SFATURI CÃTRE PROFESORI

              (Ellen White  si grupul  care o însotea  în drum  spre  Conferinta Generalã  au petrecut  cinci  zile  la Colegiul  View.  Vineri dimineata,  ea a  vorbit  în fata a  500  de studenti  în capela  colegiului,  iar  în Sabat si  duminicã a vorbit  marii  adunãri  în bisericã.  Luni dimineata, la cerere, s-a întâlnit cu  consiliul  facultãtii. Ceea ce urmeazã constituie  o parte  din cuvintele adresate  de ea  celor  treizeci  de profesori adunati.  - William C. White).   

           Voi  citi  din  2 Corinteni  cap. 6:  "Ca unii  care lucrãm  împreunã  cu Dumnezeu, vã  sfãtuim sã faceti asa, ca sã nu fi primit  în  zadar harul lui Dumnezeu. Cãci El  zice: 'La vremea  potrivitã  te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat. Iatã  cã acum  este  vremea potrivitã;  iatã  cã acum este ziua mântuirii.'  Noi nu dãm  nimãnui  nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastrã sã nu fie defãimatã.  Ci, în toate  privintele, arãtãm  cã suntem  niste  vrednici  slujitori  ai lui Dumnezeu, prin multã rãbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorãri,  în bãtãi, în temnite,  în rãscoale,  în osteneli, în vegheri, în posturi;  prin curãtie, prin  întelepciune, prin îndelungã rãbdare, prin  bunãtate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefãcutã, prin cuvântul adevãrului,  prin puterea lui Dumnezeu, prin armele  de lovire  si de  apãrare, pe care  le dã neprihãnirea;  în slavã  si în ocarã, în vorbire de rãu si în  vorbire  de  bine.  Suntem priviti ca niste  înselãtori, mãcar cã spunem adevãrul; ca niste  necunoscuti, mãcar cã suntem bine cunoscuti; ca  unii care murim si iatã  cã  trãim; ca niste pedepsiti,  mãcar cã nu suntem omorâti; ca niste întristati, si totdeauna  suntem veseli; ca  niste  sãraci, si totusi  îmbogãtim pe multi; ca  neavând nimic,  si totusi  stãpânind  toate lucrurile.             Nu vã înjugati  la un jug  nepotrivit  cu cei  necredinciosi. Cãci  ce legãturã este între  neprihãnire si fãrãdelege?  Sau cum  poate sta împreunã  lumina  cu întunericul? Ce întelegere poate fi  între Hristos  si Belial?  Sau ce legãturã are cel credincios cu cel  necredincios?  Cum se împacã templul lui Dumnezeu cu idolii? Cãci  noi suntem  Templul  Dumnezeului  Celui viu, cum a zis  Dumnezeu: 'Eu  voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu  voi fi  Dumnezeul lor si ei vor  fi poporul  Meu.' De aceea: 'Iesiti  din mijlocul  lor  si depãrtati-vã  de ei, zice Domnul; nu vã  atingeti  de ce  este necurat si vã voi primi.  Eu vã voi  fi Tatã  si voi  Îmi veti  fi fii si fiice, zice  Domnul  Cel Atotputernic'" (2 Cor. 6,1-10; 14-18).             Trebuie sã studiati de asemenea capitolul 7,  însã acum  nu avem  timp  sã  îl citim. Existã  pericolul  continuu  în poporul  nostru  ca aceia  care  se angajeazã  în lucrarea  din scolile  si sanatoriile noastre  sã se lase  stãpâniti  de ideea cã trebuie  sã fie în rând cu lumea, sã studieze lucrurile pe care le studiazã lumea si sã cunoascã  lucrurile  pe care le cunoaste ea.  Aceasta este una  dintre cele  mai mari greseli  care s-ar putea face. Vom  face greseli  grave  dacã nu acordãm  atentie specialã  cercetãrii  Cuvântului.             Se pune întrebarea: Ce este  educatia înaltã? Nu existã educatie  mai înaltã  decât  cea cuprinsã  în principiile  expuse  în cuvintele pe care  vi le-am  citit  din capitolul  6  din a doua  epistolã cãtre Corinteni. Studentii nostri sã îl  studieze  cu atentie  pentru a-l întelege. Nu existã o educatie  mai înaltã  decât  cea datã  primilor  ucenici  si care  ne este  datã  si  nouã  prin cuvânt.  Fie ca Duhul  Sfânt  sã imprime în mintile voastre convingerea cã nu existã  nimic  în toatã lumea, în ce priveste  educatia,  care sã fie atât  de mãret  ca sfaturile  cuprinse în capitolele  6 si 7 din 2 Corinteni. Sã  înaintãm,  în lucrarea noastrã, atât de  departe  cât  ne va cãlãuzi  Cuvântul lui  Dumnezeu.  Sã lucrãm cu inteligentã  pentru aceastã educatie  înaltã.  Fie ca neprihãnirea  noastrã sã fie  semnul  cã întelegeti  voia lui Dumnezeu care ne-a fost încredintatã  prin solii  Sãi.              