bãrbati ca Daniel, plini de adoratie si zel fatã de Dumnezeu, plini de idealuri si nãzuinte nobile. Ei erau tot atât de slabi si fãrã de putere ca oricare din cei care astãzi sunt angajati în lucrare, dar îsi puneau toatã încrederea în Dumnezeu. Ei erau bogati, dar bogati în cele ale mintii si ale sufletului. La aceastã stare poate ajunge oricine dã lui Dumnezeu locul cel dintâi, cel din urmã si cel mai bun în toate. Desi suntem fãrã întelepciune, cunostintã, virtute si putere, putem primi toate acestea dacã învãtãm de la Hristos învãtãturile pe care avem privilegiul sã le luãm.

Felul de lucrãtori de care este nevoie

În aceste zile avem ocazii si avantaje care n-au fost usor de obtinut în generatiile trecute. Avem o luminã mai mare si aceasta a venit prin lucrarea acestor strãjeri credinciosi care s-au legat strâns de Dumnezeu si au primit de la El putere pentru a face ca lumina sã strãluceascã în lume cu putere si claritate. Astãzi avem de folosit o luminã mai mare, cum în trecut bãrbati si femei de mare valoare au folosit lumina datã lor de Dumnezeu. Ei s-au strãduit mult sã aprindã învãtãturile date lor în scoala lui Hristos si aceastã strãdanie a lor n-a fost în zadar. Eforturile lor stãruitoare au fost încununate cu succes. Ei veniserã în legãturã cu izvorul celor mai mari puteri si cu toate acestea doreau o mai deplinã, mai înaltã si mai cuprinzãtoare întelegere a lucrurilor vesniciei, pentru ca astfel sã poatã prezenta cu succes comorile adevãrului unei lumi în lipsã.

Acum este nevoie de lucrãtori cu caracter de felul acesta. Aceia care stau ca bãrbati în fata lui Dumnezeu si care sunt înscrisi ca atare în cãrtile cerului, sunt aceia care, ca si Daniel, pun la lucru orice însusire a lor într-un mod cât mai bun, spre a prezenta cât mai bine Împãrãtia lui Dumnezeu unei lumi care zace în rãutate. Cresterea în cunostintã este un lucru de seamã, pentru cã atunci când este folositã pentru lucrarea lui Dumnezeu, cunostinta este o putere spre bine. Omenirea are nevoie de bãrbati ai gândirii, ai principiilor, bãrbati care sã creascã neîncetat în pricepere si judecatã. Presa are si ea nevoie de bãrbati care sã o foloseascã în chip desãvârsit, pentru ca astfel sã se dea aripi adevãrului spre a zbura la fiecare neam, limbã si popor.

Izvorul nostru de putere

Noi trebuie sã folosim pe tinerii care vor sã munceascã în mod cinstit, care nu se tem de a-si pune toate puterile la lucrul încredintat. Asemenea tineri vor gãsi oriunde un serviciu, fiindcã nu se clatinã pe cale; în minte si în suflet ei poartã asemãnarea chipului divin. Privirea lor este atintitã spre un singur loc si ei se avântã continuu înainte si în sus, strigând: Biruintã.
Dar pentru cei nepãsãtori, fricosi si necredinciosi, care prin lipsa lor de credintã si prin împotrivirea lor de a renunta la eu pentru Hristos, pun piedici lucrãrii lui Dumnezeu, nu este nici o chemare...

Dumnezeu cheamã pe aceia care vor sã fie conlucrãtori cu El. Unitã cu Hristos, firea omeneascã ajunge curatã si credincioasã. Hristos întregeste puterea noastrã de lucru si omul ajunge sã fie o putere spre bine. Credinciosia si integritatea sunt însusiri ale lui Dumnezeu si cel care are aceste însusiri, are o putere de neînvins. Review and Herald, 10 martie 1903.

Neprihãnirea lãuntricã

Neprihãnirea lãuntricã este doveditã prin neprihãnirea în afarã. Acela care este neprihãnit lãuntric nu este aspru si lipsit de simpatie, ci zi cu zi el creste în asemãnarea chipului lui Hristos, mergând din putere în putere. Cel care este sfintit prin adevãr, va fi stãpân pe sine si va pãsi pe urmele lui Hristos pânã ce harul se va pierde în mãrire. Neprihãnirea prin care suntem îndreptãtiti este datã în dar; neprihãnirea prin care suntem sfintiti este dãruitã. Cea dintâi este recomandatia noastrã pentru ceruri, iar a doua este pregãtirea noastrã pentru ceruri. - Review and Herald, 4 iunie 1895.

ELLEN  G.  WHITE