PREGĂTIRE GRABNICĂ PENTRU LUCRARE
Am fost foarte tulburată timp de mai multe nopti. Fiind tulburată, nu am putut să dorm bine. Mi-au fost prezentate lucruri asupra cărora trebuie să vă atrag atentia.
Profesorii nostri de la Sanatoriul si Colegiul din Battle Creek trebuie să vegheze continuu, ca nu cumva planurile si felul în care lucrează să slăbească si să înăbuse credinta studentilor care au inimile profund miscate de Duhul Sfânt. Ei au auzit vocea lui Isus spunând: "Fiule, du-te si lucrează astăzi în via Mea". Ei simt nevoia ca studiile să decurgă în mod corespunzător, pentru a putea fi pregătiti să lucreze pentru Domnul si trebuie depuse toate eforturile cu putintă pentru a grăbi înaintarea lor; însă trebuie să se aibă continuu în vedere obiectivul educatiei lor. Nu trebuie îngăduită nici o zăbavă. Persoanele care s-au angajat să-i ajute pe studenti, sustinându-i în perioada studiilor, suferă pierderi mari atât prin timpul, cât si prin banii cheltuiti în mod neîntelept. Acesti oameni si-au manifestat dorinta si ardoarea de a ajuta; însă ei se descurajează văzând că timpul prevăzut la început pentru pregătirea studentilor pentru lucrare se prelungeste, iar studentii sunt încurajati să studieze astfel pe cheltuiala lor. Anii trec, iar studentilor li se pretinde o perioadă de instruire tot mai mare. Acest proces prelungit, care cere tot mai mult timp, tot mai multe discipline, constituie una din cursele prin care Satana îi trage înapoi pe lucrători. Studentii nu socotesc că este necesară o asa de mare întârziere pentru a intra în lucrare, dacă nu le-ar fi impusă de către cei care au pretentia că sunt păstori si veghetori, care le sunt profesori si medici. Chiar dacă am avea 1000 de ani în fata noastră, nu ar fi necesare cunostinte atât de profunde, desi, în aceste conditii, ar fi mai potrivite; însă timpul nostru este scurt. Este scris: "Astăzi, dacă auziti glasul Lui, nu vă împietriti inimile".
Noi nu ne numărăm printre aceia care stabilesc exact data revenirii cu putere si slavă mare a Domnului Isus. Unii au fixat un anumit timp, iar când acesta a trecut, spiritul lor înfumurat nu a primit mustrarea, ci au stabilit un alt timp si apoi un altul; însă multele esecuri succesive au pus asupra lor însemnul de profeti falsi. "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru; iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia" (Deut. 29,29). În pofida faptului că există profeti mincinosi, există de asemenea oameni care practică adevărul asa cum este descoperit în Scripturi. Cu profundă seriozitate, cu credintă sinceră, călăuziti de Duhul Sfânt, ei au minti si inimi agere, care arată că noi trăim în apropierea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos, însă ceasul si ziua venirii Sale depăsesc competenta omului; căci despre "ziua si ceasul acela nu stie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Mat. 24,36). Însă există o zi pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru încheierea istoriei acestei lumi. Această evanghelie a împărătiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile; atunci va veni sfârsitul. Profetia se împlineste repede. Multe, foarte multe ar trebui spuse cu privire la aceste subiecte importante. Ziua când destinul fiecăruia este hotărât pentru totdeauna este la usă. Această zi a Domnului vine cu grabă mare. Străjerii mincinosi strigă: "Totul este bine"; însă ziua lui Dumnezeu se apropie cu repeziciune. Zgomotul apropierii pasilor Lui este atât de mult acoperit, încât lumea nu se trezeste din somnul ei ca de moarte în care a căzut. În timp ce veghetorii de pe ziduri strigă: "Pace si sigurantă", "o prăpădenie neasteptată va veni peste ei" "si nu va fi chip de scăpare" (Tesaloniceni 5,3); "va veni ca un lat peste toti cei care locuiesc pe toată fata pământului" (Luca 21,35). Aceasta îl va surprinde pe iubitorul de plăceri si pe omul păcătos ca un hot, noaptea. Când totul este în aparentă sigur, iar oamenii se retrag la odihna fericită, atunci este momentul când hotul se aruncă pe furis asupra prăzii. Când este prea târziu să preîntâmpini răul, se constată că o anumită usă sau fereastră nu a fost asigurată. "De aceea si voi fiti gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gânditi" (Mat. 24,44). Oamenii se odihnesc acum, închipuindu-si că sunt în sigurantă în bisericile populare; însă toti ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să existe un loc deschis prin care să pătrundă vrăjmasul. Trebuie depuse eforturi mari pentru a păstra mereu acest subiect în fata poporului. Acest lucru solemn trebuie prezentat nu numai oamenilor din lume, ci si celor din bisericile noastre, pentru că ziua Domnului va veni deodată, pe neasteptate. Avertizarea înfricosătoare a profetiei se adresează fiecărui suflet. Nimeni să nu se simtă în sigurantă fată de pericolul de a fi surprins. Fie ca nici o interpretare a profetiei să nu vă înlăture convingerea cunoasterii evenimentelor care arată că acest mare eveniment este aproape, este chiar la usă. Banii care au fost cheltuiti pentru construirea altor clădiri sau pentru extinderea celor existente la Battle Creek ar fi trebuit să fie folositi pentru crearea de posibilităti pentru ducerea mai departe a lucrării în locuri unde nu s-a făcut nimic. Dumnezeu nu este multumit de modul în care au fost folositi banii Lui. El nu face deosebire între locuri sau persoane. Obiceiul de a face posibil ca doar câteva persoane să fie avantajate să-si desăvârsească educatia în atât de multe domenii, încât le va fi imposibil să lucreze în toate acestea, este mai degrabă un rău decât un beneficiu pentru acela care are atât de multe foloase, pe lângă faptul că îi lipseste si pe altii de privilegiile de care au nevoie atât de mult. Dacă această pregătire ar dura mai putin si dacă nu s-ar acorda toată atentia numai studiului, ar fi mult mai mult posibilă cresterea credintei studentilor în Dumnezeu. Acela care îsi consacră toate energiile numai studiilor devine fascinat de acestea si va ajunge până la urmă absorbit de cărti, pierzând din vedere tinta pentru care a venit la scoală. Mi-a fost arătat că unii dintre studenti îsi pierd spiritualitatea, credinta slăbeste si ei nu întretin o comuniune continuă cu Dumnezeu. Ei îsi petrec aproape tot timpul citind, cunoscând prea putin alte lucruri. Însă la ce le va folosi toată această pregătire? La ce bun atâta cheltuială de timp si bani? Eu vă spun că acestea vor fi mai rău decât pierdute. Trebuie să existe mai putin din acest fel de activitate si mai multă credintă în puterea lui Dumnezeu. Poporul care iubeste poruncile lui Dumnezeu trebuie să dea mărturie lumii prin faptele lor despre credinta pe care o au. Studentii vin la Battle Creek de la mari distante, cu o mare cheltuială, asteptând să primească acolo acea învătătură prin care să ajungă misionari plini de succes. Această tintă nu trebuie pierdută din vedere prin cufundarea în multe studii. Gânditi-vă la Moise; povara cea mare a sufletului său era ca prezenta lui Dumnezeu să fie cu el si dorinta lui era să poată privi slava Sa. Însă dacă studentilor li se predau mai multe cursuri decât au absolută nevoie, aceasta îi va face să uite obiectivul real al venirii lor la Battle Creek. A sosit timpul când este esential să fie făcută doar lucrarea care este necesară. Ani îndelungati de pregătire nu constituie o absolută necesitate. Pregătirea studentilor a fost gândită după acelasi principiu ca si operatiile legate de constructia clădirilor. Clădire după clădire au tot fost adăugate doar pentru ca totul să fie mai comod si desăvârsit. Dumnezeu face apel, si face acest lucru de ani de zile, pentru o reformă în aceste lucruri. El vrea ca banii să nu fie irositi. El nu doreste ca atât de multi bani să fie utilizati pentru pregătirea doar a câtorva persoane care vin la Battle Creek în vederea unei mai bune pregătiri pentru lucrare. În toate cazurile, trebuie avută cea mai mare grijă pentru cheltuirea chibzuită a banilor destinati educatiei studentilor. În timp ce se cheltuie atât de mult pentru doar câtiva care fac niste cursuri istovitoare, sunt multi care însetează după cunostinte pe care le-ar putea dobândi în câteva luni; unul sau doi ani ar fi considerati o mare binecuvântare. În timp ce pentru câtiva se folosesc toate mijloacele timp de multi ani de studiu, alti tineri la fel de vrednici nu pot fi ajutati deloc. Sper ca directorii de la Scoala si Sanatoriul din Battle Creek să studieze această chestiune cu rugăciune, cu întelepciune si fără părtinire. În loc de a suprasatura cu învătătură pe unii, mai degrabă lărgiti-vă sfera de binefacere. Hotărâti-vă ca banii pe care vreti să-i folositi în educarea lucrătorilor pentru cauză să nu fie cheltuiti doar pentru unul care să obtină mai mult decât i-ar trebui în realitate, în timp ce altii sunt lăsati aproape fără nimic. Oferiti-le studentilor posibilitatea începutului, însă nu trebuie să simtiti că este de datoria voastră să le purtati de grijă an după an. Este de datoria lor să intre în câmp pentru lucrare, iar datoria voastră este aceea de a-i ajuta si pe altii care