PROFESORII - EXEMPLE DE INTEGRITATE CRESTINĂ
Am o solie pentru cei care se află la conducerea institutiilor noastre de învătământ. Sunt instruită să atrag atentia fiecărei persoane care ocupă o functie de răspundere către legea divină, care este temelia oricărui comportament corespunzător. Voi începe, atrăgând atentia spre legea dată în Eden si către răsplata ascultării si pedeapsa pentru neascultare.
Pentru că Adam a călcat legea, păcatul a fost introdus în lumea frumoasă si plăcută pe care a creat-o Dumnezeu, iar bărbatii si femeile au devenit tot mai împietriti în neascultarea de legea Sa. Domnul a privit jos, spre lumea noastră nepocăită, si a hotărât că trebuie să le arate călcătorilor legii o manifestare a puterii Sale. El i-a făcut cunoscut lui Noe planul Său si l-a învătat să-i avertizeze pe oameni, în timp ce îsi construia corabia în care cei ce se pocăiau îsi puteau găsi adăpost, până avea să treacă mânia lui Dumnezeu. Timp de 120 de ani, Noe a proclamat solia de avertizare lumii antediluviene; însă numai câtiva dulgheri, pe care i-a folosit la construirea corăbiei au crezut solia, însă au murit înainte de potop; iar altii, dintre cei convertiti de Noe, au apostaziat din nou. Neprihănitii de pe pământ erau putini si doar opt au intrat în corabie. Acestia au fost Noe si familia sa. Neamul răzvrătit a fost nimicit de potop. Moartea a fost partea lor. Prin împlinirea avertizării profetice, că toti aceia care nu aveau să tină poruncile cerului aveau să bea apele potopului, adevărul Cuvântului lui Dumnezeu a fost exemplificat. După potop, oamenii s-au înmultit iarăsi pe pământ, iar nelegiuirea, de asemenea, a crescut. Idolatria a ajuns aproape generală. În cele din urmă, Domnul i-a lăsat pe călcătorii de lege, împietriti, să urmeze propriile lor căi rele, în timp ce El l-a ales pe Avraam, din semintia lui Sem, si l-a făcut păzitorul legii Sale în generatiile viitoare. La el a venit solia: "Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatălui tău si vino în tara pe care ti-o voi arăta." (Gen. 12,1). Si, prin credintă, Avraam a ascultat. "El a plecat, nestiind unde se duce." Sământa lui Avraam s-a înmultit si, cu timpul, Iacov, fiii săi si familiile lor s-au pogorât în Egipt. Aici, ei si urmasii lor au rămas timp de multi ani, până ce, în cele din urmă, Domnul i-a scos din Egipt, pentru a-i duce în tara Canaanului. Planul Său era să facă din acest neam de robi un popor care avea să descopere caracterul Său natiunilor idolatre ale lumii. Dacă ar fi ascultat de cuvântul Său, ei ar fi intrat în tara făgăduită. Însă ei au fost neascultători si răzvrătiti si au pribegit prin pustie timp de 40 de ani. Doar doi dintre adultii care au părăsit Egiptul au intrat în Canaan. În timpul pribegirii prin pustie, Dumnezeu le-a dat israelitilor Legea Sa. El i-a condus la Sinai si acolo, în mijlocul unor scene de o măretie înfricosătoare, a proclamat Cele Zece Porunci. Noi putem profita, studiind raportul legat de pregătirea făcută de adunarea lui Israel în vederea auzirii Legii. "În luna a treia după iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai si au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo în fata muntelui. Moise s-a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: 'Ati văzut ce am făcut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veti asculta glasul Meu si dacă veti păzi legământul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu'." (Exod. 19,1-5). Deci, cine trebuie să fie socotit Conducătorul neamurilor? Domnul Cel Atotputernic. Toti împăratii, toti