Este  privilegiul  oricãrui  credincios  sã studieze în fiecare zi  viata  lui Hristos si învãtãturile  Lui. Educatia  crestinã  înseamnã acceptarea  în pãreri si principii a învãtãturilor Mântuitorului. Aceasta include  o umblare zilnicã, cu credinciosie, pe urmele  pasilor  lui Hristos, care a consimtit sã lase  la o parte  mantia  Sa regalã si  coroana si sã  vinã  în lumea  noastrã  ca om, pentru a  putea  da  neamului  omenesc o putere  pe care  nu o  putea câstiga  prin nici un alt  mijloc.  Ce era aceastã putere?  Era puterea ce rezulta din  unirea  naturii umane cu cea divinã, puterea de a lua  învãtãturile  lui Hristos si a le urma în totul.  În  împotrivirea  Sa fatã de  rãu si în eforturile  depuse  pentru  oameni, Domnul  Hristos le-a dat oamenilor  un exemplu  al celei mai înalte  educatii  pe care  o poate  atinge cineva.   Fiul lui  Dumnezeu a fost  respins  de aceia  pe care a venit  sã-i binecuvânteze.  El a fost  prins de  mâini  nelegiuite si rãstignit.  Însã, dupã ce a înviat  dintre cei  morti, El a  fost împreunã  cu ucenicii Sãi  timp  de 40 de  zile, iar  în acest timp le-a dat  multe învãtãturi pretioase.  El le-a prezentat urmasilor  Sãi  principiile  care stau  la baza  educatiei  înalte.  Si când  era pe  punctul  sã-i pãrãseascã si sã meargã  la Tatãl Sãu, ultimele  Sale cuvinte  cãtre ei  au fost: "Eu sunt cu voi în toate  zilele, pânã  la sfârsitul lumii."             Puternice ispite vor veni  asupra  multora  care îsi  vor trimite  copiii în scolile  noastre,  pentru  cã ei  vor dori  sã le asigure ceea ce lumea  considerã  a fi  cea mai  înaltã educatie. Cine  stie  care este cea mai importantã educatie, dacã nu aceea obtinutã din Cartea care constituie temelia pentru orice cunoastere  adevãratã? Cei care considerã esentialã cunoasterea  care se dobândeste prin intermediul educatiei lumesti fac o mare gresealã, una  care va avea  ca urmare  faptul  cã vor fi dusi  încoace si încolo de pãreri ale unora sau altora, care sunt  omenesti si gresite. Acelora  care socotesc  cã copiii lor trebuie  sã aibã ceea  ce lumea numeste  educatia  esentialã, eu le spun:  Aduceti-i  pe copiii vostri la simplitatea  Cuvântului lui Dumnezeu si ei vor fi în sigurantã.  Curând  vom fi foarte rãspânditi în lung si-n lat si ceea  ce  avem  de fãcut trebuie fãcut  repede.             Mi-a fost  datã luminã cã asupra fiecãrui adventist  cu care  lumea poate  veni  în legãturã strânsã vor fi  exercitate  presiuni teribile. Aceia care cautã  educatia  pe care  lumea  o socoteste  ca fiind înaltã sunt  îndepãrtati tot mai mult  de la principiile  adevãrului, pânã când ei ajung  niste oameni  lumesti  educati.  Cu ce pret si-au câstigat ei educatia?  Ei s-au despãrtit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei au ales  sã accepte  ceea ce lumea  numeste  cunostintã  în  locul  adevãrurilor  pe care Dumnezeu le-a încredintat oamenilor  prin slujitorii  Sãi, prin profeti si  apostoli.  Sunt unii  care  considerã  cã, dacã  au dobândit  o asemenea educatie, o pot  introduce  în scolile noastre.  Dati-mi  voie  sã vã spun cã voi nu trebuie  sã  preluati  ceea ce lumea  socoteste  educatie înaltã  si s-o  aduceti  în scolile, sanatoriile  si bisericile  noastre. Noi  trebuie  sã întelegem  aceste lucruri. Vã vorbesc  foarte  clar.  Acest lucru nu trebuie  fãcut.   În mintea  fiecãrui  student trebuie  întipãrit  gândul  cã educatia  constituie  un esec, dacã nu s-a  înteles cã trebuie  sã se  apuce de  adevãrurile revelatiei divine  si dacã  inima nu acceptã  învãtãturile  din Evanghelia  lui Hristos. Studentul  care,  în locul  principiilor clare ale Cuvântului  lui Dumnezeu, acceptã  idei comune si îngãduie  ca timpul  si atentia  sã-i fie  absorbite  de lucruri  obisnuite, superficiale, va descoperi  cã mintea  îi slãbeste, se piperniceste.  El si-a  pierdut  acea putere  care îl ajutã  sã se dezvolte. Mintea  trebuie  învãtatã  sã  înteleagã  adevãrurile importante care privesc viata  vesnicã.              Sunt instruitã  sã  spun  cã noi trebuie  sã cãlãuzim  mintile  studentilor  nostri mai sus  decât  se poate  gândi  acum  cã este  cu putintã.  Inima  si mintea  trebuie învãtate sã-si  pãstreze curãtia,  primind  zi de zi rezerve  din  fântâna  adevãrului vesnic.  