MUNCA FIZICĂ PENTRU ELEVI
Prin prezentul plan de educatie, tinerii au în fata lor o usă deschisă spre ispită. Desi în general au prea multe ore de studiu, ei au si multe ore în care nu au nimic de făcut. Adesea, aceste ore libere sunt folosite în mod nechibzuit. Obiceiurile rele sunt transmise de la unul la altul, iar viciul este astfel în crestere. Foarte multi tineri care au fost instruiti religios acasă si care merg la scoli aparent nevinovate si virtuoase se degradează prin întovărăsirea cu tineri viciosi. Ei îsi pierd respectul de sine si sacrifică principiile nobile. Astfel, sunt pregătiti să apuce pe calea care merge în jos, deoarece, abuzând atât de mult de constiinta lor, păcatul nu le mai apare atât de păcătos. Aceste neajunsuri, care există în scolile conduse conform planului prezent, ar putea fi remediate în mare măsură dacă studiul si munca ar putea fi combinate. Aceleasi păcate există si în scolile mai înalte, doar că într-un grad mai mare; căci multi tineri s-au format în viciu, iar constiintele lor sunt împietrite.
Multi părinti supraestimează stabilitatea si calitătile deosebite ale copiilor lor. Parcă nici nu iau în seamă faptul că acestia vor fi expusi influentelor înselătoare ale tinerilor viciosi. Părintii îsi au temerile lor atunci când îi trimit la o oarecare distantă la scoală, însă se măgulesc cu gândul că ei au avut exemple bune si o educatie religioasă si că vor păstra principiile în scoala vietii. Multi părinti nu au decât o slabă idee de cât de multă destrăbălare există în aceste institutii de învătământ. În multe cazuri, părintii au muncit din greu si au suferit multe lipsuri, cu scopul mult dorit ca vlăstarele lor să poată obtine o educatie desăvârsită. Si după toate eforturile, multi au experienta amară de a-si reprimi copiii când se întorc de la studii având obiceiuri destrăbălate si trupurile ruinate. Si în mod frecvent, ei sunt lipsiti de respect fată de părintii lor, nemultumitori si nesfinti. Acesti părinti maltratati, care sunt răsplătiti în acest fel de copiii nerecunoscători, se plâng că si-au trimis copiii de lângă ei ca să fie expusi ispitelor si se întorc la ei niste epave din punct de vedere fizic, mintal si moral. Cu sperantele năruite si cu inimile aproape zdrobite, ei îsi văd copiii în care si-au pus sperante mari mergând pe calea viciului si trecând cu greu printr-o existentă mizerabilă. Însă sunt si din aceia care rămân fermi la principii si răspund asteptărilor părintilor si profesorilor lor. Ei trec prin scoală cu constiinta curată si ies de acolo cu trupuri sănătoase si moralitatea nepătată de influente stricate. Însă numărul acestora este redus.
Unii elevi si studenti îsi dedică întreaga lor fiintă studiului si îsi concentrează mintea spre obiectivul de a obtine o educatie. Ei pun la lucru creierul, însă puterile fizice rămân inactive. Creierul este suprasolicitat si muschii ajung slăbiti pentru că nu sunt pusi la lucru. Când acesti tineri îsi termină studiile, este evident faptul că ei si-au dobândit educatia distrugându-si viata. Ei au studiat zi si noapte, an de an, tinându-si mereu mintile încordate, în acelasi timp însă gresind pentru că nu si-au pus muschii la lucru. Ei sacrifică totul pentru cunoasterea stiintelor si apoi ajung în mormânt.
Tinerele se dedică adesea studiului, neglijând alte ramuri ale educatiei, chiar mai importante pentru viata practică decât studiul cărtilor. Si după ce si-au dobândit educatia scolară, adesea sunt invalide pe viată. Ele si-au neglijat sănătatea, rămânând prea mult timp în casă, fiind lipsite de aerul curat si de lumina soarelui date de Dumnezeu. Aceste tinere s-ar fi putut întoarce de la studii sănătoase, dacă ar fi îmbinat studiul cu munca în gospodărie si miscarea în aer liber.