au nevoie de aceasta. Lucrarea Domnului Hristos nu a fost făcută de asa natură încât să-i orbească pe oameni cu capacitătile Lui superioare. El a venit din sânul Celui Atotîntelept si ar fi putut uimi lumea cu cunostintele mărete si glorioase pe care le avea; cu toate acestea, El a fost retinut si rezervat. Nu a fost misiunea Lui aceea de a-i uimi cu imensitatea darurilor si talentelor Sale, ci aceea de a umbla în smerenie si umilintă, pentru a-i învăta pe cei nestiutori calea mântuirii. O prea mare aplecare asupra studiului, chiar si asupra stiintei adevărate, creează un apetit anormal, care creste pe măsură ce este hrănit. Aceasta creează dorinta de a asigura mai multă cunostintă decât este esentială pentru a face lucrarea Domnului. Urmărirea cunoasterii doar de dragul cunoasterii distrage mintea de la consacrarea fată de Dumnezeu, împiedică progresul în ceea ce priveste evlavia practică si constituie un obstacol pentru suflete în umblarea pe o cale care să conducă spre o viată mai sfântă, mai fericită. Domnul Isus a dat doar atâta învătătură cât ar putea fi folosită. Fratii mei, felul în care puneti voi problema necesitătii multor ani de studiu nu este pe placul lui Dumnezeu. Domnul Isus doreste ca oamenii să-si pună la schimbător talantii si Isus a promis că le va da har după har. Pe măsură ce dăm altora, vom primi tot mai mult. Si în timp ce lucrăm astfel, mintea nu va fi îmbâcsită cu multă cunostintă care a tot fost înghesuită în ea, fără să fi existat ocazia de a împărtăsi altora ceea ce s-a primit. Studentul ajunge din punct de vedere mintal un melancolic care a fost ticsit cu ceea ce nu poate folosi. S-a irosit mult timp si posibilitatea de a fi utili în mod practic nu a existat pentru studenti datorită învătării a ceea ce nu putea fi folosit de Duhul lui Dumnezeu. Cei care vin la scoala din Battle Creek ar trebui să treacă repede si cât mai bine printr-un curs practic cu privire la dezvoltarea sănătoasă a trupului si activitatea sfântă a sufletului. În Evanghelia Sa, Dumnezeu vorbeste nu numai de beneficiile dezvoltării capacitătii mintale a omului, ci si de faptul că simturile morale pot fi trezite. Acest lucru este ilustrat prin exemplul lui Daniel si al celor trei tineri evrei. Ei au avut mereu în minte temerea de Domnul, iar urmarea a fost după cum este raportat: "Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiintă si pricepere pentru tot felul de scrieri si întelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile si în toate visele" (Daniel 1,17). Domnul Hristos a spus: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu si-L păzesc" (Luca 11,28). Numai pâinea vietii poate satisface sufletul înfometat. Numai apa vietii poate potoli setea sufletului însetat. Mintile ucenicilor au fost adesea atâtate de curiozitate, însă, în loc să le satisfacă dorinta de a cunoaste lucruri care nu erau necesare pentru îndeplinirea lucrării lor, El a deschis noi canale de gândire pentru mintile lor. El le-a dat acele învătături atât de necesare pentru evlavia practică. Multe domenii de studiu pe care studentii ar trebui să le facă timp de ani de zile, perioadă în care nu pot face lucrare, nu constituie un lucru după rânduiala lui Dumnezeu. Domnul Hristos a venit să caute si să mântuiască ce era pierdut. Când a spus: "Urmati-Mă", El si-a asumat pozitia de învătător. Toată lumina pe care El a adus-o din ceruri trebuie să fie folosită pentru a le descoperi oamenilor groapa pieirii în care au fost aruncati de păcatele lor si pentru a-i îndrepta spre singura cale pe care pot merge, cu speranta de a ajunge la un loc de sigurantă. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii luminează această cale, iar omul care merge pe ea, desi este nesăbuit, nu trebuie să se rătăcească. Cei care vin la Battle Creek nu trebuie încurajati să petreacă ani întregi din viată studiind. Necumpătarea în studiu este un fel de betie, iar aceia care îsi îngăduie acest lucru rătăcesc de la cărările sigure, ca si betivul, si se clatină si se prăbusesc în întuneric. Domnul doreste ca fiecare student să aibă în vedere numai slava lui Dumnezeu. Studentii nu trebuie să-si istovească si să-si irosească puterile fizice si mintale, căutând să stie cât mai mult cu putintă în ce priveste stiinta; însă fiecare, în mod individual, trebuie să-si păstreze prospetimea si vigoarea tuturor puterilor sale, pentru a se angaja în lucrarea pe care i-a desemnat-o Domnul pentru a ajuta sufletele să găsească acea cale a neprihănirii. Toti trebuie să-si păstreze tăria vietii lor, energia sufletului si zelul si să se pregătească pentru acel moment când trebuie să părăsească studiile de la scoală si să se îndrepte mai mult spre studii practice în sfera lor de activitate, unde îngerii conlucrează cu ei. Fiintele ceresti vor actiona prin unelte omenesti. Porunca cerului este de a lucra - de a face ceva ce va reflecta slava lui Dumnezeu, fiind de folos semenilor lor care sunt pe cale de a pieri. Există marele pericol ca studentii din scoli să nu învete cea mai importantă dintre toate lectiile pe care Domnul ar dori ca ei s-o învete. Această lectie ne este transmisă în următorul text: "Luati jugul Meu asupra voastră si învătati de la Mine, căci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoară" (Mat. 11,29.30). Unii nu doar că nu au purtat jugul blândului si smeritului Domn Isus, însă nu au fost nici în stare să reziste ispitelor care i-au împresurat. Tineri fără experientă, care au venit de la mari distante pentru a dobândi educatie în scoala noastră, au pierdut legătura cu Isus. Aceste lucruri nu ar fi trebuit să se întâmple. Domnul nu alege sau acceptă lucrători în functie de numeroasele avantaje pe care le-au avut sau în functie de educatia superioară de care au beneficiat. Valoarea agentului uman este estimată în functie de capacitatea inimii de a-L cunoaste si a-L întelege pe Dumnezeu. "Tu dar, copilul meu, întăreste-te în harul care este în Hristos Isus. Si ce-ai auzit de la mine, în fata multor martori, încredintează la oameni de încredere, care să fie în stare să învete si pe altii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos" (2 Tim. 2,1-3). Cel mai mare bine cu putintă se obtine prin cunoasterea lui Dumnezeu. "Si viata vesnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3). Această cunoastere constituie izvorul tainic de unde curge toată puterea. Prin exercitarea credintei, noi suntem capabili să primim si să punem în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o scuză nu poate fi acceptată si nu este primită nici o cerere de îndreptătire pentru esecul de a cunoaste si întelege voia lui Dumnezeu. Domnul va lumina inima care Îi este credincioasă. El poate citi gândurile si intentiile inimii. Este inutil să ne plângem, spunând că, dacă ar fi fost asa sau asa, am fi făcut într-un fel sau altul. Nu există "dacă" în privinta cerintelor lui Dumnezeu; Cuvântul Lui este Da si Amin. Nu există nici o îndoială în inima în care există credintă cu privire la puterea lui Dumnezeu de a-Si îndeplini făgăduintele. Credinta curată lucrează prin dragoste si curătă sufletul. Tatălui întristat care căuta dragostea si mila lui Hristos fată de fiul său bolnav, Domnul Isus i-a spus: "Dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putintă celui care crede". Toate lucrurile sunt cu putintă la Dumnezeu si prin credintă noi putem beneficia de puterea Lui. Însă credinta nu este vedere; credinta nu este sentiment, ceva ce simti; credinta nu este ceva ce poti pipăi în realitate. "Credinta este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredintare în lucrurile care nu se văd" (Evrei 11,1). A avea credintă înseamnă a lăsa la o parte sentimentele si dorintele egoiste, a umbla în umilintă cu Domnul, a ne însusi făgăduintele Lui si a face apel la ele în toate ocaziile, crezând că Domnul va lucra potrivit cu planurile Sale în inima si viata ta, prin sfintirea caracterului tău; înseamnă să te bizui cu totul si implicit să te încrezi în credinciosia lui Dumnezeu. Dacă este urmată această cale, cei din jurul nostru vor vedea roada specială a Duhului manifestată în viată si caracter. Educatia primită de Moise ca nepot al faraonului a fost desăvârsită. Nu a fost neglijat nimic din ceea ce fusese planificat să-l facă un om întelept, în felul în care întelegeau egiptenii întelepciunea. Această educatie i-a fost de folos în multe privinte; însă partea cea mai valoroasă care l-a calificat pentru lucrare a fost cea primită pe când a fost păstor. În timp ce el îsi conducea turmele prin locurile sălbatice din munti si prin păsunile verzi din văi, Dumnezeul naturii l-a învătat cea mai mare si cea mai înaltă întelepciune. În scoala naturii, în care Domnul Însusi era învătătorul, el a contemplat si a învătat lectiile umilintei, smereniei, credintei si încrederii, un mod de viată umil, toate aceste lucruri legându-i sufletul mai mult de Dumnezeu. În singurătatea muntilor, el a învătat ceea ce toată educatia primită la curtea faraonului nu a fost în stare să-l învete - credinta simplă, neclintită, si încrederea continuă în Domnul.
