TEMELIA ADEVĂRATEI EDUCATII
Educatia adevărată este o mare stiintă; căci ea se bazează pe temerea de Dumnezeu, care este începutul întelepciunii. Domnul Hristos este cel mai mare învătător pe care L-a cunoscut lumea si nu este plăcerea Domnului ca supusii Împărătiei Sale, pentru care El a murit, să fie educati astfel încât ei să aseze pe primul plan întelepciunea oamenilor, iar întelepciunea lui Dumnezeu, asa cum este descoperită în Cuvântul Său cel sfânt, în planul secundar. Educatia autentică este aceea care îi învată pe copii si tineri pentru viata de acum si în vederea celei viitoare, pentru mostenirea unei patrii mai bune, aceea din ceruri. Ei trebuie crescuti pentru acea tară spre care au privit patriarhii si profetii. "În credintă au murit toti acestia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini si călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslusit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care iesiseră, negresit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate." (Evrei 11,13-16). Metoda folosită în general pentru educarea tinerilor nu se ridică la standardul adevăratei educatii. În manualele scolare sunt presărate sentimente de necredinciosie, iar cuvintele lui Dumnezeu sunt asezate într-o lumină discutabilă. Astfel, mintile copiilor si tinerilor sunt familiarizate cu sugestiile lui Satana, iar îndoielile, o dată primite, devin fapte sigure pentru aceia care le-au acceptat, iar cercetarea stiintifică va conduce într-o directie gresită în felul în care sunt interpretate si pervertite descoperirile făcute. Oamenii îsi permit să ducă Cuvântul lui Dumnezeu în fata unui tribunal mărginit si asupra inspiratiei lui Dumnezeu se pronuntă o sentintă, folosindu-se o măsură limitată, iar adevărul lui Dumnezeu este făcut să apară ca un lucru nesigur în comparatie cu rapoartele stiintei. Acesti falsi educatori înaltă natura mai presus de Dumnezeul naturii si mai presus de Autorul a toată stiinta adevărată. Exact atunci când profesorii ar fi trebuit să fie hotărâti si fără ezitare în mărturia lor, când ar fi trebuit să fie vizibil că sufletele lor sunt întemeiate pe Stânca cea vesnică, atunci când ar fi trebuit să fie în stare să inspire credintă acelora care se îndoiesc, ei au făcut mărturia propriei lor incertitudini cu privire la faptul că fie Cuvântul lui Dumnezeu, fie descoperirile stiintei, pe nedrept numite astfel, sunt adevărate. Aceia care au fost cu adevărat constiinciosi au fost făcuti să se clatine în credinta lor datorită ezitării acelora care pretindeau că interpretează Biblia. Satana a profitat de nesiguranta din minte si, prin agenti nevăzuti, a năvălit cu sofismele lui, încetosându-i pe oameni în negura scepticismului. Oameni învătati au tinut cuvântări în care au amestecat adevărul cu minciuna; însă ei au dezechilibrat mintile acelora care erau înclinati mai degrabă spre minciună decât spre adevăr. Sofismele frumos întretesute ale asa-zisilor oameni întelepti au încântat o anumită categorie de studenti; însă impresia pe care aceste cuvântări o lasă asupra mintii este că Dumnezeul naturii este tinut în frâu de propriile Sale legi. S-a zăbovit mult asupra acestui subiect - caracterul neschimbător al naturii - si teorii sceptice au fost primite usor si repede de către aceia ale căror minti preferau o atmosferă de îndoială, pentru că ei nu erau în armonie cu Legea cea sfântă a lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale în ceruri si pe pământ. Tendinta lor naturală către rău i-a ajutat să se îndrepte cu usurintă către căi rele si să pună la îndoială temeinicia rapoartelor si istoriei atât a Vechiului, cât si a Noului Testament. Otrăvindu-se ei însisi cu minciuni, ei au căutat orice ocazie de a semăna semintele îndoielii în mintile altora. Natura a fost înăltată mai presus de Dumnezeul naturii, iar simplitatea credintei a fost distrusă; căci temelia credintei a fost făcută să pară nesigură. Întunecate de scepticism, mintile celor cuprinsi de îndoială au fost lăsate să se zbată pe stâncile necredinciosiei. "The Youth's Instructor" (Instructorul tineretului), 31 ianuarie 1895
FERITI-VĂ DE IMITATII