Mintea  si mâna divinã au pãstrat de-a lungul  veacurilor raportul  creatiunii în toatã  curãtia sa.  Numai  Cuvântul  lui Dumnezeu ne oferã  o relatare  autenticã  a creãrii lumii noastre.  Acest cuvânt  trebuie  sã constituie  studiul  de cãpãtâi  în scolile  noastre.  Prin aceasta,  noi  putem  tine legãtura  cu  patriarhii  si profetii. În aceasta,  noi putem învãta  ce L-a costat  mântuirea  noastrã pe Acela  care  a  fost egal  cu Tatãl  încã  de la început si care  Si-a  sacrificat  viata  pentru ca un popor  sã poatã  sta în fata Lui, izbãvit  de tot ce este  pãmântesc si obisnuit, reînnoit  dupã  chipul  lui Dumnezeu.             Dacã trebuie sã învãtãm de la Hristos, noi trebuie sã ne rugãm asa cum  s-au rugat  apostolii când  a fost turnat  Duhul Sfânt  asupra  lor. Noi avem  nevoie  de un  botez al Duhului  lui Dumnezeu.  Noi nu  suntem  în sigurantã nici  mãcar  pentru o singurã orã, dacã nu dãm ascultare  Cuvântului  lui Dumnezeu.             Nu spun cã nu trebuie sã se studieze limbile strãine. Ele trebuie  învãtate.  Nu peste mult timp, va fi nevoie ca multi  sã-si  lase casele si sã meargã printre  oameni  care vorbesc  alte  limbi, iar  aceia  care au  ceva  cunostinte de limbi strãine vor fi  astfel  în stare  sã comunice cu cei care  nu cunosc adevãrul. Unii  din poporul  nostru  vor învãta  limbile în tãrile în care sunt trimisi.  Aceasta este calea  mai bunã.  Si existã  Unul  care va sta alãturi  de lucrãtorul  credincios,  iluminându-i  priceperea  si dându-i  întelepciune.  Domnul poate  face ca lucrarea lor  sã fie  rodnicã acolo unde oamenii nu cunosc  limba  strãinã  respectivã. Pe mãsurã ce ei se duc  în mijlocul  oamenilor  si le  prezintã  publicatiile  noastre,  Domnul  va lucra  asupra  mintilor  oamenilor,  fãcând  ca  adevãrul sã fie înteles.  Cei care  merg sã lucreze în câmpuri  strãine pot  propovãdui  cuvântul  cu ajutorul  unui traducãtor.  Ca urmare  a  efortului depus cu credinciosie,  va fi  un seceris bogat, a cãrui  valoare  noi  nu o  întelegem  acum.   Mai existã  un alt  domeniu al lucrãrii  care trebuie  înfãptuitã,  si anume lucrarea  în marile  orase.  Trebuie sã existe  grupuri  de lucrãtori seriosi, care sã  lucreze în orasele mari.  Sã se studieze ce trebuie fãcut în locurile  care au fost  neglijate. Domnul  ne-a  îndreptat  atentia cãtre  multimile de oameni  neglijate din marile orase, desi  s-a acordat  putinã atentie  acestui  lucru.             Noi  nu dorim cu destulã  înflãcãrare sã adunãm petitii  Domnului nostru si sã-I cerem  darul  Duhului Sfânt. Domnul  doreste  ca noi sã facem acest lucru. El doreste  ca noi sã  ne înãltãm  cererile  cât mai degrabã cãtre tronul Sãu. Puterea  care  produce convertirea  trebuie  sã se facã  simtitã  în rândurile  noastre. Cea mai valoroasã  educatie  ce se poate  avea  este aceea care se  dobândeste mergând cu  solia  adevãrului în locurile care se aflã acum în întuneric.  Noi  trebuie sã  pornim  exact asa cum au pornit primii  ucenici, ascultând de însãrcinarea datã  de Hristos. Mântuitorul  le-a dat  ucenicilor  îndemnurile necesare.  El le-a spus în câteva cuvinte  ceea  ce aveau  sã întâmpine. "Iatã, vã  trimit  ca pe niste  oi  în mijlocul  lupilor. Fiti dar  întelepti ca serpii si fãrã  rãutate  ca porumbeii." (Matei  10,16).  Acesti lucrãtori  aveau  sã  plece ca reprezentanti  ai  Aceluia  care  Si-a  dat  viata pentru  viata  lumii. Domnul doreste  ca noi sã  fim în armonie  cu El.  Dacã  vom face  acest lucru, Duhul Sãu ne poate stãpâni mintea. Dacã întelegem  bine ce înseamnã  educatia  esentialã si ne vom  strãdui  sã-i învãtãm  si pe altii principiile  acesteia, Domnul Hristos ne va ajuta. El le-a promis  urmasilor  Sãi  cã, atunci  când  vor sta în fata  consiliilor  si a  scaunelor  de judecatã, nu va fi nevoie  sã se îngrijoreze de ceea ce vor spune. Eu vã voi învãta, a spus El. Eu vã voi cãlãuzi.  Cunoscând  ceea ce  ne învatã  Dumnezeu,  când  cuvinte ale  întelepciunii ceresti vor fi aduse  în mintea  noastrã, noi le vom deosebi  pe acestea  de propriile  noastre gânduri.  Le  vom  pricepe  ca fiind  cuvintele  lui Dumnezeu si vom vedea  în cuvintele  lui Dumnezeu întelepciune,  viatã  si putere.