Moise gândea că educatia dată de întelepciunea Egiptului l-a calificat în suficientă măsură pentru a scoate pe Israel din robie. Oare nu învătase el toate lucrurile care erau necesare unui general în armată? Nu avusese el cele mai mari privilegii de a învăta la cele mai bune scoli ale tării? Da, el simtea că este în stare să-i elibereze. El si-a început lucrarea, căutând să câstige favoarea poporului său, încercând să le îndrepte greselile. El a omorât un egiptean care îl bătea pe unul din fratii săi. Prin aceasta, el a manifestat spiritul celui care a fost un criminal de la început si s-a dovedit necorespunzător pentru a-L reprezenta pe Dumnezeul harului, îndurării si al iubirii. El a făcut o greseală jalnică încă de la prima sa încercare. Ca multi altii, imediat după aceea si-a pierdut încrederea în Dumnezeu si a întors spatele lucrării care i-a fost rânduită; el a fugit de mânia lui faraon. El a tras concluzia că datorită greselii sale, păcatul cel mare de a lua viata acelui egiptean crud, Dumnezeu nu-i va permite să aibă vreun rol în lucrarea de eliberare a poporului Său din robia cea cruntă. Însă Domnul a îngăduit aceste lucruri pentru a-l putea învăta bunătatea, îngăduinta, îndelunga răbdare, care sunt necesare oricărui lucrător al Domnului; căci aceste caracteristici sunt cele care vor face ca lucrătorul să aibă succes în cauza lui Dumnezeu. Cunoasterea însusirilor caracterului Domnului Isus Hristos nu poate fi obtinută prin intermediul celei mai înalte educatii din cele mai savante scoli. Această întelepciune se dobândeste numai de la Marele Învătător. Lectiile umilintei asemenea celei a Domnului Hristos, lectiile smereniei inimii, respectului pentru lucrurile sfinte nu sunt învătate mai eficient ca în scoala lui Hristos. Moise fusese învătat să fie lingusit si lăudat pentru capacitătile sale superioare; însă acum el trebuia să învete o lectie deosebită. Ca păstor la oi, Moise a învătat să le poarte de grijă celor năpăstuite, să le îngrijească pe cele bolnave, să le caute cu răbdare pe cele rătăcite, să le suporte pe cele neascultătoare si nesupuse si să satisfacă nevoile mieluseilor si ale oilor bătrâne si slabe. Pe măsură ce se derulau aceste etape în dezvoltarea caracterului său, el a fost atras tot mai mult de Marele Păstor. El a ajuns una cu Sfântul lui Israel. El a crezut în Dumnezeul cel mare. El a comunicat cu Tatăl prin rugăciune umilă. El a privit la Cel Prea Înalt pentru educatie în lucrurile spirituale si pentru cunoasterea datoriei sale ca păstor credincios. Viata lui a ajuns atât de legată de cer, încât Dumnezeu vorbea cu el fată către fată. Pregătit în acest fel, el a fost gata să răspundă chemării lui Dumnezeu de a schimba toiagul său de păstor cu toiagul unui bărbat împuternicit pentru o lucrare, de a-si părăsi turma de oi pentru a prelua conducerea a mai mult de un milion de oameni idolatri, răzvrătiti. Însă el avea să fie dependent de Conducătorul Cel nevăzut. Asa cum toiagul era un simplu instrument în mâna sa, la fel si el avea să fie un instrument dispus să fie modelat de mâna Domnului Isus Hristos. Moise a fost ales pentru a fi păstorul poporului lui Dumnezeu si, datorită credintei sale neclintite si încrederii sale în Domnul, copiii lui Israel au putut primi atât de multe binecuvântări. Domnul Isus caută să coopereze cu astfel de oameni care să devină canale neînfundat, prin care bogătiile cerurilor să poată fi revărsate asupra poporului dragostei Sale. El lucrează prin om pentru înăltarea si mântuirea celor alesi. Moise a fost chemat să lucreze ca partener al Domnului si ceea ce a făcut din el un bărbat reprezentativ a fost simplitatea caracterului său, combinată cu o educatie practică. În momentul în care se afla în culmea gloriei sale omenesti, Domnul a făcut să se vadă prin Moise nebunia întelepciunii omului, slăbiciunea puterii omenesti, pentru ca el să poată fi condus să înteleagă starea lui neajutorată si ineficienta sa, dacă nu este ajutat de Domnul Isus. Nesăbuinta lui Moise în uciderea egipteanului a fost gene-rată de spiritul lui înfumurat. Credinta actionează în puterea si întelepciunea lui Dumnezeu, si nu pe căile oamenilor. Prin simpla credintă, Moise a fost făcut în stare să treacă prin greutăti si să învingă obstacole care păreau aproape de netrecut. Când copiii lui Israel s-au bizuit pe El, fără să se încreadă în propriile lor puteri, Generalul cel puternic al ostirilor le-a fost credincios. El i-a izbăvit din multe greutăti din care nu ar fi scăpat niciodată dacă ar fi fost lăsati singuri. Dumnezeu a putut să-Si manifeste puterea Lui cea mare prin Moise datorită credintei sale permanente în puterea si intentiile pline de iubire ale Eliberatorului lor. Această credintă a făcut totul după cum i-a poruncit Domnul. Toată întelepciunea oamenilor învătati nu ar fi putut face din el un om prin care Domnul să poată lucra, până când el nu a lăsat la o parte încrederea în sine, nu si-a dat seama de propria stare de neajutorare si si-a pus încrederea în Dumnezeu; până când a vrut să se supună poruncilor lui Dumnezeu, fie că erau pe plac judecătii sale omenesti, fie că nu. Acele persoane care refuză să meargă înainte până când nu văd fiecare pas însemnat clar în fata lor nu vor realiza niciodată prea mult; însă orice om care îsi arată credinta si încrederea în Dumnezeu, supunându-I-se de bună voie, suportând disciplina divină impusă, va deveni un lucrător care va avea succes în via Domnului. În eforturile lor de a se califica pentru a deveni conlucrători cu Dumnezeu, oamenii se asează adesea în pozitii care îi vor descalifica în vederea lucrării de modelare pe care Domnul voia să o facă cu ei. Astfel, ei nu sunt găsiti, asa cum a făcut Moise, asemănători Domnului. Supunându-se disciplinei lui Dumnezeu, Moise a devenit un canal sfintit prin care Domnul a putut lucra. El nu a ezitat când a trebuit să schimbe calea lui cu calea Domnului, chiar dacă aceasta a însemnat cărări necunoscute, neumblate. El nu si-a îngăduit să-si folosească educatia, arătând că Legea lui Dumnezeu este greu de tinut, că este imposibil să asculti de ea. Nu; el a pus foarte putin pret pe propria lui pregătire în vederea îndeplinirii cu succes a marii lucrări pe care i-a dat-o Domnul. Când si-a luat în primire misiunea de a elibera pe poporul lui Dumnezeu din robie, după toate aparentele omenesti, aceasta era o întreprindere din cele mai putin promitătoare; însă el s-a încrezut în Acela pentru care toate lucrurile sunt cu putintă.