Sănătatea este o mare comoară. Este avutia cea mai de pret pe care o pot avea muritorii. Averea, onoarea si învătătura sunt scump cumpărate, dacă acest lucru se face prin pierderea sănătătii. Nici una din aceste realizări nu pot asigura fericirea, dacă lipseste sănătatea. Este un păcat îngrozitor să abuzezi de sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu; căci orice abuz în ce priveste sănătatea ne slăbeste pe viată si ne face niste învinsi, chiar dacă beneficiem într-un anumit grad de educatie scolară.
În multe cazuri, părintii care sunt bogati nu consideră că este important să le ofere copiilor lor o educatie cu privire la datoriile practice ale vietii, asa cum o fac în ceea ce priveste stiintele. Ei nu văd această necesitate pentru binele mintii si moralului copiilor lor si pentru utilitatea lor în viitor de a le da o întelegere cât mai completă cu privire la lucrul folositor. Ei datorează acest lucru copiilor lor pentru ca, dacă vine nenorocirea, să poată sta pe picioarele lor, stiind cum să-si folosească mâinile. Dacă au un capital de putere, nu pot fi săraci, chiar dacă nu au nici un ban. Multi dintre cei care în copilărie au avut de toate pot ajunge în situatia de a fi jefuiti de toate bogătiile si lipsiti de părinti, frati si surori, de care depind pentru a fi întretinuti. Atunci, cât este de important ca fiecare tânăr să fie educat pentru muncă, pentru a putea fi pregătit pentru orice fel de urgente! Bogătiile sunt cu adevărat un blestem atunci când cei care le detin le lasă să fie o piedică în calea copiilor lor de a obtine unele cunostinte legate de munca folositoare, pentru a putea fi calificati pentru viata practică.
Adesea, cei care nu sunt siliti să lucreze nu fac suficientă miscare fizică. Tinerii, pentru că nu îsi folosesc mintea si mâinile într-o activitate, devin indolenti si cel mai adesea se aleg cu ceea ce este mai înspăimântător, o educatie a străzii, pierzând vremea prin magazine, fumând, bând si jucând cărti.
Tinerele citesc romane si se scuză că nu muncesc pentru că au o sănătate subredă. Slăbiciunea lor este rezultatul lipsei de exersare a muschilor pe care Dumnezeu li i-a dat. Ele socotesc că sunt prea slăbite ca să lucreze în gospodărie, însă lucrează cu croseta, cos sau tricotează si rămân la fel de palide, în timp ce mamele lor trudesc din greu pentru a le spăla si călca hainele. Aceste tinere nu sunt crestine deoarece calcă porunca a cincea. Ele nu îsi cinstesc părintii. Însă mamele sunt cele mai vinovate, deoarece au îngăduit fiicelor lor si le-au scuzat mereu atunci când nu si-au făcut partea care le revenea în realizarea datoriilor gospodăresti, până ce munca a devenit dezgustătoare pentru ele si ajung să se complacă într-o dulce lenevire. Ele mănâncă, dorm, citesc romane si vorbesc despre modă, în timp ce vietile lor sunt nefolositoare.
Sărăcia este, în multe cazuri, o binecuvântare, căci îi împiedică pe copii si tineri să fie ruinati prin inactivitate. Puterile fizice si cele mintale trebuie cultivate si dezvoltate în mod corespunzător. Cea dintâi si continuă grijă a părintilor trebuie să fie aceea de a veghea ca toti copiii lor să aibă trupuri puternice, ca să poată fi bărbati si femei sănătosi. Este imposibil să atingi acest obiectiv fără miscare fizică. Pentru sănătatea lor fizică si binele lor moral, copiii ar trebui să fie învătati să muncească, chiar dacă nu este necesar acest lucru, avându-se în vedere nevoile. Dacă vor să aibă caractere curate si virtuoase, ei trebuie să aibă disciplina unei munci organizate, care va pune la lucru toti muschii. Multumirea că copiii lor au fost de folos si s-au tăgăduit pe ei însisi pentru a-i ajuta pe altii va constitui plăcerea cea mai dătătoare de sănătate de care s-au bucurat vreodată. De ce oare să se lipsească cei bogati, pe ei însisi si pe copiii lor dragi, de această mare binecuvântare?