Unii consideră că asocierea cu oameni învătati este mai de pret decât comuniunea cu Dumnezeul cerurilor. Declaratiile oamenilor învătati sunt prezentate ca o învătătură de mai mare valoare decât întelepciunea cea înaltă descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce necredinciosia este înăltată cu trufie, cerul priveste jos la vanitatea si nimicnicia judecătii omenesti; căci omul prin sine însusi este desertăciune. Toate meritele oamenilor, demnitatea lor morală le detin doar prin si datorită meritelor Domnului Isus Hristos. Ce sunt atunci speculatiile celor mai strălucite minti ale marilor oameni care au trăit pe pământ? Cu toate acestea, oamenii asează judecata lor înainte de voia descoperită a lui Dumnezeu si prezintă lumii ceea ce ei pretind că este o întelepciune mai înaltă decât întelepciunea lui Dumnezeu. În închipuirile lor desarte, ei s-ar încumeta să îndepărteze rânduiala cerului pentru a da frâu liber propriilor lor înclinatii si dorinte. Dumnezeul cel mare are o Lege prin care Îsi conduce împărătia, iar aceia care încalcă această Lege vor ajunge într-o zi să vadă că vor da socoteală în fata acestei Legi. Scuza pentru încălcarea Legii nu poate fi găsită în afirmatia că această Lege a fost desfiintată. A sustine că Legea a fost desfiintată ar însemna să o dezonorăm si să aruncăm dispret asupra Dătătorului Legii. Unica scăpare pentru cel ce calcă Legea se găseste numai în Domnul Isus Hristos; căci păcătosul este mântuit si Legea este satisfăcută numai prin harul si ispăsirea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Oamenii care fac paradă de măretie în fata lumii, dar în acelasi timp calcă în picioare vointa descoperită a lui Dumnezeu, îl jefuiesc pe om de onoare si vorbesc despre desăvârsirea firii. Ei pictează un tablou foarte rafinat, însă acesta constituie o iluzie, o înselăciune amarnică; pentru că ei umblă în lumina propriei lor candele. Aceia care prezintă o învătătură contrară celei biblice sunt condusi de către marele apostat care a fost aruncat din curtile lui Dumnezeu. Despre el, înainte de căderea sa, stă scris: "Tu ajunsesesi la cea mai înaltă desăvârsire, erai plin de întelepciune si desăvârsit în frumusete. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine si s-a îngâmfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat întelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau priveliste împăratilor. Toti cei ce te cunosc între popoare rămân uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi nici-odată." (Ezechiel 28,12-19).
Cu un astfel de conducător - un înger expulzat din ceruri - acesti presupusi oameni întelepti ai pământului fabrică teorii cu care vrăjesc si zăpăcesc mintile oamenilor. Pavel le spune galatenilor: "Cine v-a fermecat ca să nu ascultati adevărul?" Satana are o minte iscusită si are agentii lui cu care lucrează pentru a-i încânta pe oameni si îi îmbracă cu slavă mai presus de Dumnezeu. Însă Dumnezeu este îmbrăcat cu putere; El îi poate lua pe aceia care sunt morti în păcatele si nelegiuirile lor si, prin lucrarea Duhului care L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morti, poate transforma caracterul omului, refăcându-l pe om după chipul lui Dumnezeu. Cei care cred în Isus Hristos sunt schimbati din răzvrătiti împotriva Legii lui Dumnezeu în slujitori supusi ai Împărătiei Sale. Ei sunt născuti din nou, refăcuti, sfintiti prin adevăr. Scepticii nu acceptă această putere a lui Dumnezeu si refuză orice dovezi, până când sunt lăsati în voia propriilor lor porniri. Ei îndrăznesc chiar să dea la o parte Legea lui Dumnezeu si să impună limite puterii lui Iehova. Însă Dumnezeu a spus: "Voi prăpădi întelepciunea celor întelepti si voi nimici priceperea celor priceputi. Unde este înteleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu întelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu întelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în întelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credinciosi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni si grecii caută întelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si întelepciunea lui Dumnezeu". " The Youth's Instructor" (Instructorul tineretului), 7 februarie 1895
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