           Noi trebuie  sã-i învãtãm pe tineri  sã-si punã  la  lucru atât puterile  mintale, cât si  cele fizice.  Punerea  în miscare  a întregii  fiinte  va oferi  o educatie  largã  si cuprinzãtoare. În  Australia  am avut  serios  de lucru, trebuind sã-i învãtãm  atât pe pãrinti, cât si pe copii în aceastã  privintã; însã  ne-am  continuat  eforturile  pânã când  s-a învãtat  lectia, si anume  cã, pentru  a putea  dobândi  o educatie completã,  timpul si studiul  trebuie  împãrtite  între dobândirea  de cunostinte din  cãrti si asigurarea  de cunostinte  din lucrul  practic.  O parte  din fiecare zi era  petrecutã  în lucru util, studentii  învãtând  cum sã curete pãmântul, cum sã-l cultive si cum sã zideascã locuinte, folosind un timp  care altfel ar fi fost  folosit jucând  jocuri  sau umblând dupã distractii.  Si Domnul  i-a binecuvântat pe studentii care si-au  dedicat  timpul  învãtând  lucruri  folositoare.             Învãtati-i pe studenti sã nu priveascã partea teoreticã a educatiei ca fiind mai importantã. Fiecare student sã înteleagã  tot mai bine  cã noi trebuie  sã pricepem clar cum trebuie  sã procedãm  cu  corpul  nostru.  Si sunt multi  care ar fi fost mai inteligenti  în aceastã privintã, dacã nu s-ar fi închis timp de ani de zile între  patru pereti, dedicându-se numai studiului, fãrã sã aibã  o experientã practicã. Cu cât ne asezãm  mai mult  sub cãlãuzirea lui Dumnezeu, cu atât vom dobândi mai multã cunostintã  de la Dumnezeu. Sã le spunem  studentilor  nostri: Rãmâneti  în legãturã  cu  izvorul oricãrei puteri.  Voi sunteti  împreunã lucrãtori  cu Dumnezeu. El trebuie  sã fie învãtãtorul vostru suprem.