Părinti, lipsa de activitate este cel mai mare blestem care poate veni asupra copiilor. Fetelor nu ar trebui să li îngăduie să zacă în pat până târziu dimineata, irosind ore pretioase acordate de Dumnezeu pentru a fi folosite în cel mai bun mod, si pentru care va trebui să dea socoteală înaintea Lui. Mama face un mare rău fiicelor ei, purtând ea singură acele poveri pe care ar trebui să le ducă împreună cu ele, spre binele lor prezent si viitor. Modul în care multi părinti le îngăduie copiilor lor să fie nepăsători si să-si satisfacă dorinta de a citi romane sentimentale îi face pe acestia să nu fie pregătiti pentru viată când va trebui să dea piept cu ea. Citirea de romane si povesti închipuite sunt cele mai rele lucruri care pot fi îngăduite copiilor si tinerilor. Fetele care citesc romane si povesti de dragoste nu pot ajunge mame bune. Ele clădesc castele de nisip, trăind într-o lume imaginară, ireală. Devin sentimentale si au închipuiri bolnave. Viata lor artificială le face să nu fie bune de nimic. Mintea lor este pipernicită, desi poate se măgulesc cu gândul că intelectul si manierele lor sunt superioare. Lucrul în gospodărie este de cel mai mare folos pentru fetele tinere.
Lucrul fizic nu stăvileste cultivarea intelectului. Dimpotrivă! Avantajele obtinute prin muncă fizică vor da echilibru persoanei respective si vor împiedica supraîncărcarea mintii. Muschii sunt cei care vor trudi, iar creierul obosit va fi usurat. Sunt multe fete lenese, care nu fac nimic folositor, care consideră că nu este potrivit pentru o doamnă să se ocupe cu munca fizică. Însă caracterul lor adevărat se vede prea bine pentru ca persoanele de bun simt să fie amăgite de acestea, care în realitate nu sunt de nici o ispravă. Ele au o atitudine foarte afectată, fac nazuri, chicotesc, se hlizesc. Desi este clar că ele nu pot spune deschis, pe sleau, ceea ce au de spus, toate cuvintele lor sunt torturate de hlizeală, bâlbâială, sâsâială si chicoteală. Sunt acestea niste doamne? Ele nu s-au născut proaste, au fost educate să fie astfel. Ca să fii o doamnă nu trebuie să fii usuratică, slabă, neajutorată si împopotonată în îmbrăcăminte. Pentru o minte sănătoasă, se cere un corp sănătos. Sănătatea fizică si cunoasterea practică a tot ceea ce este necesar în privinta treburilor gospodăriei nu vor fi niciodată obstacole pentru dezvoltarea corespunzătoare a intelectului; ambele sunt extrem de importante pentru o doamnă.
Toate puterile mintii trebuie folosite si dezvoltate pentru ca oamenii să poată avea minti echilibrate. Lumea este plină de bărbati si femei priceputi într-o singură directie, care au devenit astfel pentru că o anumită parte a facultătilor lor a fost cultivată, pe când altele au fost reduse datorită activitătii. În multe cazuri, educatia tinerilor este un esec. Ei studiază peste măsură, în timp ce neglijează ceea ce este legat de viata practică. Multii ajung părinti fără să fie constienti de responsabilitătile pe care le au, iar copiii lor se afundă mai mult decât ei în ineficientă. În acest fel, neamul omenesc degenerează repede. Continua cerintă de studiu care se impune acum în scoli face ca tinerii să nu fie pregătiti pentru viata practică. Mintea omenească are nevoie de actiune. Dacă nu este activă în directia cea bună, va fi activă în directia cea rea. Pentru a păstra echilibrul mintii, munca si studiul trebuie combinate în scoli. În generatiile trecute ar fi trebuit să existe mai multă preocupare pentru educatie. Pe lângă scoli, ar fi trebuit să existe institutii agricole sau fabrici. De asemenea, ar fi trebuit să existe profesori pentru predarea lucrului în gospodărie. Iar o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit să fie devotat muncii fizice, pentru ca puterile fizice si mintale să poată fi puse la lucru în mod egal. Dacă scolile ar fi functionat după planul pe care l-am mentionat, acum nu ar exista atâtea minti dezechilibrate.