Multi din zilele noastre au ocazii cu mult mai bune si se bucură de privilegii cu mult mai mari în ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu, în comparatie cu Moise; însă credinta lui face de rusine necredinta lor vădită. La porunca lui Dumnezeu, Moise a pornit înainte, chiar dacă în fata picioarelor sale nu se afla nimic pe care să calce. Mai mult de un milion de oameni depindeau de el, însă el i-a condus pas cu pas, zi de zi. Dumnezeu a îngăduit aceste călătorii stinghere prin pustie pentru ca ei să dobândească acea experientă necesară pentru a îndura greutăti si să stie, atunci când aveau să fie în pericol, că scăparea si izbăvirea vin numai de la Domnul, pentru ca astfel să poată învăta să-L cunoască pe Dumnezeu, să se încreadă în El si să-I slujească printr-o credintă vie. Nu învătăturile scolilor Egiptului l-au făcut pe Moise capabil să triumfe asupra dusmanilor săi, ci o credintă tare, neclintită, o credintă care nu a cedat nici în fata celor mai grele împrejurări. Când Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă ceva, el a făcut acel lucru fără să se gândească la consecinte. El I-a acordat lui Dumnezeu credit pentru întelepciune a ceea ce i-a cerut si hotărârea de a face ce a spus. Din această cauză, Moise a actionat ca si când Îl vedea pe Cel care este Nevăzut. Dumnezeu nu caută oameni cu o educatie perfectă. Lucrarea Lui nu asteaptă până când slujitorii Săi pot parcurge pregătirile atât de laborioase ale scolilor noastre; însă Domnul doreste ca oamenii să pretuiască privilegiul de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu, oameni care să-L onoreze dând ascultare cerintelor Sale, indiferent de teoriile pe care le acceptaseră înainte. Nu există limită în privinta utilitătii acelora care îsi lasă eul deoparte, care lasă Duhul Sfânt să lucreze asupra inimilor lor si trăiesc vieti cu totul sfintite în slujba lui Dumnezeu, suportând disciplina necesară impusă de Domnul fără a se plânge dacă vor cădea pe cale. Dacă nu vor slăbi atunci când Domnul îi va mustra si nu vor deveni împietriti si încăpătânati, Domnul îi va învăta atât pe tineri, cât si pe bătrâni, ceas de ceas, zi de zi. El tânjeste să-Si descopere mântuirea fiilor oamenilor, iar dacă poporul lui Dumnezeu va îndepărta piedicile, El va turna apele mântuirii din abundentă prin canale omenesti. Multi dintre cei care caută să fie eficienti pentru lucrarea măreată a lui Dumnezeu prin desăvârsirea educatiei lor în scolile oamenilor vor descoperi că au pierdut cea mai mare lectie pe care Domnul vrea să-i învete. Neglijând să se supună impresiilor Duhului Sfânt, fără să trăiască în ascultare de cerintele lui Dumnezeu, eficienta lor spirituală a slăbit; ei au pierdut posibilitatea de a face o lucrare încununată de succes pentru Domnul. Absentând ei însisi din scoala lui Hristos, au uitat sunetul vocii Învătătorului si El nu îi poate îndruma pe cale. Oamenii pot dobândi toată întelepciunea posibilă ce poate fi dată de un învătător omenesc; însă Dumnezeu le cere o întelepciune si mai mare. Ca si Moise, ei trebuie să învete blândetea, smerenia inimii si neîncrederea în sine. Mântuitorul Însusi, când a fost om, a recunoscut că nu poate face nimic de la El Însusi. Si noi trebuie să învătăm că omul nu are putere în el însusi. Omul va fi eficient doar atunci când devine părtas de natură divină. De când deschide pentru prima dată o carte, acela care doreste să învete trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu ca fiind Cel care dă adevărata întelepciune. Noi ar trebui să căutăm sfatul Său la fiecare pas pe care îl facem. Nu trebuie făcut nici un aranjament la care Dumnezeu să nu poată lua parte si nici o legătură pe care El să nu o aprobe. Acela care este Autorul întelepciunii trebuie recunoscut drept călăuză, de la început până la sfârsit. În acest fel, cunostinta dobândită din cărti va fi consolidată printr-o credintă vie în Dumnezeul cel infinit. Studentul nu trebuie să-si îngăduie să se lase prins în studii pe perioade foarte lungi de timp, ci în lucruri de acest fel trebuie să se lase călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Unii socotesc că a avea parte de studii la Ann Arbor ar fi foarte bine; însă influentele rele sunt tot timpul la lucru acolo asupra mintilor susceptibile, astfel încât, cu cât ei înaintează mai mult în studii, cu atât ajung să creadă că este mai putin necesar să caute cunostinta cu privire la voia lui Dumnezeu si căile Sale. Nimeni nu trebuie să-si îngăduie să urmeze cursuri care ar slăbi în vreun fel credinta în adevăr si în puterea Domnului sau să le diminueze respectul pentru o viată de sfintenie. Îi avertizez pe studenti să nu facă nici măcar un pas în această privintă - nici măcar sfătuiti chiar de profesorii lor sau de oameni cu autoritate, ce au o anumită pozitie - până când nu L-au căutat în mod personal pe Dumnezeu, cu inimile deschise la influenta Duhului Sfânt, si nu au obtinut sfatul Său cu privire la respectivele cursuri pentru studiu. Orice dorintă egoistă să fie dată la o parte; orice sugestie pe care o primiti de la oameni aduceti-o înaintea lui Dumnezeu, încrezându-vă în călăuzirea Duhului Sfânt; orice ambitie nesfântă trebuie îndepărtată, pentru ca Domnul să nu spună: "Am văzut nebunia prinzând rădăcină; însă deodată i-am blestemat locuinta" (Iov. 5,3). Fiecare trebuie să actioneze, astfel încât să poată spune: "Totusi, Tu, Doamne, mă cunosti, mă vezi, îmi cercetezi inima si stii ce este cu mine" (Ier.12,3). Domnul cântăreste fiecare motiv. El cunoaste în profunzime gândurile, intentiile si scopurile inimii. Fără Dumnezeu noi suntem fără nădejde; de aceea, să ne întemeiem credinta pe El. "Tu esti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule. În Tine mă încred din tineretea mea" (Ps. 71,5). Orice corabie care navighează pe marea vietii trebuie să aibă la cârmă pe Conducătorul divin; însă, când se stârnesc furtuni, când amenintă vânturile, multe persoane Îl aruncă pe Pilotul navei lor peste bord si îsi încredintează corabia în mâinile omului mărginit sau încearcă să preia cârma ei însisi. Atunci, urmează în general dezastrul si naufragiul, iar Pilotul este învinuit pentru că i-a condus în ape atât de primejdioase. Nu vă încredintati în mâna oamenilor, ci spuneti mai degrabă: "Domnul este ajutorul meu; voi căuta sfatul Lui." Toate avantajele pe care le-ai putea avea nu vor putea fi o binecuvântare pentru tine si nici educatia cea mai înaltă nu te poate califica pentru a deveni un canal de lumină, dacă nu conlucrezi cu Duhul Sfânt. Ne este la fel de imposibil să dobândim pricepere de la oameni fără iluminare divină asa cum le-a fost imposibil dumnezeilor Egiptului să-i elibereze pe aceia care si-au pus încrederea în ei. Studentii să nu creadă că orice sugestie care li se face de a-si prelungi studiile este în armonie cu planul lui Dumnezeu. Fiecare sugestie de acest fel să fie prezentată Domnului în rugăciune si să fie căutată cu seriozitate călăuzirea Lui - nu numai o singură dată, ci continuu, iar si iar. Rugati-vă si implorati-L, până când sunteti convinsi că sfatul este de la Dumnezeu sau de la om. Nu vă încredeti în oameni. Actionati numai sub călăuzire divină. Voi ati fost chemati de Hristos. Ati fost răscumpărati cu sângele pretios al Mielului. Rugati-L pe Dumnezeu ca acest sânge să fie eficient si în dreptul vostru. Spuneti-I: "Sunt al Tău prin creatiune; sunt al Tău prin răscumpărare. Respect autoritatea omenească si sfatul fratilor mei, însă nu pot depinde cu totul de acestia. Te vreau pe Tine, o, Doamne, ca să mă înveti. Eu am făcut legământ cu Tine si doresc să adopt standardul divin în privinta caracterului si să Te fac sfătuitorul si călăuza mea - astfel ca Tu să iei parte la toate planurile pe care le fac cu privire la viata mea; de aceea, învată-mă." Fie ca slava Domnului să fie cel dintâi lucru pe care să îl avem în vedere. Respingeti orice dorintă după distinctii lumesti, orice ambitie de a asigura locul cel dintâi. Încurajati curătia si sfintirea ini-mii, ca să puteti reprezenta adevăratele principii ale Evangheliei. Fiecare act al vietii noastre să fie sfintit printr-o străduintă sfântă de a face voia Domnului, pentru ca influenta voastră să nu îi conducă pe altii pe cărări gresite. Atunci când Dumnezeu este Cel care conduce, neprihănirea Lui va merge înaintea voastră, iar slava lui Dumnezeu va fi răsplata voastră cea mai mare. Domnul spune: "Vegheati si rugati-vă ca să nu cădeti în ispită". Sfatul fratilor vostri s-ar putea să vă facă să vă abateti de pe calea pe care Domnul a trasat-o ca să mergeti pe ea; căci mintile oamenilor nu sunt totdeauna sub stăpânirea Duhului Sfânt. "Vegheati", având grijă ca studiile voastre să nu ia asemenea proportii si să vă absoarbă într-atât interesul, încât mintile voastre să ajungă supraîmpovărate, iar dorinta după