O vizita la COLLEGE CITY - Ellen G. White

Acum câteva sãptãmâni am vizitat College City, fiind invitatã sã vorbesc despre cumpãtare. Membrii bisericii au participat în numãr mare cu acea ocazie. Oamenii din acest loc luaserã deja o pozitie demnã de laudã în privinta principiilor cumpãtãrii. De fapt, datoritã acestei stãri de lucruri se întemeiase colegiul acolo. Terenul pe care se aflã clãdirile colegiului, cu mari loturi de pãmânt în jurul lui, a fost donat bisericii crestine în scopuri educative, stipulându-se în mod evident cã niciodatã nu se va deschide nici o cârciumã pe o razã de cinci kilometri de jur împrejurul colegiului. Noi simteam cã tinerii sunt mai în sigurantã dacã frecventeazã o scoalã într-un astfel de oras decât în altele, unde cârciumile sunt deschise zi si noapte, la fiecare colt de stradã.

Regulile din acest colegiu sunt foarte stricte în privinta asocierilor pe care si le fac tinerii si tinerele pe parcursul scolii. Doar atunci când aceste reguli sunt temporar suspendate, asa cum se întâmplã uneori, tinerilor li se îngãduie sã le însoteascã pe tinere la adunãri publice. Colegiul nostru din Battle Creek are reguli asemãnãtoare, desi nu tot atât de stricte. Astfel de reguli sunt indispensabile pentru a-i pãzi pe tineri de primejdia unei curtenii premature sau a unei cãsãtorii neîntelepte. Pãrintii îi trimit pe tineri la scoalã pentru a dobândi o educatie, nu sã flirteze. Binele societãtii, ca si interesul studentilor cer ca ei sã nu încerce sã-si aleagã partenerul de viatã atâta timp cât caracterul lor nu este format, judecata lor este imaturã, iar ei sunt lipsiti de grija si îndrumarea pãrinteascã.

Tinerii sunt atât de încãpãtânati în a se supune autoritãtii respective pentru cã educatia lor din cãmin este deficitarã. Eu sunt mamã si stiu despre ce vorbesc când spun cã tinerii si copiii ar fi nu doar mai sãnãtosi, dar si mai fericiti dacã ar fi tinuti în frâu în mod sãnãtos decât dacã sunt lãsati sã-si urmeze propriile lor înclinatii. Pãrintilor, fiii si fiicele noastre nu sunt bine supravegheati. Nu ar trebui sã li se îngãduie niciodatã sã vinã sau sã plece dupã cum vor ei, fãrã ca voi sã stiti sau sã le dati voie. Libertatea neîngrãditã acordatã copiilor la aceastã vârstã s-a dovedit a fi o nenorocire pentru mii de copii. Li se îngãduie multor copii sã umble noaptea pe strãzi, iar pãrintii sunt multumiti sã nu aibã habar de tovãrãsiile copiilor lor. Prea adesea sunt alesi tovarãsi a cãror influentã tinde numai sã demoralizeze.

Fiind la adãpostul întunericului, bãietii se adunã în grupuri si iau primele lectii de jocuri de cãrti, jocuri de noroc, fumat si consum de vin sau bere. Fiii unor pãrinti credinciosi se aventureazã sã intre în cârciumi, unde consumã stridii sau alte lucruri asemãnãtoare, si astfel se aseazã ei însisi în calea ispitei. Însãsi atmosfera din aceste locuri este încãrcatã de simtãmântul de blasfemie si stricãciune. Nimeni nu poate rãmâne acolo fãrã sã se degradeze. Prin astfel de întovãrãsiri, tineri promitãtori ajung betivi si criminali. Trebuie pãziti de momentul de început. Pãrinti, în afarã de cazul în care stiti cã mediul în care stau copiii vostri este ireprosabil, nu le îngãduiti sã iasã pe strãzi dupã cãderea noptii pentru sport sau pentru a se întâlni cu alti bãieti cu care sã se distreze. Dacã aceastã regulã ar fi impusã cu strictete, supunerea fatã de ea ar deveni o obisnuintã si dorinta de a o încãlca ar înceta.

Cei care cautã sã îi apere pe tineri de ispite si sã-i pregãteascã sã fie folositori în viatã se angajeazã într-o mare lucrare. Suntem bucurosi sã vedem în fiecare institutie de învãtãmânt recunoasterea importantei tinerii în frâu corespunzãtoare si a disciplinei pentru tineri. Fie ca eforturile tuturor acestor educatori sã fie încununate de succes.