" Review  and Herald,"11 noiembrie  1909. 

   PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR

• Mãrturii,vol. 9 "Colegiul  evanghelistilor  din Loma Linda, 1909, pag.  173 - 178

• "Divina vindecare -" Medicul  ca educator, 1909, pag.  125-136

• "Idem -" Igiena  generalã, 1909, pag. 271-276

• "Idem" - Igiena la israeliti,1909,  pag. 276-286

• "Idem" -Îmbrãcãmintea, 1909, pag.  287-294

• "Idem" - Dietã  si hranã, 1909, pag. 295-310

• "Idem" -Adevãrata  educatie si instruirea  pentru lucrare  misionarã,1909,  pag.  395-406

• "Idem" - O cunoastere  adevãratã  a lui Dumnezeu, 1909, pag. 409-426

• "Idem" -Pericolul cunoasterii  speculative,1909, pag. 427-438

• "Idem" -Falsul si autenticul  în educatie,1909, pag. 439-450 

• "Idem" -Importanta  cãutãrii  adevãratei  cunoasteri, 1909, pag. 451-458

• "Idem -" Cunostinta primitã  prin Cuvântul lui  Dumnezeu, 1909, pag.  458-466

• "Instructorul tineretului -"Decizie privind caracterul,  25 ianuarie  1910 

• "Review and Herald - "Darul vorbirii,  12 mai  1910

• "Idem" - Cunostinta  nesfintitã, 4 august   1910

• "Semnele  timpului" -Cumpãtarea  în familie, 3 septembrie  1910

• "Idem" -Mama, un misionar, 20 septembrie  1910

• "Idem" -  Datoria tatãlui,  18 oct. 1910 

• "Review and Herald" - Cãmine crestine, 22 nov.  1910

• "Semnele  timpului" - Scoala  din cãmin, 12 ian. 1911

• "Instructorul tineretului" - Umblati  în luminã, 17 ian.  1911

• "Semnele  timpului"  - Femeia în cãmin, 4 aprilie  1911

• "Idem"  - Datorii sacre în cãmin,  30 iunie  1911

• "Idem" Pãrintii - ziditori de caractere, 5 oct.  1911

• "Review and Herald"  -Un exemplu dumnezeiesc în cãmin, 12 oct. 1911

• "Idem" - Solie cãtre pãrinti, 1,8 febr. 1912

• "Instructorul tineretului" - Cuvinte cãtre tineri,  23 aprilie 1912

• "Review and Herald" -   Instruirea tinerilor  spre a fi lucrãtori, 16 mai 1912

• "Idem"  - Tinerii  ca misionari, 23 mai 1912

ELLEN  G.  WHITE