conducătorii, toate neamurile se află sub conducerea si călăuzirea Sa. "Si Moise a chemat pe bătrânii poporului si le-a pus înainte cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul." (Exod 19,7). Care a fost răspunsul adunării, care număra mai mult de un milion de oameni? "Tot poporul a răspuns: 'Vom face tot ce a zis Domnul!' Moise a spus Domnului cuvintele poporului." (Exod 19,8). În acest fel, copiii lui Israel au fost desemnati a fi un popor deosebit. Printr-un legământ solemn, ei au făgăduit să-I fie credinciosi lui Dumnezeu. Apoi, poporului i-a fost poruncit să se pregătească pentru auzirea legii. În dimineata celei de-a treia zi, a fost auzit glasul lui Dumnezeu. Vorbind tare din mijlocul întunericului care Îl împresura, în timp ce Se afla pe munte, înconjurat de un cortegiu de îngeri, Domnul le-a făcut cunoscut Legea Sa. Dumnezeu a însotit proclamarea Legii Sale de manifestări ale puterii si slavei Sale, pentru ca poporul Său să poată fi pătruns de un respect profund pentru Autorul Legii, Creatorul cerurilor si al pământului. De asemenea, El avea să arate tuturor oamenilor caracterul sacru, importanta si permanenta Legii Sale. Poporul israel a fost coplesit de spaimă. Ei s-au îndepărtat de munte cu teamă si respect sfânt. Adunarea a strigat către Moise: "Vorbeste-ne tu însuti , să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim" (Exod 20,19). Mintile oamenilor din popor, orbite si degradate în urma robiei, nu au fost pregătite să aprecieze pe deplin principiile atotcuprinzătoare ale Celor Zece Precepte. Pentru ca obligatiile Decalogului să poată fi pe deplin întelese si înfăptuite, au mai fost date si alte precepte, care ilustrau si aplicau preceptele cuprinse în Cele Zece Porunci. Spre deosebire de Decalog, aceste rânduieli i-au fost date lui Moise, care avea să le transmită poporului. Pe când cobora de pe munte, Moise "a venit si a spus poporului toate cuvintele Domnului si toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: 'Vom face tot ce a zis Domnul'. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineată, a zidit un altar la poalele muntelui si a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece semintii ale lui Israel. A trimis pe niste tineri dintre copiii lui Israel să aducă Domnului arderi de tot si să junghie tauri ca jertfe de multumire. Moise a luat jumătate din sânge si l-a pus în străchini; iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. A luat cartea legământului si a citi-o în fata poporului. Ei au zis: 'Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul'. Moise a luat sângele si a stropit poporul, zicând: 'Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte'." (Exod. 24,4-8). În acest fel, printr-unul dintre cele mai solemne servicii, copiii lui Israel au fost pusi deoparte ca popor deosebit. Stropirea sângelui reprezintă sângele vărsat de Domnul Isus, prin care fiintele omenesti sunt curătite de păcat. Încă o dată, Domnul rosteste cuvinte deosebite către poporul Său. În capitolul 31 din Exod, citim: "Domnul a vorbit lui Moise si a zis: 'Să nu care cumva să nu tineti Sabatele Mele, căci aceasta va fi între Mine si voi si urmasii vostri, un semn după care se va cunoaste că Eu sunt Domnul, care vă sfintesc. Copiii lui Israel să tină Sabatul, prăznuindu-l, ei si urmasii lor, cu un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; căci în sase zile a făcut Domnul cerurile si pământul, iar în ziua a saptea S-a odihnit si a răsuflat'. Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu" (vers. 13-18).