Dumnezeu a pregătit pentru Adam si Eva o grădină minunată. El le-a pus la dispozitie tot ce-si puteau dori. A sădit pentru ei tot felul de pomi roditori. Cu mână largă le-a oferit toate darurile Sale. Pomii cu fructe atât de frumosi, minunatele flori care răsăreau pretutindeni din abundentă în jurul lor au fost astfel întocmiti, încât să nu fie afectati de nimic din ceea ce înseamnă degradare. Adam si Eva erau cu adevărat bogati. Ei aveau în stăpânire Edenul. Adam era stăpânul acestui domeniu minunat. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că el a fost bogat. Însă Dumnezeu stie că el nu putea fi fericit dacă nu avea o ocupatie. De aceea, i-a dat ceva de făcut: el trebuia să împodobească grădina. Dacă bărbatii si femeile din acest veac degenerat au mult în ceea ce priveste comorile acestui pământ, care de fapt sunt nesemnificative în comparatie cu acel paradis de frumusete si bogătie dat lui Adam, ei consideră că munca nu este pentru ei si îsi cresc copiii învătându-i să o considere ca fiind degradantă. Acesti părinti bogati, prin cuvintele si prin faptele lor, îsi învată copiii că banul este cel care te face domn sau doamnă. Însă conceptul de domn sau doamnă se măsoară după minte si valoarea morală. Dumnezeu nu ne judecă după îmbrăcăminte. Îndemnul apostolului Petru este acesta: "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curătia nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3,3.4). Un spirit blând si linistit este socotit mai presus de comorile si onorurile lumesti.
Domnul ne arată cum priveste El bogătia lumii, care conduce sufletele oamenilor la vanitate, prin exemplul omului bogat care si-a dărâmat hambarele pentru a construi altele mai mari, ca să aibă loc să-si depoziteze averile. Uitându-L pe Dumnezeu, el nu si-a mai adus aminte de unde îi veneau toate aceste bogătii. El nu I-a adus multumire si recunostintă Binefăcătorului său plin de har. El se felicita pe sine prin aceste cuvinte: "Suflete, ai multe bunătăti strânse pentru multi ani; odihneste-te, mănâncă, bea si te veseleste!" (Luca 12,19). Stăpânul său, care îi încredintase bogătiile pământesti care să fie o binecuvântare pentru semenii săi si prin care să-L proslăvească pe Creatorul său, s-a supărat pe bună dreptate pentru nerecunostinta sa si i-a spus: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ti se va cere înapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot asa este si cu cel care îsi adună comori pentru el si nu se îmbogăteste pentru Dumnezeu" (Luca 12, 20.21). Aici avem o ilustrare a felului în care omul este evaluat de către Dumnezeul cel nemărginit. O avere imensă sau bogătiile de orice fel nu ne pot asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri si binecuvântări vin de la El, pentru a verifica, a testa si a dezvolta caracterul omului.
Oamenii pot avea bogătii fără număr; totusi, dacă nu sunt bogati înaintea lui Dumnezeu, dacă nu au interesul de a-si asigura comoara cerească si întelepciunea divină, Creatorul lor îi socoteste niste oameni fără minte, nebuni, iar noi îi socotim la fel cum îi socoteste Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Toate facultătile trebuie puse la lucru pentru a se putea dezvolta în mod corespunzător si pentru ca bărbatii si femeile să aibă minti echilibrate. Dacă copiilor li s-ar fi dat o educatie completă în diferite ramuri de lucru, dacă ar fi fost învătati să muncească asa cum au fost învătati diferite stiinte, educatia primită le-ar fi fost de mai mare folos.
Încordarea continuă a creierului, în timp ce muschii rămân inactivi, slăbeste nervii, iar elevii si studentii au o dorintă aproape de necontrolat după schimbare si distractii excitante. Iar când li se dă drumul, după ce au fost tinuti mai multe ore în fiecare zi doar pentru a studia, ei sunt aproape sălbatici. Multi dintre ei nu au fost tinuti în frâu în cămin. Ei au fost lăsati să-si urmeze propriile înclinatii si consideră că orele în care sunt obligati să studieze constituie o povară aspră pentru ei; si neavând nimic altceva de făcut după orele de studiu, Satana le sugerează sportul si strengăriile, ca o schimbare. Influenta lor asupra celorlalti studenti este demoralizatoare. Acei studenti care au beneficiat de o învătătură religioasă în cămin, care nu cunosc viciile din societate, vin adesea în contact cu cei ale căror minti sunt afundate în mocirlă si care nu au avut privilegiul unei instruiri culturale si religioase sau a fost foarte limitată. Si ei sunt în pericol, amestecându-se în societatea acestei clase, respirând o atmosferă care nu este înăltătoare, ci care tinde să înjosească si să degradeze moralul, ca să se afunde până la acelasi nivel de degradare ca si tovarăsii lor. Un mare număr de studenti se delectează, în orele în care nu au ce face, petrecându-si timpul intens. Si foarte multi dintre cei care pleacă de acasă inocenti si curati ajung stricati datorită întovărăsirilor de la scoală.