sfintenie să fie zdrobită în sufletul vostru. Multi studenti au pierdut treptat din vedere motivul si scopul pentru care au venit la scoală si o ambitie nesfântă de a obtine o educatie cât mai înaltă i-a condus să sacrifice adevărul. Interesul lor puternic de a-si asigura un loc înalt între oameni a fost acela care i-a făcut să piardă din vedere vointa Tatălui lor ceresc; însă adevărata cunostintă conduce la o viată curată prin sfintirea pe care o realizează adevărul. Prea adesea, pe măsură ce se acumulează studiile, întelepciunii de sus i-a fost acordat un loc secundar si se întâmplă că studentul, cu cât înaintează mai mult într-o cunoastere de acest gen, cu atât are mai putină încredere în Dumnezeu; el consideră că învătătura multă constituie esenta succesului în viată; însă, dacă toti vom acorda consideratia cuvenită declaratiei Domnului Hristos, ei vor face alte planuri: "Fără Mine voi nu puteti face nimic". Fără principiile vitale ale adevăratei religii si nestiind cum să-I slujim si să-I dăm slavă Răscumpărătorului, educatia este mai mult dăunătoare decât benefică. Când educatia în cele omenesti este de o asemenea dimensiune, încât dragostea de Dumnezeu descreste în inimă, rugăciunea ajunge neglijată si se dă gres în a cultiva însusirile spirituale, aceasta este cu totul dezastruoasă. Ar fi mult mai bine să nu mai încercati să obtineti o asemenea educatie si să căutati vindecarea sufletului care tânjeste după mai mult, pierzându-se însă din vedere interesele vesnice. Sunt multi care se aglomerează cu prea multe studii într-o perioadă scurtă de timp. Ei îsi suprasolicită puterile mintale si, ca urmare, pot ajunge să vadă lucrurile într-o lumină pervertită. Ei nu se multumesc să urmeze doar cursurile propuse si simt că li se face o nedreptate atunci când, stăpâniti fiind de ambitii egoiste, nu li se îngăduie să-si facă studiile pe care doresc să le facă. Ei ajung să aibă o minte dezechilibrată. Ei nu iau în seamă faptul că nu-L pot sluji mai bine pe Domnul dacă îsi vatămă puterile fizice, mintale si morale; ci, supraîmpovărându-si mintea, ei aduc asupra lor însisi infirmităti care le diminuează puterile si îi fac nepotriviti pentru a fi utili în viitor. În nici un caz nu sfătuiesc să se pună restrictie în cazul educatiei căreia Dumnezeu nu i-a pus limite. Educatia noastră nu ia sfârsit o dată cu avantajele pe care ni le poate oferi această lume. De-a lungul întregii vieti, alesii lui Dumnezeu vor învăta continuu. Însă eu vă îndemn să fiti restrictivi în urmarea acelor metode de educatie care pun în pericol sufletul si distrug scopul pentru care sunt cheltuiti banii si timpul. Educatia este o lucrare măreată care se înfăptuieste în viată; însă, pentru a dobândi adevărata educatie, este necesară acea întelepciune care vine numai de la Dumnezeu. Domnul Dumnezeu trebuie să fie reprezentat în fiecare etapă a educatiei; dar este o greseală a devota o perioadă de ani de zile studiului unei singure discipline. După ce s-a studiat o perioadă de timp, nimeni să nu-i sfătuiască pe studenti să se apuce de studiul altui domeniu, ci, mai degrabă, să-i îndemne să se apuce de lucru în ramura pentru care s-au pregătit. Să fie sfătuiti să pună în practică învătăturile teoretice pe care le-au dobândit. Daniel a procedat în acest fel în Babilon. El a pus în practică ceea ce a învătat de la profesorii săi. Fie ca studentii să caute călăuzirea cerească mai mult decât au făcut-o până acum si să nu actioneze în nici un fel, chiar dacă sunt sfătuiti astfel de profesorii lor, până ce nu au căutat cu toată umilinta întelepciune de la Dumnezeu si nu au primit călăuzirea si sfatul Său. Studentii sunt autorizati să meargă la scoală o anumită perioadă de timp pentru a dobândi o anumită cunoastere în ce priveste stiintele; însă, când încep, ei să se îngrijească întotdeauna de nevoile lor fizice si să actioneze în asa fel, încât educatia să nu le vatăme nicidecum templul corpului lor. Să se asigure că nu permit nici o practică păcătoasă, că nu se împovărează cu prea multe studii, că nu ajung atât de absorbiti de acestea, încât adevărul este părăsit, iar cunoasterea de Dumnezeu alungată din suflet de născocirile omenesti. Fiecare moment devotat studiului să fie un moment în care sufletul să fie constient de responsabilitătile care i-au fost date de Dumnezeu. Atunci nu va mai fi nevoie să le cereti imperios studentilor să fie drepti si credinciosi adevărului si să-si păstreze integritatea. Ei vor respira o atmosferă cerească si fiecare lucrare întreprinsă va fi inspirată de Duhul Sfânt, iar dreptatea si neprihănirea vor fi scoase în evidentă. Însă, dacă timpul este neglijat, dacă ore nepotrivite sunt consumate pentru studiu, dacă mintea este supraîncărcată, dacă puterile fizice sunt nefolosite si ajung slăbite, atunci masinăria omenească este împiedicată, iar lucrurile esentiale pentru bunăstarea noastră viitoare si pacea noastră vesnică sunt neglijate. Cunoasterea dobândită prin studiul cărtilor este considerată atotsuficientă, iar Dumnezeu este dezonorat. Studentul uită cuvintele inspirate si nu urmează sfatul Domnului, care spune: "Vă îndemn, dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceti trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceti prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută si desăvârsită" (Rom. 12,1.2). Mintile multora necesită reînnoire, transformare si modelare după planul lui Dumnezeu. Multi se ruinează din punct de vedere fizic, mintal si moral datorită suprasolicitării prin studiu. Ei se amăgesc pe ei însisi pentru această viată si pentru eternitate prin obiceiuri necumpătate, căutând să obtină o educatie. Ei îsi pierd dorinta de a învăta în scoala lui Hristos lectiile blândetii si umilintei inimii. Fiecare clipă care trece este încărcată cu urmări pentru vesnicie. Urmarea căii neprihănirii va avea ca rezultat sigur integritatea. Oare dacă cineva doreste să devină un om educat trebuie să-L jefuiască pe Dumnezeu si să nu-L slujească cu toate puteri-le spiritului, sufletului si trupului? Dumnezeu vă cere să fiti împlinitori ai Cuvântului Său, pentru a putea fi instruiti pe deplin cu privire la principiile care vă vor ajuta să fiti potriviti pentru ceruri. Nu trebuie urmată nici o metodă de educatie care dă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu să fie sfătuitorul vostru principal. Scopul educatiei este de a prelua lumină pe care să o puteti împărtăsi mai departe, lăsând-o să strălucească pentru altii prin fapte bune. Cunoasterea de Dumnezeu este cea mai înaltă educatie. "Asa vorbeste Domnul: 'Înteleptul să nu se laude cu întelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogătia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere si că Mă cunoaste, că stie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată si dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul'" (Ier. 9,23.24). Cititi primul si al doilea capitol din 1 Corinteni cu cel mai profund interes si rugati-vă ca Dumnezeu să vă dea întelepciune ca să puteti întelege si pune în practică adevărurile descoperite acolo. "De pildă, fratilor, uitati-vă la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi întelepti în felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rusine pe cele întelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Si voi, prin El, sunteti în Isus Hristos. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihănire, sfintire si răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: 'cine se laudă, să se laude în Domnul'." (1 Cor. 1,26-31). "Domnul este înăltat si locuieste în înăltime. El umple Sionul de nepărtinire si dreptate. Zilele tale sunt statornice, întelepciunea si priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului." (Isa. 33,5.6).
Timpul este scurt si sunt doar câtiva lucrători în via Domnului. Au fost trimisi câtiva din această parte a lumii să studieze la Battle Creek, pentru a putea deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. S-a sperat că Duhul Sfânt va lucra prin ei pentru aceia care se află în umbra mortii. Acesti studenti au fost sustinuti prin sacrificiile unor bărbati si femei care, după cunostinta mea, au luat cu împrumut bani pentru a le plăti cursurile si a acoperi celelalte cheltuieli. Lumea trebuie să fie avertizată; si, cu toate acestea, voi ati socotit că este necesar să se irosească timp si bani, prelungindu-se inutil pregătirea pentru lucrarea la care au fost chemati acesti tineri. Acelasi Dumnezeu pe care Isaia L-a văzut în viziune există si astăzi si îi poate ilumina pe aceia care au o parte de făcut în pregătirea oamenilor pentru o lucrare solemnă si sfântă. El spune: "Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea si nelegiuirea; le voi da cu credinciosie răsplata lor si voi încheia cu ei un legământ vesnic." (Isa. 61,8).
