SCOALA EVREILOR DIN ANTICHITATE
Institutiile din societatea omenească îsi găsesc cele mai bune modele în Cuvântul lui Dumnezeu. Căci în privinta învătăturilor pe care le dau, acestea nu dau gres. Lectii de mare folos, chiar în acest veac de progres în privinta educatiei, pot fi găsite în istoria poporului lui Dumnezeu din vechime.
Domnul S-a ocupat El Însusi de educatia si instruirea lui Israel. Preocuparea pentru ei nu s-a mărginit doar la religie. Orice le afecta bunăstarea fizică sau mintală devenea obiect al îngrijirii divine si intra în sfera preocupării divine.
Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i învete pe copiii lor cerintele Sale si să-i familiarizeze cu felul în care proceda El fată de poporul Său. Căminul si scoala erau una. În loc de buze străine, inimile pline de iubire ale tatălui si mamei erau cele care dădeau învătături copiilor lor. Gândurile lui Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele vietii zilnice din cămin. Interventiile atotputernice ale lui Dumnezeu în eliberarea poporului Său erau povestite cu elocventă si cu teamă sfântă. Marile adevăruri ale providentei lui Dumnezeu si cele cu privire la viata viitoare erau întipărite în mintile lor tinere. Acestia se familiarizau cu ceea ce este adevărat, bun si frumos.
Lectiile date erau ilustrate prin folosirea de imagini si simboluri si astfel fixate bine în memorie. Prin aceste imagini însufletite, copilul era, încă din pruncie, initiat în taina, întelepciunea si sperantele părintilor săi si călăuzit pe o cale în care gândea, simtea si anticipa, cale care îl conducea dincolo de lucrurile care se văd si sunt trecătoare, la cele nevăzute si vesnice.
Datorită acestei educatii primite, multi tineri din Israel au ajuns vigurosi la trup si la minte si puternici în a actiona, putând percepe cu usurintă anumite lucruri si având inima pregătită, ca si pământul cel bun, pentru cresterea pretioasei seminte si mintea instruită să-L vadă pe Dumnezeu în cuvintele revelatiei si în scenele din natură. Stelele cerului, pomii si florile de pe câmp, muntii cei falnici si pârâiasele învolburate, toate le vorbesc, iar vocea profetilor, auzită pretutindeni, găseste un ecou în inima lor.
Asa a fost educatia primită de Moise în coliba simplă din Gosen; de Samuel, prin credincioasa Ana; de David, printre dealurile din Betleem; de Daniel, înainte de robia care l-a despărtit de căminul său si de strămosii săi. La fel a fost si viata din primii ani ai lui Hristos, în căminul umil din Nazaret; la fel a fost si educatia primită de Timotei, care, prin buzele mamei sale Eunice si ale bunicii sale Lois, a învătat despre adevărurile scrierilor sfinte. Mai târziu, au fost luate măsuri pentru instruirea tinerilor prin întemeierea "scolilor profetilor". Dacă un tânăr era dornic să obtină o cunoastere mai bună a Scripturii, să pătrundă mai adânc tainele Împărătiei lui Dumnezeu si să caute întelepciunea de sus, ca să poată deveni un învătător în Israel, această scoală îi era deschisă.
Prin Samuel au fost întemeiate scolile profetilor pentru a constitui o barieră împotriva coruptiei atât de răspândite ca urmare a vietilor nelegiuite ale fiilor lui Eli si pentru a promova bunăstarea morală si spirituală a poporului. Aceste scoli s-au dovedit o mare binecuvântare pentru Israel, dezvoltând acea neprihănire care înaltă o natiune si îi furnizează oameni calificati spre a actiona, în temere de Dumnezeu, în calitate de conducători si sfătuitori. Pentru împlinirea acestui obiectiv, Samuel a adunat grupuri de bărbati evlaviosi, inteligenti si studiosi. Acestia erau numiti fiii profetilor. Învătătorii lor erau nu numai bărbati priceputi cu privire la adevărul divin, dar si oameni care s-au bucurat ei însisi de comuniune cu Dumnezeu si au primit înzestrarea specială a Spiritului Său. Ei se bucurau de respectul si încrederea poporului, atât pentru învătătura, cât si pentru evlavia lor.
În zilele lui Samuel existau două scoli de acest fel: una la Rama, unde era căminul profetului, iar cealaltă la Chiriat - Iearim, unde se afla chivotul. În zilele lui Ilie s-au mai adăugat două, la Ierihon si Betel, iar după aceea au mai fost înfiintate si altele în Samaria si Ghilgal.
Elevii din aceste scoli se întretineau ei singuri prin munca pe care o făceau ca agricultori si mestesugari. În Israel, acest lucru nu era socotit ciudat sau înjositor; era socotită o nelegiuire să le îngădui copiilor să trăiască în ignorantă cu privire la lucrul folositor. În ascultare fată de porunca lui Dumnezeu, fiecare tânăr era învătat o anumită meserie, chiar dacă era instruit si pentru cele sfinte. Multi dintre învătătorii religiosi se întretineau singuri prin lucrul mâinilor lor. Chiar mai târziu, după Domnul Hristos, nu s-a socotit înjositor că Pavel si Aquila îsi câstigau existenta prin meseria lor de facere a corturilor.
