RESPONSABILITATEA PĂRINTILOR
Dumnezeu a îngăduit ca lumina reformei sanitare să strălucească asupra noastră în aceste vremuri ale sfârsitului, pentru ca, umblând în lumină, să putem scăpa din multe primejdii la care vom fi expusi. Satana lucrează cu putere mare ca să îi facă pe oameni să-si îngăduie pofta, să-si satisfacă propriile înclinatii si să-si petreacă zilele în nechibzuintă si nesăbuintă. Necumpătarea slăbeste atât energiile mintii, cât si ale trupului. Cel care este înfrânt în acest fel s-a asezat el însusi pe terenul lui Satana, loc în care este ispitit si hărtuit, iar în cele din urmă stăpânit după plăcere de vrăjmasul oricărei neprihăniri. Părintii trebuie să fie constienti de obligatia lor de a da lumii copii cu caractere armonios dezvoltate, copii care au puterea morală de a rezista ispitei si a căror viată să fie o onoare la adresa lui Dumnezeu si o binecuvântare pentru semenii lor. Cei care îsi încep viata având principii ferme vor fi pregătiti să rămână neîntinati în mijlocul poluării morale a acestui veac. Fie ca mamele să valorifice orice ocazie de a-si creste copiii spre a fi utili.
Lucrarea mamei este sfântă si importantă. Ea trebuie să-si învete copiii încă din leagăn deprinderi în vederea tăgăduirii de sine si a stăpânirii de sine. Timpul ei, într-un sens special, apartine copiilor ei. Însă, dacă acesta este ocupat în cea mai mare parte cu nebuniile acestui veac degradat, dacă societatea, îmbrăcămintea si distractiile îi absorb atentia, copiii ei nu pot fi educati în mod corespunzător.
Multe mame care se plâng de lipsa de cumpătare care există pretutindeni nu cercetează suficient de adânc pentru a depista cauza. Prea adesea, aceasta este chiar masa din cămin. Multe mame, chiar dintre cele care pretind a fi crestine, pun zi de zi pe masa familiei o hrană mult prea bogată si condimentată, hrană care trezeste apetitul si încurajează îmbuibarea. În anumite familii, felurile de mâncare care contin carne sunt pe primul loc si, ca urmare, sângele este plin de tumori canceroase si scrofuloase. Iar când, după aceea, urmează suferinta si boala, Providenta este învinuită de ceea ce, de fapt, este consecinta unei căi gresite. Repet: necumpătarea începe la masă si, în majoritatea cazurilor, apetitul este îngăduit până când indulgenta ajunge o a doua natură.
Cine mănâncă prea mult sau mănâncă hrană nesănătoasă îsi slăbeste puterea de a se împotrivi cerintelor altor pofte si pasiuni. Multi părinti, pentru a evita sarcina de a-si educa copiii în vederea unor obiceiuri de tăgăduire de sine, le îngăduie să mănânce si să bea după bunul lor plac. Dorinta de a satisface gustul si tentatiile firesti nu scade o dată cu trecerea anilor; si acesti tineri, neînvătati să fie tinuti în frâu, pe măsură ce cresc, sunt stăpâniti de impuls si ajung sclavi ai poftei. Când îsi iau locul în societate si încep să înfrunte viata, ei nu au putere să se împotrivească tentatiei. Rezultatele rele ale educatiei gresite în ce priveste îngăduinta de sine le putem vedea în cei lacomi, în cei care fumează, în cei betivi si alcoolici. Când auzim crestini si crestine care se plâng de urmările teribile ale necumpătării, se ridică de îndată întrebare: Cine i-a educat pe acei tineri? Cine a hrănit în ei aceste pofte nestăpânite? Cine a neglijat solemna responsabilitate de a le forma caracterele pentru a fi utili în această viată si pentru societatea viitoare a îngerilor?
Când părintii si copiii se vor întâlni la judecata finală, ce scenă va avea loc! Mii de copii care au fost sclavi ai poftei si viciului înjositor, ale căror vieti constituie niste epave morale, vor sta fată în fată cu părintii care i-au făcut să fie ceea ce sunt. Cine, dacă nu părintii, trebuie să poarte această răspundere înfricosătoare? Oare Domnul a făcut ca acesti tineri să fie stricati? Oh, nu! Atunci cine a făcut această lucrare teribilă? Oare nu păcatele părintilor, transmise copiilor în pofte si pasiuni pervertite? Si oare această lucrare nu a fost continuată si completată de aceia care au neglijat să-i educe potrivit cu exemplul pe care l-a dat Dumnezeu? După cât este de sigur că ei există acum, la fel de sigur este si faptul că ei vor fi judecati în fata lui Dumnezeu.