Am fost îndemnată să întreb: trebuie oare ca tot ce este valoros în tinerii nostri să fie sacrificat pentru ca ei să dobândească o educatie scolară? Dacă ar fi existat institutii agricole si industriale în preajma scolilor noastre si dacă ar fi fost angajati profesori competenti în educarea tinerilor în diferitele ramuri de studiu si muncă, devotând în fiecare zi o parte din timp pentru cultivarea mintii, iar alta pentru lucrul fizic, acum am fi avut tineri cu o influentă bună în societatea degradată din jurul nostru. Multi dintre tinerii care ar absolvi astfel de institutii ar iesi de acolo cu tărie de caracter. Ei ar avea perseverentă, fortă si curaj pentru a trece cu bine peste încercări si aceste principii nu ar fi clintite din loc printr-o influentă rea, oricât ar fi de populară. Ar fi trebuit să existe profesoare cu experientă, care să le dea lectii tinerelor în materie de gătit. Fetele ar fi trebuit să fie învătate să confectioneze îmbrăcăminte, să croiască, să coasă si să repare haine si astfel să fie pregătite pentru datoriile practice ale vietii.
Pentru tineri, ar fi trebuit să existe ateliere în care să învete diferite meserii, prin care să-si pună la lucru atât muschii, cât si puterile mintale. Dacă tinerii nu-si pot permite decât o educatie într-o singură directie, ce ar fi mai important: cunoasterea stiintelor, cu toate dezavantajele pentru sănătate si viată, sau cunostintele practice pentru viata de zi cu zi? Fără ezitare, răspundem: cea din urmă. Dacă trebuie să se renunte la una din două, aceasta trebuie să fie studiul cărtilor.
Sunt foarte multe fete care s-au căsătorit si au familii, însă au foarte putine cunostinte practice în legătură cu datoriile de sotie si mamă. Ele pot citi, stiu să cânte la un instrument muzical, însă nu stiu să gătească. Nu stiu să facă pâine bună, ceea ce este esential pentru sănătatea familiei. Ele nu stiu să croiască si să facă haine, pentru că nu au învătat niciodată. Ele au considerat că aceste lucruri nu sunt esentiale, iar atunci când se căsătoresc, sunt tot asa de neajutorate si depind de alte persoane pentru a face anumite lucruri în locul lor, ca si copiii lor mici. Ignoranta aceasta nu are scuză în privinta unor datorii ale vietii atât de necesare, si acest lucru produce nefericire în atâtea familii.
Părerea că munca este înjositoare pentru viata modernă a dus la mormânt mii de persoane care ar fi putut trăi. Cei care fac doar muncă fizică adesea lucrează în exces, fără a-si acorda perioade de odihnă, în timp ce intelectualii suprasolicită creierul si sănătatea lor fizică lasă de dorit din cauza lipsei activitătii fizice. Dacă cei care lucrează cu mintea ar avea si ei activitate fizică si si-ar întări muschii, cei care lucrează cu bratele ar putea munci mai putin si si-ar putea consacra astfel o parte din timp pentru cultura intelectuală si morală.
Cei cu obiceiuri sedentare si cei care studiază foarte mult ar trebui să facă miscare fizică, chiar dacă nu sunt nevoiti să muncească pentru a-si câstiga existenta. Sănătatea trebuie să constituie un motiv suficient care să îi conducă să îmbine lucrul fizic cu cel intelectual.
Pentru a avea bărbati si femei bine dezvoltati, echilibrati, trebuie ca educatia morală si intelectuală să fie împletită cu cea fizică. Unii au capacităti intelectuale mai mari decât altii, în timp ce altii au predilectie pentru munca fizică. Ambele categorii trebuie să facă îmbunătătirile necesare acolo unde este nevoie, pentru a putea aduce înaintea lui Dumnezeu întreaga lor fiintă, ca o jertfă vie, sfântă si plăcută Lui, aceasta fiind din partea lor o slujbă duhovnicească. Obiceiurile societătii moderne nu trebuie să le influenteze stilul de viată. Apostolul Pavel, sub inspiratie, spune: "Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia; ci să vă transformati prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută si desăvârsită" (Romani 12,2).
