LUCRAREA  SI  EDUCATIA

         Ne-am gândit  mult, zi si noapte, la  scolile noastre. Cum vor fi  administrate? Care vor fi  educatia si învãtãtura  care vor fi date  tinerilor? Unde va fi asezatã  Scoala  noastrã Biblicã din Australia? Azi-noapte la ora 1, m-am trezit  cu o grea povarã  pe sufletul  meu.  Subiectul  educatiei mi-a fost prezentat  în diferite aspecte, prin multe ilustratii  si fãcându-se  specificatii directe, acum asupra unui punct, iar apoi asupra altuia. Simt, într-adevãr, cã avem multe  de învãtat. Suntem  nestiutori  în privinta  multor lucruri.

         Scriind si vorbind  despre viata lui  Ioan Botezãtorul  si viata  Domnului Hristos, am  încercat  sã prezint  ceea ce  mi-a fost  prezentat si mie  cu privire la educatia tinerilor nostri. Avem obligatia  fatã de Dumnezeu de a studia  acest subiect  cu sinceritate; cãci  este vrednic de  a fi examinat îndeaproape, critic, sub toate aspectele.  Despre Ioan Botezãtorul, Domnul Hristos  a  spus: "Dintre cei nãscuti din femeie nu s-a ridicat  nici unul mai mare decât el". Acest profet a  fost condus de Duhul în pustie, departe de influentele rele ale cetãtii, pentru a dobândi o educatie care sã-l facã  în stare sã primeascã  învãtãturã  de la Dumnezeu, si nu de la cãrturarii cei învãtati. El nu trebuia sã fie legat de rabini; cu cât cunostea  mai putin învãtãturile, obiceiurile si traditiile lor, cu atât putea Domnul sã-i impresioneze mintea si inima mai usor si sã-i  dea adevãrul modelator  care trebuia  sã fie dat poporului, pentru a pregãti calea Domnului. Învãtãturile  cãrturarilor  si fariseilor aveau  un asemenea  caracter,  încât îndepãrtau  poporul  de la adevãrul  nealterat care avea  sã fie prezentat  de cãtre Marele Învãtãtor, atunci  când Acesta  avea sã-Si înceapã  misiunea.  Singura  nãdejde a poporului  era  sã-si deschidã  inimile si mintile  fatã de  lumina  trimisã  din ceruri  prin acest  profet, înainte-mergãtorul  lui Hristos.

         Aceste lectii  sunt pentru noi. Aceia care  pretind a cunoaste  adevãrul  si a întelege  marea lucrare ce trebuie fãcutã  în acest timp trebuie  sã se consacre ei însisi lui Dumnezeu, trup, suflet si spirit. Inima, îmbrãcãmintea, limbajul,  în toate aspectele, trebuie sã fie diferite de modele si practicile lumii.  Ei trebuie sã fie  un popor deosebit  si sfânt. Nu hainele îi fac sã fie deosebiti, ci, din cauzã cã sunt  un popor deosebit si sfânt, ei nu pot purta  însemnele asemãnãrii cu lumea.