Aceia care sunt îndrumători în lucrarea de educatie asează prea multe cursuri în fata celor care vin la Battle Creek spre a se pregăti pentru lucrarea Domnului. Ei au presupus că este necesar ca acestia să învete tot mai mult în diverse domenii; si, în timp ce participă la diferite cursuri an de an, timpul pretios se scurge, iar ocaziile de aur sunt irosite fără a putea fi vreodată întoarse. Se amână mereu lucrarea acestor oameni, iar studentii nu mai simt pe inimă povara pentru suflete si depind tot mai mult de învătătura pe care o dau cărtile decât de eficienta Duhului Sfânt si de ceea ce Domnul a promis că va face pentru ei. Această povară a fost asupra mea timp de ani de zile. La Battle Creek s-a urmat o cale pe care Domnul nu o aprobă. Sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape. Ziua socotelii, a mâniei, a pedepsei, a condamnării, a judecătii datorită păcatului vine asupra lumii asa cum vine hotul noaptea. Este aproape timpul când o nenorocire năprasnică va veni asupra lumii si oamenii nu vor scăpa. Am un cuvânt de avertizare pentru voi. Voi vedeti lucrurile într-o lumină mult prea slabă si mult prea mult doar dintr-un punct de vedere omenesc. Doar o foarte mică parte din via Domnului a fost lucrată. Doar câtiva au primit ultima solie a harului care trebuie dată lumii. Studentii sunt făcuti să creadă că eficienta lor depinde de educatie si instruire; însă succesul lucrării nu depinde de mărimea cunostintelor în domeniul stiintelor. Gândul care trebuie imprimat în mintea studentilor este acela că timpul este scurt si că ei trebuie să se pregătească în mare grabă pentru lucrarea care este esentială în acest timp. Fiecare om, prin harul dat lui de Dumnezeu, trebuie să participe la această lucrare nu depinzând de ardoarea sau capacitătile sale omenesti; căci Dumnezeu poate îndepărta puterea omenească într-o singură clipă. Fie ca oricine, prin puterea Mântuitorului nostru cel viu care astăzi este mijlocitorul nostru în curtile ceresti, să se lupte să facă voia lui Dumnezeu. Sunt rugată să vă spun că voi nu stiti cât de curând poate veni criza. Aceasta se strecoară treptat, ca un hot. Soarele străluceste pe cer, urmându-si cursul lui obisnuit, iar cerurile încă spun slava lui Dumnezeu; oamenii îsi urmează obiceiurile lor de a mânca si a bea, de a sădi si construi, de a se însura si mărita; negustorii încă vând si cumpără; se publică diferite cărti, una după alta; oamenii îsi dau brânci unul altuia, căutând să obtină locul cel mai de sus; iubitorii de plăceri încă frecventează teatrele, cursele de cai, iadul jocurilor de noroc si obiceiurile cele mai pătimase predomină; totusi, timpul de probă se apropie de încheiere cu grăbire si destinul fiecăruia va fi hotărât pentru vesnicie. Sunt doar putini aceia care cred din toată inima că avem un cer de câstigat si un iad de evitat; însă acesti câtiva îsi arată credinta prin fapte. Semnele venirii lui Hristos se împlinesc cu grăbire. Satana stie că mai are doar putin timp în care poate lucra si el si-a stârnit agentii pentru a pune în miscare elementele lumii, pentru ca oamenii să fie înselati, indusi în eroare si tinuti ocupati, amăgiti, până când timpul de probă se va termina, iar usa va fi închisă pentru totdeauna. Împărătiile acestei lumi nu au devenit încă împărătiile Domnului nostru si ale lui Hristos. Nu vă înselati singuri; treziti-vă cu totul, actionati repede, căci vine noaptea când nici un om nu poate să lucreze. Nu-i încurajati pe studentii care vin la voi cu povara pe suflet de a lucra pentru mântuirea semenilor lor, să înceapă noi si noi cursuri. Nu prelungiti durata studiilor la prea multi ani de zile. Astfel, ei vor crede că este timp suficient si însusi acest plan constituie o cursă pentru sufletele lor. Multi sunt mai bine pregătiti si au mai mult discernământ spiritual si mai multă cunostintă despre Dumnezeu atunci când vin la cursuri decât atunci când le absolvă. Ei ajung stăpâniti de ambitia de a deveni oameni învătati si sunt încurajati să tot adauge la studiile lor, până când ajung zăpăciti. Ei fac din cărti idolii lor si sunt dispusi să sacrifice sănătate si spiritualitate pentru a putea dobândi educatie. Ei restrâng timpul care ar trebui să-l dedice rugăciunii, nu folosesc cum se cuvine ocaziile pe care le au pentru a face bine si nu transmit lumină si cunostintă. Ei pun gresit în aplicare cunostintele pe care le-au dobândit si nu înaintează în stiinta câstigării de suflete. Lucrarea misionară o doresc tot mai putin, pe măsură ce pasiunea de a excela în privinta cunostintelor obtinute din cărti creste anormal. În timp ce îsi continuă studiile, ei se separă de Dumnezeul întelepciunii. Unii îi felicită pentru succesul lor si îi încurajează să tot adauge grade în pregătirea lor, chiar dacă ei sunt mai putin pregătiti să facă lucrarea lui Dumnezeu asa cum i-a învătat Domnul Hristos, înainte de a veni la scoala de la Battle Creek. S-a pus întrebarea aceasta celor adunati: "Credeti voi adevărul? Credeti voi în întreita solie îngerească? Dacă într-adevăr credeti, atunci să se vadă în fapte credinta voastră si nu-i mai încurajati pe cei care vin la Battle Creek să-si tot continue studiile, când ei ar trebui să plece de acolo spre a face lucrarea Domnului." Nu se aduce slavă lui Dumnezeu prin această amânare. Oamenii se duc la Battle Creek si primesc acolo idei mai înalte cu privire la capacitătile pe care le au decât ar trebui. Ei sunt încurajati să-si prelungească mereu studiile; însă Dumnezeu nu doreste acest lucru. Ei nu au aprobarea cerului când actionează în acest mod. Timpul de har, atât de pretios, nu permite ani prelungiti pentru instruire. Dumnezeu cheamă: "Mer-geti si lucrati astăzi în via Mea". Acum, chiar acum este timpul de a lucra. Credeti voi că Domnul vine si că ultima mare criză este gata să izbucnească asupra lumii? Curând se va petrece o schimbare bruscă în procedeele lui Dumnezeu. Lumea, datorită nelegiuirii ei, a fost afectată de dezastre - inundatii, furtuni, incendii, cutremure de pământ, foamete, războaie si vărsări de sânge. Domnul este încet la mânie, însă are putere mare; totusi, El nu va socoti nevinovati pe cei nelegiuiti. "Domnul umblă în furtună si în vârtej si norii sunt praful picioarelor Lui." (Naum 1,3). Oh, de ar putea întelege oamenii răbdarea, îndelunga răbdare si îngăduintă a lui Dumnezeu! El Îsi tine în frâu puterea. Atotputernicia Lui este sub controlul Celui Atotputernic. Oh, dacă ar putea întelege oamenii că Dumnezeu nu poate fi făcut să-si piardă răbdarea datorită nelegiuirii lumii si că El oferă încă sperantă de iertare chiar si acelora care nu o merită nicidecum! Însă îngăduinta Lui nu va continua la nesfârsit. Cine este pregătit pentru schimbarea bruscă ce va avea loc în felul lui Dumnezeu de a-i trata pe păcătosi? Cine va fi pregătit să scape de pedeapsa care va cădea cu sigurantă asupra călcătorilor de lege? Noi nu avem la îndemână un mileniu în care să lucrăm pentru a avertiza lumea. Este nevoie de transformarea sufletului. Cea mai eficientă întelepciune poate fi dobândită numai în scoala lui Hristos. Să se înteleagă că eu nu spun nimic în aceste cuvinte care să subaprecieze educatia, ci eu îi avertizez pe aceia care sunt în pericolul de a duce ceea ce este îngăduit în extreme neîngăduite si de a se ocupa prea mult de educatia omenească. Să se insiste mai degrabă asupra dezvoltării pretioasei experiente crestine; căci, fără aceasta, educatia studentului nu are nici o valoare. Dacă vedeti că studentii sunt în pericolul de a deveni prea ocupati cu studiile lor, încât ajung să neglijeze studiul cărtii care le dă acele informatii despre felul cum îsi pot asigura binele viitor al sufletelor lor, nu le prezentati tentatia de a merge mai departe, prelungindu-si timpul pentru învătare. În acest fel, tot ceea ce ar fi făcut ca educatia studentului să aibă valoare va fi pierdut din vedere. Să-L iubim pe Domnul Isus Hristos mai mult si tot mai mult; însă unii s-au dus la Battle Creek pentru a învăta, când, de fapt, dacă nu s-ar fi dus acolo, ei ar fi fost mult mai bine pregătiti pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ar fi făcut această lucrare în simplitate si în felul în care a lucrat Domnul Hristos. Ar fi ajuns să depindă mai mult de Dumnezeu si de puterea Duhului Sfânt si mult mai putin de educatia lor. Perioadele lungi de studiu continuu sunt dăunătoare pentru bunăstarea fizică, mintală si morală. Cititi Vechiul si Noul Testament într-un spirit de pocăintă. Cititi-le cu rugăciune si credinciosie, implorând Duhul Sfânt să vă dea pricepere. Daniel a cercetat acea parte a Vechiului Testament pe care o avea la dispozitie si a făcut din Cuvântul lui Dumnezeu cel mai mare învătător al său. În acelasi timp, el a folosit toate ocaziile pe care le-a avut la îndemână pentru a deveni priceput în toate domeniile învătăturii. Tovarăsii lui au făcut acelasi lucru si astfel noi citim despre ei: "În toate lucrurile care cereau întelepciune si pricepere despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toti vrăjitorii si cititorii în stele, care erau în toată împărătia lui" (Daniel 1,20). "Dumnezeu a dat acestor patru tineri (erau doar niste tineri) stiintă si pricepere pentru tot felul de scrieri, si întelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile si în toate visele." (Daniel 1,17). Studentii care înaltă stiinta mai presus de Dumnezeul stiintei sunt de fapt nepriceputi, în timp ce ei se socotesc foarte întelepti. Dacă nu vă puteti permite un timp ca să vă rugati, dacă nu puteti acorda un timp comuniunii cu Dumnezeu, timp pentru cercetare de sine, si nu pretuiti acea întelepciune care vine numai de la Dumnezeu, toată