Mintile intelectualilor lucrează prea mult. Adesea, ei îsi suprasolicită puterile mintale; dar există o altă clasă de oameni, al cărei tel suprem este munca fizică. Acestia nu îsi pun mintea la lucru. Muschii lor sunt solicitati, în timp ce creierul este jefuit de tăria intelectuală, la fel cum mintile intelectualilor sunt suprasolicitate, în timp ce corpurile lor sunt jefuite de tărie si vigoare prin neglijarea folosirii muschilor. Cei care îsi găsesc multumirea în munca fizică si îi lasă pe altii să gândească în dreptul lor, ei doar executând ceea ce plănuieste creierul altuia, vor avea muschi puternici, dar intelecte firave. Influenta lor spre bine este mică, în comparatie cu ce ar putea fi dacă si-ar folosi creierul în aceeasi măsură ca si muschii. Astfel de oameni cad mai repede dacă sunt atacati de boală, deoarece organismul prinde putere datorită fortei electrizante a creierului de a se împotrivi bolii.
Oamenii care au puterile fizice în stare bună ar trebui să se educe ca să gândească în aceeasi măsură în care lucrează si să nu depindă de altii care să fie creier pentru ei. O mare categorie de oameni fac greseala de a socoti munca înjositoare. De aceea, tinerii sunt foarte preocupati să devină profesori, clerici, negustori, avocati sau să ocupe orice functie care nu necesită muncă fizică. Tinerele socotesc că munca din gospodărie este înjositoare. Si desi miscarea fizică necesară pentru a îndeplini treburile din gospodărie, dacă nu este prea multă, are menirea de a ne fi de folos pentru sănătate, totusi ele caută o educatie în urma căreia să devină profesoare, personal bisericesc sau învată vreo meserie care să le tină înăuntru, pentru o ocupatie sedentară. Roseata de sănătate le dispare din obraji, sunt atacate de boală pentru că nu fac miscare fizică, iar obiceiurile lor sunt în general pervertite. Si toate acestea doar pentru că asa e la modă! Ele vor o viată delicată, ceea ce înseamnă slăbiciune si decădere.
Este adevărat, există o scuză pentru care tinerele nu aleg lucrul în gospodărie ca ocupatie, deoarece cei ce angajează fete la bucătărie le tratează în general ca pe niste servitoare. Adesea, cei care le angajează nu le respectă si le tratează ca si cum nu ar fi demne să fie membre ale familiilor lor. Nu le tratează cu aceleasi favoruri ca pe croitoreasă, dactilografă sau profesoara de muzică. Însă nu poate exista o ocupatie mai importantă decât cea de gospodină. Este nevoie de inteligentă si experientă ca să gătesti bine, să pui pe masă o hrană sănătoasă, într-o manieră atrăgătoare. Persoana care pregăteste hrana ce ajunge în stomacul nostru, iar de acolo în sânge si apoi în tot corpul, hrănindu-l, are rolul cel mai important. Meseriile de dactilografă, croitoreasă sau profesoară de muzică nu pot egala în importantă pe cea de bucătăreasă.
Cele arătate anterior constituie o declaratie cu privire la ceea ce ar fi putut realiza un sistem de educatie corespunzător. Timpul este prea scurt acum pentru a realiza ceea ce trebuia făcut în generatiile trecute, însă noi putem face mult, chiar în aceste zile din urmă, pentru a corecta relele existente în educatia tinerilor. Si pentru că timpul este scurt, noi ar trebui să fim seriosi si să muncim cu zel pentru a da tinerilor acea educatie care este în conformitate cu credinta noastră. Noi suntem reformatori. Noi dorim ca toti copiii nostri să studieze, pentru a avea cele mai mari foloase. Pentru a face aceasta, trebuie să li se dea o ocupatie prin care să-si pună muschii la lucru. Zilnic, munca sistematică trebuie să constituie o parte a educatiei copiilor si tinerilor, chiar în aceste vremuri din urmă. Acum se poate câstiga mult prin îmbinarea lucrului cu scoala. Urmând acest plan, studentii vor dobândi acea elasticitate a spiritului si tărie a mintii si vor fi în stare să facă mai mult efort mintal într-un anumit timp decât ar fi putut face doar studiind. Iar când părăsesc scoala, constitutia lor este intactă si sunt gata, cu tărie si curaj, pentru orice pozitie în care i-ar putea aseza providenta lui Dumnezeu.