         Ca popor, noi trebuie  sã pregãtim  Calea Domnului. Orice frânturã  din  capacitãtile  date nouã  de  Dumnezeu trebuie  pusã la lucru, pentru a pregãti poporul dupã  placul lui Dumnezeu,  dupã modelul Lui de spiritualitate, pentru a putea  sta în picioare în aceste vremuri  mãrete  de pregãtire; si  în inimile  care iubesc lumea, se poate  ridica  întrebarea: "Ce este vesnicia pentru noi? Cum va face fatã  cazul meu judecãtii  de cercetare?  Care vor fi  soarta si locul meu?" Multi dintre  cei care cred  cã merg  spre ceruri  sunt orbiti de lume. Ideile lor  cu privire la  educatia si  disciplina religioasã sunt vagi, bazându-se numai pe probabilitãti; sunt  multi  care nu au  o nãdejde realã, care îsi asumã  riscuri  mari, fãcând  tocmai acele lucruri  pe care Domnul Hristos le-a spus  sã nu le facã, în mâncare,  bãuturã  si îmbrãcãminte, legându-se de lume pe multiple cãi.  Ei au încã de învãtat  lectia spiritualã atât de esentialã pentru cresterea  spiritualã, si anume  de a iesi  din lume  si de a se despãrti de ea. Inima  este împãrtitã, mintea fireascã  tânjeste  cu ardoare  sã fie asemenea  lumii  pe atât de multe cãi, încât distinctia fatã de lume de abia dacã  se recunoaste. Banii, banii lui Dumnezeu sunt cheltuiti pentru a avea o înfãtisare  asemãnãtoare celei a lumii;  experienta  religioasã este contaminatã de lucruri lumesti; si dovada  uceniciei -  asemãnarea  cu Hristos  prin tãgãduire de sine si purtarea crucii - nu se poate vedea de  cei din lume  si de cãtre  universul ceresc.

         În aceastã tarã, Satana s-a întronat în cea mai izbitoare  manierã, pentru a-i tine sub control  pe oamenii  de la conducerea natiunii. Educatia  pe care acestia  au primit-o  încã  din copilãrie  este gresitã.  Multe lucruri considerate   esentiale au un efect vãtãmãtor  asupra  poporului.  Multele sãrbãtori au avut  o influentã dãunãtoare  asupra mintilor  tinerilor, efectul lor este  demoralizator pentru conducere si ele sunt  cu totul opuse  voii lui Dumnezeu.  Ele  au tendinta  de a  încuraja  încântarea artificialã, dorinta dupã distractie. Oamenii  sunt  fãcuti sã iroseascã timp pretios, care ar putea fi folosit în lucru util pentru a-si putea sustine  familiile în mod cinstit si a putea  fi fãrã datorii.  Pasiunea pentru distractii  si risipirea  banilor la curse de cai, pe pariuri sau alte lucruri asemãnãtoare mãresc sãrãcia din tarã si adâncesc mizeria, care este rezultatul sigur al acestui fel de educatie.

         Niciodatã  nu se va putea  da tinerilor  o educatie  corespunzãtoare  în  aceastã tarã sau în orice  altã tarã,  dacã  nu sunt  tinuti departe  de orase.  Obiceiurile si practicile din orase fac ca mintile tinerilor sã nu fie pregãtite pentru primirea adevãrului. Consumarea de bãuturi alcoolice, fumatul  si jocurile de  noroc, cursele de cai, mersul la teatru, marea importantã  care se acordã  sãrbãtorilor - toate  acestea  constituie  un soi de idolatrie, un sacrificiu adus pe altarele idolilor. Dacã oamenii aleg  sã meargã la lucrul lor  obisnuit  în zilele  de sãrbãtoare, ei sunt  considerati  ticãlosi si lipsiti de patriotism.  Domnul  nu poate fi slujit în acest fel.  Cei care  înmultesc zilele  pentru plãceri si distractii îi sprijinã, de fapt,  pe vânzãtorii de bãuturi alcoolice si iau de la  cei sãraci  chiar acei bani care ar  putea fi folositi  pentru a procura  hranã si îmbrãcãminte pentru copiii lor,  chiar acei  bani care, dacã  ar fi folositi  cu economie, s-ar dovedi  curând  utili pentru familiile lor. Despre aceste rele putem vorbi doar în treacãt.