Mi-au fost prezentate multe alte pasaje din Scriptură cu privire la caracterul sacru al Legii lui Dumnezeu. Scenă după scenă, au trecut prin fata mea până am ajuns la timpul prezent. Cuvântul rostit de Dumnezeu lui Israel s-a adeverit. Poporul nu a ascultat si numai doi dintre adultii care au părăsit Egiptul au intrat în Canaan. Oare nu-Si va împlini Domnul cuvântul si astăzi, dacă conducătorii poporului Său se îndepărtează de poruncile Sale? Am fost îndreptată spre capitolul 4 din Deuteronom. Tot acest capitol trebuie studiat. Luati aminte în mod special la această afirmatie: "Să stii dar în ziua aceasta si pune-ti în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer si jos pe pământ, si că nu este alt Dumnezeu afară de El. Păzeste dar legile si poruncile Lui, pe care ti le dau azi, ca să fii fericit, tu si copiii tăi după tine, si să ai multe zile în tara pe care ti-o dă Domnul, Dumnezeul tău" (Deut. 4,39-40). Capitolele 8 si 11 au, de asemenea, o mare însemnătate pentru noi. Lectiile pe care le contin acestea sunt de cea mai mare importantă si ne sunt date si nouă în aceeasi măsură ca si israelitilor. În capitolul 11, Dumnezeu spune: "Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea si blestemul: binecuvântarea, dacă veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru si dacă vă veti abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta si vă veti duce după alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti." (Deut. 11,26-28). Am fost instruită, ca sol al lui Dumnezeu, să zăbovesc în mod special asupra raportului cu privire la păcatul lui Moise si a urmării triste a acestuia, ca o lectie solemnă pentru cei care detin o pozitie de răspundere în scolile noastre si mai ales a acelora care sunt directori ai acestor institutii. Despre Moise, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: "Moise însă era un om blând, mai blând decât orice om de pe fata pământului" (Numeri 12,3). Mult timp se luptase cu răzvrătirea si încăpătânarea poporului lui Israel. Însă, în cele din urmă, răbdarea sa a cedat. Ei se aflau la hotarele tării făgăduite. Dar, înainte de a intra în Canaan, trebuia să arate că ei cred în făgăduinta lui Dumnezeu. Rezerva de apă s-a terminat. Era pentru ei o ocazie de a merge prin credintă, si nu prin vedere. Însă ei au uitat bratul care atât de multi ani le asigurase toate nevoile si, în loc să se întoarcă spre Dumnezeu pentru ajutor, ei au murmurat împotriva Lui. Strigătele lor erau îndreptate împotriva lui Moise si Aaron: "Pentru ce ati adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi si vitele noastre? Pentru ce ne-ati scos din Egipt si ne-ati adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochini, nici vită, nici rodiu, nici apă de băut? " (Numeri 20, 4-5). Cei doi frati s-au dus în fata multimii. Însă, în loc să-i vorbească stâncii, asa cum îl îndrumase Dumnezeu, Moise a lovit-o cu furie, strigând: "Ascultati, răzvrătitilor, vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?" (Numeri 20,10). Amarnică si profund umilitoare a fost judecata pronuntată imediat. "Domnul a vorbit lui Moise si Aaron: 'Pentru că n-ati crezut în Mine ca să Mă sfintiti înaintea copiilor lui Israel, nu voi veti duce adunarea aceasta în tara pe care i-o dau'." (Num. 20,12). Ei aveau să moară împreună cu Israel cel răzvrătit înainte de a trece Iordanul. Domnul a dorit ca poporul să învete din experienta lui Moise că, atunci când ei fac ceea ce scoate în evidentă eul, lucrarea Sa este neglijată, iar El este dezonorat. Domnul va actiona împotriva acelora care lucrează contra Lui. Numele Lui, doar acesta trebuie proslăvit pe pământ. Timp de mai mult de douăzeci de ani, în diferite momente, lucruri ciudate au venit asupra noastră. Cei care au devenit necredinciosi, care nu au înăltat principiile neprihănirii, trebuie acum să-L caute pe Domnul cu adâncă umilintă a sufletului si să se convertească, pentru ca Dumnezeu să poată vindeca nelegiuirile lor. Acela care stă în fruntea unei scoli trebuie să-si dea tot interesul pentru a face din scoală ceea ce Domnul a rânduit. Dacă este ambitios si