Satana este gata să-si facă lucrarea; el nu va neglija să prezinte momeli fată de care copiii nu au puterea morală de a se împotrivi. Am văzut că, prin ispitirile sale, el instituie mode care se schimbă tot timpul, petreceri si distractii atractive, astfel ca mamele să fie conduse să-si consume timpul cu lucruri usuratice, în loc să-si educe si să-si instruiască copiii. Copiii nostri au nevoie de mame care să-i învete încă din leagăn să-si stăpânească patima, să-si tină în frâu pofta si să biruiască egoismul. Au nevoie de aceste lucruri, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, aici putin, dincolo putin. Evreii au fost învătati cum să-si crească copii pentru a evita idolatria si nelegiuirea natiunilor păgâne: "Puneti-vă dar în inimă si în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legati ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre si să fie ca niste fruntarii între ochii vostri. Să învătati pe copiii vostri în ele, si să le vorbesti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca si când te vei scula." (Deuteronom 11,18.19)
Femeia trebuie să detină pozitia pe care Dumnezeu a rânduit-o la început pentru ea, aceea de a fi egală sotului ei. Lumea are nevoie de mame nu doar cu numele, ci în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că datoriile specifice ale femeii sunt mai sfinte decât cele ale bărbatului. Ar trebui ca femeia să fie constientă de caracterul sacru al lucrării sale si, în temere de Dumnezeu si prin puterea Lui, să-si ia în serios misiunea vietii ei. Să-si crească copiii spre a fi utili în această lume si pentru acel cămin din lumea mai bună care va urma.
Pozitia femeii în familie este mai sacră decât cea a regelui pe tronul său. Marea ei lucrare constă în a face ca viata ei să fie un exemplu pe care copiii ei să dorească să-l imite. Si, prin cuvânt si exemplu, ea trebuie să le umple mintile cu cunostinte folositoare si să-i învete să lucreze cu sacrificiu de sine pentru binele altora. Marele stimulent pentru mama care trudeste, care este împovărată, ar trebui să fie acela că fiecare copil care este crescut în mod corespunzător si care are podoaba lăuntrică, podoaba unui duh blând si linistit, va străluci în curtile Domnului.
Le implor pe mamele crestine să fie constiente de responsabilitatea lor si să trăiască, nu pentru a-si fi pe plac lor însesi, ci pentru a-I da slavă lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu Si-a plăcut Lui Însusi, ci a luat chip de rob. El a părăsit curtile ceresti si Si-a îmbrăcat divinitatea în natura umană, pentru ca prin propriul Său exemplu să ne învete cum putem să fim înăltati la starea de fii si fiice ale familiei regesti, copii ai regelui ceresc. Însă care ar fi conditiile pe baza cărora putem să obtinem marea Lui binecuvântare? "Iesiti din mijlocul lor si despărtiti-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeti de ce este necurat si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" (2 Corinteni 6,17.18). Domnul Hristos S-a umilit de la pozitia de egal cu Dumnezeu la aceea a unui rob. Căminul Său era în Nazaret, un loc devenit proverbial pentru nelegiuirea lui. Părintii Săi erau dintre cei mai săraci oameni. Era tâmplar si lucra cu mâinile pentru a-Si face partea în sustinerea familiei. Timp de treizeci de ani, El le-a fost de ajutor părintilor Săi. Viata Domnului Hristos ne arată datoria pe care o avem de a fi harnici în lucrul nostru si de a le purta de grijă celor care ne-au fost încredintati.