Deoarece timpul este scurt, noi ar trebui să lucrăm cu stăruintă si energie dublă. S-ar putea ca tinerii nostri să nu ajungă la facultate, însă să capete o educatie în acele ramuri esentiale, pe care apoi o pot folosi în viata practică, cultivându-si mintea si punând la lucru puterile acesteia. Foarte multi tineri care au trecut printr-o facultate nu au dobândit acea educatie adevărată care să poată fi folosită în practică. Pot avea numele de absolventi de colegiu, dar în realitate să nu fie decât niste nătângi educati.
Sunt multi tineri ale căror servicii ar fi acceptate de Dumnezeu, dacă s-ar consacra Lui fără rezervă. Dacă acestia ar pune la lucru pentru slujirea lui Dumnezeu acele puteri ale mintii pe care ei le folosesc pentru a-si servi lor însisi pentru acumularea de bogătii, ei ar putea fi lucrători seriosi, consecventi si de succes în via Domnului. Multi dintre tinerii nostri ar trebui să-si îndrepte atentia spre studiul Scripturilor, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi pentru cauza Sa. Însă ei nu ajung la fel de inteligenti în privinta cunostintelor spirituale cum sunt în lucrurile vremelnice; de aceea, ei nu reusesc să facă lucrarea lui Dumnezeu, pe care ar putea-o face foarte bine. Sunt putini cei care îi avertizează pe păcătosi si care câstigă suflete pentru Hristos, când ar trebui să fie multi. Tinerii nostri în general sunt întelepti în problemele lumesti, însă nu sunt inteligenti în privinta lucrurilor legate de Împărătia lui Dumnezeu. Ei ar putea să-si îndrepte mintea spre canalul ceresc, divin, si să umble în lumină, mergând din putere în putere, până când vor putea întoarce pe păcătosi la Hristos si să îndrepte pe cei necredinciosi si deznădăjduiti pe o cale strălucitoare către ceruri. Iar când lupta se va încheia, ei ar putea fi bineveniti în bucuria Domnului lor.
Tinerii nu pot pătrunde în această lucrare de explicare a Scripturilor si de studiere a profetiilor până când nu detin mai întâi ei însisi o cunoastere a adevărurilor importante ale Bibliei, pe care încearcă să le explice altora. S-ar putea să fie deficitari în ramurile obisnuite ale educatiei si de aceea s-ar putea să nu aibă succes în a face tot binele pe care l-ar fi putut face dacă ar fi avut avantajele unei pregătiri scolare bune. Ignoranta nu sporeste umilinta sau spiritualitatea nici unui urmas al lui Hristos. Adevărurile Cuvântului divin pot fi mai bine apreciate de către un crestin intelectual. Domnul Hristos poate fi glorificat cel mai mult de aceia care Îi slujesc în mod inteligent. Obiectivul cel mare al educatiei este de a ne face să ne folosim puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu, astfel încât să reprezentăm cel mai bine religia Bibliei si să Îl slăvim pe Dumnezeu.
Noi datorăm Celui ce ne-a dat viată toate talentele pe care ni le-a încredintat; si avem datoria fată de Creatorul nostru de a ne cultiva si a ne valorifica talantii pe care El ni i-a încredintat. Educatia va disciplina mintea, îi va dezvolta puterile si le va îndruma corect, astfel încât să fim de folos pentru slava lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de o scoală în care cei care tocmai au intrat în lucrare să poată fi învătati cel putin în ramurile obisnuite ale educatiei si în care să poată învăta, de asemenea, cât mai bine adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp. De asemenea, în aceste scoli trebuie să se studieze de asemenea profetiile. Cei care au cu adevărat capacităti care să îi facă destoinici pentru lucrul în via Sa ar avea mult de câstigat prin doar câteva luni de instruire într-o astfel de scoală. Mărturii, vol.3 pag. 131-160, 1872
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Instructorul de tineret " - Viata lui Hristos (12 articole), martie 1872; "Mărturii, vol 3"- Primejdii si datorii ale tinerilor, 1872, pag. 22-227; "Idem " Apel către tineri, 1875, pag. 362-380.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