învătătura voastră nu va folosi la nimic, iar scolile si colegiile vor fi socotite deficitare. "Frica de Domnul este începutul întelepciunii." Ce fel de credintă nutrim noi? Avem noi o credintă care lucrează prin dragoste si curăteste sufletul? Avem noi o credintă în conformitate cu lumina pe care am primit-o? Satana ar tresălta dacă ar putea pătrunde la Battle Creek pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, introducând inventii omenesti în ce priveste învătătura si sfatul. El ar fi încântat să vadă cum lucrătorii sunt absorbiti timp de ani de zile în pregătire, în acest fel educatia devenind mai degrabă un obstacol decât un progres. Duhul Sfânt a luptat cu multi tineri si i-a îndrumat să se consacre pentru cauza si lucrarea lui Dumnezeu. Când îsi oferă serviciile Conferintei, ei sunt sfătuiti să participe la o serie de cursuri la Battle Creek, înainte de a intra în lucrare. Până aici toate sunt foarte bune dacă studentul este echilibrat, neclintit în principii; însă nu este util că studentul să-si prelungească timpul de pregătire. Trebuie depuse cele mai serioase eforturi pentru progresul acelora care vor fi misionari. Fiecare strădanie trebuie făcută pentru înaintarea lor, astfel încât ei să poată fi înrolati în lucrare cât de curând cu putintă. Ei nu îsi pot permite să astepte până când educatia lor va fi considerată completă. Acest lucru nu poate fi atins niciodată, pentru că vom învăta mereu de-a lungul veacurilor nesfârsite ale vesniciei. O mare lucrare trebuie făcută si via Domnului are nevoie de lucrători. Misionarii trebuie să intre înainte ca să fie siliti să înceteze lucrul. Există acum usi deschise pretutindeni; ei nu îsi pot permite să astepte să îsi termine anii de studiu, pentru că anii din fata noastră nu sunt multi si noi trebuie să lucrăm cât este încă ziuă. Nu este întelept să-i sfătuiti pe tineri si tinere să studieze la Ann Arbor. Multi dintre cei care au fost acolo nu au avut beneficii nici în trecut si nu vor avea nici în viitor. Observati trăsăturile lucrării Domnului Hristos. El a actionat în cea mai mare simplitate. Chiar dacă urmasii Săi au fost pescari, El nu i-a sfătuit să se ducă mai întâi la scoala rabinilor si apoi să-si înceapă lucrarea. El Si-a chemat ucenicii de la năvod, spunându-le: "Veniti după Mine si Eu vă voi face pescari de oameni". El l-a chemat pe Matei de la vamă si i-a spus: "Urmează-Mă". Tot ce li s-a cerut să facă a fost să-L urmeze pe Isus si să facă ce le poruncea El si astfel să intre în scoala Lui, unde Dumnezeu era profesorul. Cât timp vom exista, vom avea nevoie de scoli. Întotdeauna va fi nevoie de educatie; însă trebuie să fim atenti ca educatia să nu absoarbă toate preocupările spirituale. Există pericolul real de a-i sfătui pe studenti să urmeze studii după studii si să fie făcuti să creadă că astfel vor ajunge desăvârsiti. Educatia obtinută va fi deficitară pe toate planurile. Domnul spune: "'Voi prăpădi întelepciunea celor întelepti si voi nimici priceperea celor priceputi.' Unde este înteleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu întelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu întelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în întelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credinciosi prin nebunia propovăduirii crucii" (1 Corinteni 1,19-21). Acesta este planul lui Dumnezeu; si, de-a lungul generatiilor succesive, de-a lungul multor secole de păgânism, acest plan a fost adus la îndeplinire, nu ca experiment, ci ca o cale aprobată pentru răspândirea Evangheliei. Prin această metodă de la început, omul a fost lămurit, iar lumea a fost iluminată cu privire la evanghelia lui Dumnezeu. Cel mai înalt grad de scolarizare pe care îl poate atinge orice om este în Scoala Divinului Învătător. Aceasta este cunostinta de care avem nevoie în special, tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, si fiecare ar face bine să capete acest fel de educatie. Domnul cere ca oamenii să fie învătati de El. Există o mare lucrare de făcut pentru a aduce mintile omenesti de la întuneric la lumina cea minunată a lui Dumnezeu. Ca instrumente omenesti ale Sale, noi trebuie să îi îndeplinim planurile printr-o credintă vie. În ce stare suntem noi - credinta noastră nu lucrează pentru slava lui Dumnezeu sau suntem noi vase pregătite pentru lucrarea Domnului, pentru orice faptă bună? Moise a fost învătat în toată întelepciunea egiptenilor. El a primit o educatie prin providenta lui Dumnezeu; însă de o mare parte din învătăturile primite a trebuit să se dezvete si să le socotească drept nesăbuite. Impresiile lăsate de acestea a trebuit să fie sterse de 40 de ani de experientă în care a purtat de grijă oilor si mieluseilor. Dacă multi dintre cei care sunt implicati în lucrarea Domnului ar putea fi izolati ca si Moise si ar fi siliti de împrejurări să facă ceva umil, până când inima lor s-ar înduiosa, acestia ar deveni păstori mult mai credinciosi decât sunt acum în felul în care lucrează cu mostenirea Domnului. Ei nu ar fi atât de predispusi să-si preamărească propriile lor calităti sau să caute să demonstreze că întelepciunea unei educatii înalte ar putea lua locul unei sănătoase cunoasteri de Dumnezeu. Când Domnul Hristos a venit în lume, mărturia a fost că "lumea, prin întelepciunea ei, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu" si că totusi "Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credinciosi prin nebunia propovăduirii crucii". Experimentarea întelepciunii lumesti a fost făcută pe deplin la prima venire a Domnului Hristos, când întelepciunea omenească, cea plină de mândrie, s-a dovedit a fi plină de lipsuri. Oamenii nu au cunoscut adevărata întelepciune care vine de la Izvorul oricărui bine. Întelepciunea lumii a fost pusă în balantă si găsită necorespunzătoare. Voi le-ati dat studentilor pe care îi aveti în grijă idei care nu sunt corecte. Dacă ar fi primit mai putine asemenea idei, ei ar fi fost mai bine pregătiti pentru îndeplinirea lucrării lor. Voi nu acordati consideratia cuvenită învătăturii si metodei Domnului Isus Hristos, desi El a fost unicul Educator desăvârsit al lumii noastre. "Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri învătate de la întelepciunea omenească, ci cu vorbiri învătate de la Duhul Sfânt, întrebuintând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicesti. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate întelege, pentru că trebuie judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, si el însusi nu poate fi judecat de nimeni. Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învătătură? Noi însă avem gândul lui Hristos." (1 Cor. 2,12-16).
Voi trebuie să învătati astăzi în scoala lui Hristos. Domnul are putere să lucreze prin uneltele Lui. Voi puneti asupra bietilor oameni, cu puteri mărginite, greutăti mari, pe care îi faceti să le socotească folositoare pentru a face o mare lucrare, când ei nu au nici o ocazie sau chemare de a folosi studiile pe care le întreprind. Ocazii de aur trec în vesnicie si se dau sfaturi care nu ar trebui date; si s-ar fi putut face o lucrare mult mai mare si mult mai bună dacă perioada de timp petrecută la Battle Creek de multi dintre lucrători ar fi fost mai scurtă. Ei ar fi trebuit pusi la lucru pentru a transmite lumina si cunostinta pe care au primit-o, acelor care sunt în întuneric. Dumnezeul oricărui har va da har după har. Cei care merg să lucreze în via Domnului vor învăta cum să lucreze si îsi vor aduce aminte ceea ce au învătat când au fost studenti. Domnului nu-i place ca acesti lucrători să fie încurajati să petreacă ani de-a rândul pentru acumularea unor cunostinte pe care nu vor avea ocazia să le împărtăsească altora. Tineri de valoare, care ar fi trebuit să lucreze pentru Dumnezeu, au venit la Battle Creek pentru a primi educatie si a dobândi o cunoastere mai bună a felului în care ar trebui să lucreze. Ei ar fi trebuit să învete ceea ce este esential într-o foarte scurtă perioadă de timp. Nu era nevoie de ani de zile pentru educatie pentru a putea răspunde chemării: "Du-te astăzi si lucrează în via Mea!" În loc să fie trimisi ca lucrători după luni sau ani de scoală la colegiu, ei sunt sfătuiti să facă alte studii si să progreseze si în alte domenii. Ei sunt sfătuiti să petreacă luni si ani de zile în institutii în care adevărul este tăgăduit sau controversat si unde greseli cu un caracter cu totul special, nescripturistic, sunt introduse în mod insidios. Aceste învătături sunt strecurate si amestecate cu studiile lor. Ei se aglomerează cu multe studii si îsi pierd dragostea pentru Domnul Isus; si înainte de a-si da seama ce se întâmplă, ei sunt deja departe de Dumnezeu si cu totul nepregătiti de a răspunde chemării: "Du-te astăzi si lucrează în via Mea." Dorinta după lucrare misionară a dispărut. Sunt atât de orbiti urmându-si cursurile, încât ajung să-I închidă usa lui Hristos. Când absolvă si sunt însărcinati să pornească, fiind acum studenti care au fost instruiti în mod corespunzător, unii nu mai au deloc pe suflet povara pentru lucrare si sunt cu mult mai putin pregătiti pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu decât atunci când au venit pentru prima dată la Battle Creek. Solul s-a întors către adunare si a întrebat: "Credeti în profetii? Voi, care cunoasteti adevărul, întelegeti că ultima solie de avertizare este dată acum lumii, că ultima chemare a harului este auzită acum? Credeti voi că Satana a coborât cu mare putere, lucrând cu toate amăgirile nelegiuirii în orice loc? Credeti voi că Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare si că în curând acesta va primi din mâna lui Dumnezeu îndoit pentru toate