În lectiile pe care le-a dat ucenicilor Săi, Domnul Isus i-a învătat că Împărătia Sa nu era una lumească, în care toti luptă pentru pozitia cea mai înaltă; El le-a dat lectii de umilintă si de sacrificiu de sine pentru binele altora. Umilinta Sa nu a constat într-o subestimare a propriului Său caracter si a capacitătilor Sale, ci în faptul că S-a făcut una cu omenirea căzută, pentru a-i ridica pe oameni la o viată nobilă. Cu toate acestea, cât de putini văd ceva atrăgător în umilinta lui Hristos! Cei lumesti caută continuu să se înalte mai presus de altii; însă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a umilit pe Sine pentru a-l înălta pe om. Adevăratul ucenic al lui Hristos Îi va urma exemplul. Mamele din această generatie ar trebui să simtă caracterul sacru al misiunii lor, nu încercând să rivalizeze cu vecinele lor mai bogate în privinta felului cum arată, ci căutând să-L onoreze pe Dumnezeu în îndeplinirea cu credinciosie a datoriei. Dacă principiile corecte cu privire la cumpătare ar fi sădite în tineri care trebuie să se formeze, ar fi necesare mai putine campanii pentru cumpătare. Tăria de caracter, stăpânirea morală, va predomina si, în puterea lui Isus, ispitele acestor zile de pe urmă vor fi respinse.
Unul dintre cele mai grele lucruri este acela de a te dezvăta de obiceiurile pe care ti le-ai îngăduit pe parcursul vietii. Demonul excesului are o putere uriasă si nu este usor de învins. Însă, dacă părintii încep lupta împotriva acestuia chiar din casa lor, din propriile lor familii, prin principiile pe care le sădesc în copiii lor încă din pruncie, atunci pot nădăjdui că vor avea succes. Se merită, mamelor, să folositi pretioasele ore care v-au fost date de Dumnezeu pentru formarea caracterelor copiilor vostri si să-i învătati să adere strict la principiile de cumpătare în mâncare si băutură.
Părintilor le este încredintată datoria sacră de a apăra organismul fizic si constitutia morală ale copiilor lor, astfel încât sistemul nervos să fie echilibrat, iar sufletul să nu fie pus în primejdie. Tatii si mamele trebuie să înteleagă legile vietii, pentru ca nu cumva, prin necunoasterea lor, să îngăduie să se dezvolte în copiii lor tendinte gresite. Alimentatia afectează atât sănătatea fizică, cât si cea morală. Atunci cât de mult ar trebui să fie preocupate mamele să pună pe masă hrana cea mai simplă, cea mai sănătoasă, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, nervii să nu fie dezechilibrati si astfel educatia pe care au dat-o copiilor lor să fie contracarată.
Satana stie că nu poate avea putere prea mare asupra mintii atunci când apetitul este tinut sub control, însă nu mai este asa atunci când apetitul este nestăpânit si de aceea el caută continuu să-i facă pe oameni să fie îngăduitori fată de poftă. Sub influenta alimentatiei nesănătoase, constiinta este amortită, mintea este întunecată si capacitatea acestora de a fi impresionate este slăbită. Însă vinovătia călcătorului de lege nu este mai mică datorită faptului că el si-a tot încărcat constiinta până ce aceasta a devenit insensibilă.
Din moment ce starea de sănătate a mintii depinde de conditia normală a fortelor vitale, cât de multă grijă ar trebui dovedită pentru a nu fi folosite nici stimulente, nici narcotice! Cu toate acestea, vedem că multi dintre cei care pretind că sunt crestini folosesc tutunul. Ei deplâng relele care vin datorită necumpătării; cu toate acestea, în timp ce vorbesc împotriva băuturilor alcoolice, chiar acesti oameni fumează. Trebuie să se facă o schimbare în atitudinea fată de folosirea tutunului înainte de a putea ajunge la rădăcina răului. Pătrundem mai adânc în acest subiect. Ceaiul si cafeaua alimentează pofta, făcând-o să simtă nevoia unor stimulenti si mai puternici. Si apoi ajungem si mai aproape, în casă, la folosirea hranei, si întrebăm: Este cumpătarea practicată în toate lucrurile? Sunt aduse la îndeplinire aici acele reforme care sunt esentiale pentru sănătate si fericire?
Fiecare crestin adevărat trebuie să-si tină sub control poftele si patimile. Dacă nu se eliberează de sub robia poftei, el nu poate fi un slujitor adevărat si ascultător al lui Hristos. Îngăduirea poftei si a patimii anulează efectul adevărului asupra inimii. Este imposibil ca spiritul si puterea adevărului să sfintească o persoană, suflet, trup si spirit, atâta timp cât aceasta este stăpânită de dorinte senzuale.
"Cumpătarea crestină si igiena biblică" , pag. 75-80, 1890
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