Subiectele principale de studiu erau Legea lui Dumnezeu si instructiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră si poezia. Marele obiectiv al tuturor studiilor era acela de a cunoaste voia lui Dumnezeu si datoria poporului Său. În rapoartele istoriei sfinte se puteau vedea urmele pasilor lui Iehova. Din evenimentele trecutului erau extrase învătăminte pentru viitor. Marile adevăruri prezentate prin tipuri si simboluri în legea mozaică erau aduse în atentie, iar credinta putea întelege subiectul central al întregului sistem, Mielul lui Dumnezeu care avea să ridice păcatele lumii.
Limba ebraică era socotită cea mai sfântă limbă din lume. Se nutrea un spirit de consacrare. Elevii erau instruiti nu numai în ceea ce privea datoria lor de a se ruga, dar erau învătati si cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să aibă credintă în El, cum să înteleagă si să asculte de îndemnurile Spiritului Său. Mintile sfintite scoteau la lumină din vistieria casei lui Dumnezeu lucruri noi si lucruri vechi.
Era cultivată cu seriozitate arta muzicii sfinte. Nu se auzeau valsuri frivole, nici cântece usuratice, care să ridice în slăvi omul si să distragă atentia de la Dumnezeu, ci muzică sacră, solemnă, psalmi de laudă către Creator, care preamăreau Numele Său si relatau despre lucrările Sale minunate. Astfel, muzica servea unui scop sfânt, acela de a înălta gândurile spre ceea ce este curat, nobil si înăltător si de a trezi în suflet dorinta de consacrare si recunostintă fată de Dumnezeu. Cât de mare este diferenta dintre scolile din vechime, supravegheate de Însusi Dumnezeu, si institutiile noastre moderne de învătământ! Chiar din scolile teologice, multi studenti ies cu o mai mică cunoastere reală de Dumnezeu fată de cea cu care au intrat. Sunt putine cele în care dragostea părintească a unui crestin pentru copiii săi nu este întâmpinată de dezamăgire amarnică.
În ce constă superioritatea sistemelor noastre educative? În literatura clasică cu care sunt îndopati fiii vostri? În podoabele exterioare pe care le obtin fiicele voastre, sacrificând sănătatea sau tăria mintală? În faptul că învătământul modern este în general despărtit de cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre? Oare superioritatea educatiei obisnuite constă în tratarea unor discipline aparte de studiu fără o investigare profundă, care implică cercetarea Scripturilor si o cunoastere a lui Dumnezeu si a vietii viitoare? Constă oare în umplerea mintii tinerilor cu conceptii păgâne despre libertate, moralitate si dreptate? Este oare sigur să ne lăsăm tinerii pe seama călăuzirii acelor conducători orbi, care studiază scrierile sfinte cu mult mai putin interes decât cel pe care îl manifestă pentru autorii clasici ai Greciei si Romei antice?
"Educatia", remarcă un scriitor, "devine un sistem de seductie." Există o deplorabilă lipsă de restrictie corespunzătoare disciplinei întelepte. Cele mai nedorite sentimente, pasiunile cele mai nestăpânite sunt stârnite prin metodele necorespunzătoare ale profesorilor necredinciosi. Mintile tinerilor sunt usor de stârnit si absorb nesupunerea asa cum se înghite apa.
Ignoranta existentă cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu printre asa-zisii crestini este alarmantă. Tinerii din scolile noastre publice au fost jefuiti de binecuvântările lucrurilor sfinte. Discutiile superficiale si simplul sentimentalism sunt socotite ca instruire în privinta moralitătii si a religiei, esuând, în schimb, în a asimila caracteristicile adevăratei bunătăti. Dreptatea si îndurarea lui Dumnezeu, frumusetea sfinteniei si răsplata sigură pentru facerea de bine, caracterul ticălos al păcatului si certitudinea pedepsei sunt întipărite în mintile tinerilor.
Scepticismul si infidelitatea, sub vreo mască plăcută sau prin insinuări, îsi găsesc prea adesea locul în manualele scolare. În unele cazuri, cele mai periculoase principii au fost imprimate chiar de profesori. Prin întovărăsiri rele, tinerii sunt învătati lectii de nelegiuire, destrăbălare si imoralitate, care sunt oribile de privit. Multe dintre scolile noastre publice sunt focare de viciu.
Cum pot fi apărati tinerii nostri de aceste influente molipsitoare? Trebuie să existe scoli întemeiate pe principiile si preceptele Cuvântului lui Dumnezeu. Un alt spirit trebuie să fie în scolile noastre, spre a însufleti si sfinti fiecare ramură a educatiei. Trebuie căutată cu ardoare cooperarea divină. Si noi nu vom căuta în van. Făgăduintele din Cuvântul lui Dumnezeu sunt ale noastre. Putem astepta prezenta învătătorului divin. Putem vedea Spiritul Domnului prezent ca în scolile profetilor si pe fiecare împărtăsindu-se din consacrarea divină. Stiinta va fi atunci, asa cum a fost pentru Daniel, în slujba religiei; si orice efort, de la cel dintâi până la cel de pe urmă, va fi îndreptat spre mântuirea omului, a sufletului, a trupului si a spiritului, si spre slava lui Dumnezeu, prin Hristos.
"Semnele timpului", 13 august 1885
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR
"Review and Herald "- Curtenia crestină, 1 septembrie 1885
"Review and Herald" - Profesorul si lucrarea lui, 22 septembrie 1885
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