păcatele si nelegiuirile lui?" Satana este multumit să-i retineti pe bărbati si pe femei la Battle Creek, pe aceia care ar fi trebuit să fie împreună lucrători cu Dumnezeu în marea Sa vie. Dacă vrăjmasul îi poate retine pe lucrători departe de câmp, sub orice pretext, el o va face. Această pregătire scolară continuă, care retine talentele departe de câmp, nu dă nici o sansă Domnului de a lucra cu lucrătorii Săi. Multi sunt condusi să-si ocupe timpul, talentele si mijloacele în mod egoist, pentru a dobândi o educatie cât mai înaltă, si în acelasi timp lumea piere datorită lipsei cunostintei pe care ar fi trebuit să o împărtăsească. Domnul Hristos a chemat pescari neînvătati si le-a dat acestor oameni pricepere si întelepciune în asa măsură, încât vrăjmasii lor nu au putut să-i contrazică sau să se împotrivească celor spuse de ei. Mărturia lor a fost dusă în toată lumea cunoscută atunci. Ucenicii lui Hristos nu sunt chemati să-i preamărească pe oameni, ci să-I dea slavă lui Dumnezeu, izvorul oricărei întelepciuni. Fie ca profesorii să lase cale liberă Duhului Sfânt pentru a-Si face lucrarea asupra inimilor oamenilor. Cel mai mare Învătător este prezent în mijlocul nostru prin Duhul Său Cel Sfânt. Oricât ati învăta, oricât de sus ati ajunge si chiar dacă v-ati petrece tot timpul de har pe care îl aveti cu dobândirea de cunostinte, tot nu veti ajunge desăvârsiti. Când timpul se va încheia, va trebui să vă puneti vouă însivă întrebarea: "Ce bine am făcut eu acelora care sunt în întuneric? Cui am transmis eu cunostinta despre Dumnezeu sau chiar si numai acele cunostinte pentru care am cheltuit atât de mult timp si bani? Curând, se va spune în ceruri: "S-a isprăvit". "Cine este nedrept, să fie nedrept si mai departe; cine este întinat să se întineze si mai departe; cine este fără prihană să trăiască si mai departe fără prihană. Si cine este sfânt, să se sfintească si mai departe! Iată, Eu vin curând; si răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui." (Apoc. 22,11.12). Când se va rosti această sentintă, orice caz va fi fost hotărât. Cu mult mai bine ar fi ca lucrătorii să înceapă cu o lucrare mai mică si să o facă pe aceasta încet si în umilintă, ducând jugul lui Hristos si purtând sarcina Lui, în loc să consacre ani de pregătire pentru o lucrare mai mare si apoi să dea gres în a aduce la Dumnezeu fii si fiice, în a aduce vreun trofeu la picioarele lui Isus. Bărbati si femei deopotrivă se codesc prea mult la Battle Creek. Dumnezeu îi cheamă, iar ei nu Îi aud glasul. Câmpurile de lucru sunt neglijate, si aceasta înseamnă că mintile oamenilor rămân neluminate. Sământa rea a fost repede semănată în inimile tinerilor nostri si de aceea marile adevăruri practice trebuie făcute cunoscute copiilor si tinerilor; căci adevărul are putere. Profesorii crestini sunt chemati să lucreze pentru Dumnezeu. Aluatul adevărului trebuie introdus înainte, ca să poată lucra transformarea caracterului. Ar fi cu mult mai bine pentru voi, tinerilor, să fiti mai putin pregătiti în anumite domenii de studiu decât să duceti lipsă de blândete si umilintă si să fiti lipsiti de un duh smerit. Lucrarea unora dintre educatorii nostri a avut un efect negativ asupra studentilor, împiedicându-i să fie conlucrători cu Dumnezeu. Ei ar trebui să studieze pentru a se familiariza cu felul în care a lucrat si a predicat Domnul Isus. El S-a tăgăduit pe Sine si S-a sacrificat. El nu a evitat munca grea, istovitoare; El a îndurat batjocura, dispretul, insulta, jignirile si maltratarea; sunt însă studentii nostri educati si pregătiti pentru a merge pe urmele pasilor Săi? Amânarea voastră nu este aprobată de Dumnezeu. Ispita de a urma an după an diferite discipline de studiu pune stăpânire asupra mintilor si acestia îsi pierd în mod treptat spiritul cu care Domnul i-a inspirat să pornească în lucrare în via Sa. De ce nu pot oare oameni cu răspunderi să discearnă care vor fi urmările sigure ale retinerii în acest mod a studentilor si de a-i învăta să dea la o parte lucrarea Domnului? Timpul trece în vesnicie si, cu toate acestea, cei care au fost trimisi la Battle Creek să se pregătească pentru lucrarea în via Domnului nu sunt încurajati să facă ceea ce pot pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. De multe privilegii au parte cei care cunosc deja adevărul, dar, cu toate acestea, ei nu îl pun în practică. Bani si putere, care ar fi trebuit să fie cheltuiti pentru a se merge la drumuri si la garduri, sunt irositi pentru aceia care nu împărtăsesc lumina pe care o au deja, celor care se află în întuneric. Când a primit lumina, Filip s-a dus si l-a chemat pe Natanael; însă multi din cei care ar putea face o lucrare deosebită pentru Domnul nu vor face acest lucru până când nu vor avea mai multe ocazii. Slujitorii lui Isus Hristos trebuie să distribuie o parte din lucrările din via lui Dumnezeu bărbatilor care stau degeaba în piată. Dacă gresesc, corectati-i si apoi trimiteti-i iar la lucru. Foarte multi au fost mai degrabă împiedicati să meargă mai departe în această lucrare decât să fie încurajati să îsi pună talantii la schimbător; cu toate acestea, ei învată să-si folosească talantii, punându-si la lucru capacitătile pe care le au. Multi dintre cei care s-au dus la Battle Creek la scoală ar fi primit o educatie mai bună la ei în tară. S-a pierdut timp, s-au cheltuit bani în mod inutil, o lucrare a rămas nefăcută si s-au pierdut suflete pentru că cei care socotesc că Îl slujesc pe Dumnezeu au făcut calcule gresite. Domnul trăieste, iar Duhul Său cel Sfânt domneste pretutindeni. Nu trebuie să se dea impresia că Battle Creek este Ierusalimul lumii si că toti trebuie să meargă acolo ca să se închine. Aceia care doresc să învete si care fac orice efort cu putintă pentru a dobândi cunostinte, mergând în mod constiincios în lumina adevărului, nu au nevoie să călătorească până la Battle Creek. Dumnezeu este învătătorul nostru; iar aceia care vor să-si folosească talantii în locul în care se află vor fi binecuvântati cu profesori trimisi de Dumnezeu pentru a-i instrui - profesori care s-au pregătit să facă o lucrare pentru Domnul. A cheltui mai mult timp si mai multi bani este mai rău decât a-i pierde, căci aceia care caută să dobândească educatia în detrimentul evlaviei practice sunt de partea care va pierde. Ceea ce se dobândeste pe linie de educatie în timpul când ar fi trebuit să se înroleze în lucrare este pierdere si irosire. Fiintele ceresti asteaptă unelte omenesti cu care să coopereze ca misionari în părtile cuprinse de întuneric ale pământului. Dumnezeu asteaptă bărbati care să se angajeze în lucrarea misionară de acasă, în marile noastre orase, dar, în acelasi timp, la Battle Creek sunt retinuti bărbati si femei, când ar trebui repartizati în orasele mari si în cele mici, pretutindeni, la drumuri si la garduri. Ei trebuie să lanseze chemarea la ospătul nuntii, pentru că toate lucrurile sunt acum gata. Vom avea misionari care vor face o lucrare bună în via Domnului fără să fi mers la Battle Creek. Cei care merg la Battle Creek întâmpină o ispită pe care nu se asteaptă să o găsească în acel loc. Ei au de-a face cu descurajări de care nu au nevoie si, mergând în acel loc, ei nu sunt ajutati în experienta lor religioasă. Ei pierd mult timp pentru că nu stiu ce trebuie să facă si nimeni nu este pregătit să le spună. Ei pierd mult timp cu practici de care nu au nevoie în lucrarea pentru care doresc să se pregătească. Lucrurile obisnuite sunt amestecate cu cele sacre si sunt puse pe acelasi nivel. Însă aceasta nu este o metodă înteleaptă. Dumnezeu priveste si nu aprobă. Ei ar fi putut face multe lucruri care ar fi avut o influentă de durată, dacă ar fi lucrat judicios si în umilintă în locul în care se aflau. Timpul trece; sufletele se decid fie pentru bine, fie pentru rău, iar lupta creste continuu. Câti dintre cei care cunosc adevărul pentru acest timp lucrează în armonie cu principiile lui? Este adevărat că ceva s-a făcut; însă mult, mult mai mult ar fi trebuit făcut. Lucrarea se tot acumulează, iar timpul pentru lucrare este tot mai putin. Acum este timpul ca toti să fie lumini care ard si strălucesc; cu toate acestea, multi nu se îngrijesc să aibă în candelă uleiul harului, pregătit si arzând, astfel ca lumina să poată fi reflectată în afară astăzi.
Prea multi se bazează pe forta zilei de mâine; însă acest lucru este o greseală. Fiecare să fie învătat astfel, încât să arate importanta lucrării speciale care trebuie făcută astăzi. Toti să lucreze pentru Dumnezeu si pentru suflete; fiecare să dea dovadă de întelepciune si să nu fie găsit niciodată trândav, stând degeaba si asteptând ca cineva să vină prin preajmă si să-l pună la lucru. Acel "cineva" care i-ar putea da de lucru este supraîmpovărat de răspunderi si se pierde timp în asteptarea unor îndrumări din partea lui. Dumnezeu vă va da întelepciune să porniti de îndată; căci încă se face strigarea: "Fiule, du-te si lucrează astăzi în via Mea." Unii pot fi nehotărâti, dar chemarea se aude încă: "Du-te astăzi si lucrează în via Mea". "Astăzi, dacă auziti glasul Lui, nu vă împietriti inimile." (Evrei 3,7.8). Domnul pune în fata acestei cerinte cuvântul "fiule". Cât de duioasă si plină de milă este această chemare si, cu toate acestea, cât de urgentă si necesară! Invitatia Lui de a merge pentru a lucra în via Sa este si o poruncă totodată. "Nu stiti că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteti ai vostri? Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." (1 Cor. 6,19.20). "Special Testimonies on Education" (Mărturii speciale cu privire la educatie), 21 martie 1895.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