vrea să urce sus, tot mai sus, dacă ajunge mai presus de competentele reale ale lucrării sale, si trece peste simplitate, si desconsideră principiile sfinte ale cerului, el trebuie să învete din experienta lui Moise că Domnul Îsi va manifesta cu sigurantă neplăcerea datorită esecului său de a fi atins standardul pus în fata lui. Directorul unei scoli trebuie să aibă grijă în mod deosebit de resursele financiare ale scolii. El trebuie să cunoască principiile de bază ale contabilitătii. El trebuie să fie credincios si să raporteze cum a folosit toti banii care au trecut prin mâna sa, în folosul scolii. Fondurile scolii nu trebuie depăsite în cheltuielile care se fac, ci trebuie făcut orice efort cu putintă pentru a spori utilitatea scolii. Cei cărora li s-a încredintat administrarea financiară a institutiilor noastre de învătământ nu trebuie să-si îngăduie nepăsare în cheltuirea banilor. Tot ce este în legătură cu finantele scolilor noastre trebuie să fie cu desăvârsire corect. Calea Domnului trebuie urmată cu strictete, chiar dacă aceasta s-ar putea să nu fie în conformitate cu căile oamenilor. Celor care au în grijă scolile noastre, eu le spun: Faceti voi din Dumnezeu si Legea Sa delectarea voastră? Sunt principiile pe care le urmati voi sănătoase, curate si nealterate? Sunteti voi, în viata voastră practică, stăpâniti de Dumnezeu? Simtiti voi nevoia de a asculta de El în toate lucrurile, oricât de mici ar fi? Dacă sunteti ispititi să vă însusiti banii care intră în scoală si să-i alocati în lucruri care nu aduc nici un beneficiu scolii, principiile pe care le aveti voi ca standard au nevoie de o examinare atentă, ca să nu vină timpul când voi veti fi cei criticati si găsiti necorespunzători. Cine este contabilul vostru? Cine este casierul vostru? Cine este administratorul? Sunt ei atenti si competenti? Concentrati-vă asupra acestor lucruri. S-ar putea ca banii să fie folositi necorespunzător, fără să se stie exact de ce; si s-ar putea ca o scoală să fie mereu în pierdere datorită unor cheltuieli neîntelepte. Desi cei din conducere s-ar putea să simtă acest lucru din plin, ei pot motiva că au făcut tot ce au putut. Însă de ce permit ei să se acumuleze datorii? Fie ca cei care poartă răspunderea scolii să verifice în fiecare lună cum stă scoala din punct de vedere financiar. Fratii mei care aveti răspunderi, înăltati legea împărătiei lui Hristos, dându-i ascultare cu toată vointa voastră. Dacă voi însivă nu vă aflati sub stăpânirea Conducătorului Universului, cum puteti asculta voi de Legea Sa, asa cum cere Cuvântul Său? Cei care sunt asezati în pozitii de răspundere sunt aceia care trebuie să fie cei mai constienti de responsabilitatea pe care o au fată de Legea lui Dumnezeu si de importanta păzirii tuturor cerintelor Sale.
În multe privinte, multi dintre cei care au legătură cu scolile noastre trebuie să aibă o tintă mai înaltă. Noi stim că unii sunt cu totul hotărâti să asculte de orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Acestor bărbati si femei li se va da întelepciunea de a discerne între neprihănire si lipsa neprihănirii. Ei au credinta care lucrează prin dragoste si curăteste sufletul si ei Îl descoperă pe Dumnezeul lumii.
Noi toti trebuie să dobândim o experientă mai înaltă în lucrurile lui Dumnezeu ca până acum. Eul trebuie să moară, iar Domnul Hristos trebuie să ia în stăpânire templul sufletului. Medicii, pastorii, profesorii si toti ceilalti care au pozitii de răspundere trebuie să învete umilinta lui Hristos, înainte ca El să Se poată descoperi în ei. Prea adesea, eul este atât de important în viata omului, încât Domnul nu îl poate modela. Eul conduce si-ntr-o parte, si-n cealaltă, iar omul merge înainte cum îi place. Domnul Hristos spune eului: "Mergi pe calea Mea. Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea si să Mă urmeze. Atunci Eu îl pot accepta ca ucenic al Meu. Pentru ca să Mă poată sluji într-un mod acceptabil, el trebuie să facă lucrarea pe care Eu i-am dat-o, în armonie cu sfaturile Mele." "Review and Herald" , 16,23 august 1906.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