        Nu este  un plan potrivit acela  de a  aseza  clãdirile scolilor  acolo unde studentii  vor avea mereu în fata ochilor practicile gresite care le-au modelat educatia  pe parcursul vietii lor, mai mult sau mai putin timp. Aceste sãrbãtori,  cu toate urmãrile lor rele, aduc  de douãzeci de  ori mai multã  nenorocire decât bine.  Într-o mare mãsurã, respectarea acestor zile este într-adevãr obligatorie. Chiar  persoanele  care au fost  cu adevãrat convertite socotesc cã este greu sã se îndepãrteze de aceste  obiceiuri  si practici.  Dacã scolile  ar fi asezate  în orase  sau la distantã de câteva  mile de acestea,  va fi foarte  greu  de  contracarat influenta  educatiei anterioare pe  care elevii  si studentii au primit-o  în privinta  acestor  sãrbãtori  si a practicilor  legate de  ele,  cum ar fi  cursele de cai,  pariurile si premiile.   Însã  si atmosfera din aceste orase este plinã de boalã otrãvitoare. Nu se respectã libertatea de actiune a individului;  timpul omului nu este privit ca  apartinându-i  lui însusi;  de la el se asteaptã  sã facã ceea ce fac altii.  Dacã scolile noastre  ar fi asezate  într-unul  din aceste orase sau doar la câteva mile de acestea,  va fi nevoie de împotrivire  continuã împotriva influentei de acolo. Dedicarea fatã de distractii  si respectarea  multor zile de sãrbãtoare dau mult de lucru instantelor judecãtoresti, functionarilor si judecãtorilor, mãresc sãrãcia  si mizeria care  nu  ar trebui  sã  creascã.

         Toate acestea constituie o falsã educatie. Va trebui sã ajungem sã socotim  de cuviintã  sã ne întemeiem scolile în afara oraselor, departe de ele si totusi  nu atât de departe  încât  sã nu putem tine legãtura  cu ele, sã le facem  si sã  lãsãm  lumina  sã strãluceascã în mijlocul  întunericului moral.  Elevii si studentii  trebuie  asezati  în locuri  si împrejurãri  din cele  mai favorabile,  pentru a putea  contracara  mult din educatia  pe care  au primit-o înainte.

Familii întregi au nevoie de o schimbare completã a obiceiurilor si ideilor lor, înainte  de a putea fi  adevãrati  reprezentanti  ai Domnului  Isus Hristos. Si, într-o mare mãsurã, copiii care trebuie sã primeascã educatie în scolile noastre ar face progrese mult mai mari  dacã ar fi despãrtiti de cercul familiei în care au primit o educatie atât de gresitã.  S-ar putea sã fie necesar ca unele familii sã se aseze în locuri unde îsi pot tine acasã copiii,  fãrã a trebui  sã plece de acasã  si astfel sã facã economie  de bani, însã în multe cazuri acest lucru  se va dovedi  mai degrabã  o piedicã  decât o binecuvântare  pentru copiii lor.  Oamenii din aceastã tarã pretuiesc  atât de putin  importanta  obiceiurilor  de  hãrnicie, iar copiii  nu sunt învãtati sã  lucreze  cu adevãrat, în mod serios. Acest lucru trebuie sã constituie  o  parte  a educatiei  care  trebuie  datã tinerilor.

         Dumnezeu a dat o ocupatie lui Adam si Evei. Edenul a fost scoala  primilor  nostri pãrinti, iar Dumnezeu  a fost învãtãtorul lor.  Ei au fost învãtati cum sã lucreze  pãmântul si cum sã poarte  de grijã  lucrurilor  pe care Domnul  le sãdise în grãdinã. Ei nu au socotit cã munca  este înjositoare,  ci cã este  o mare binecuvântare. Lucrul fãcut cu sârguintã  si hãrnicie  era o plãcere  pentru Adam si Eva. Cãderea lui Adam a schimbat ordinea lucrurilor; pãmântul  a fost blestemat,  însã  decretul dat - cã  omul avea  sã-si  mãnânce  pâinea  în sudoarea  fruntii sale -  nu a fost dat ca un blestem! Prin credintã  si nãdejde, munca avea sã fie  o binecuvântare  pentru urmasii  lui Adam  si ai Evei. Planul lui Dumnezeu  nu a fost ca omul sã nu aibã  niciodatã  ceva de fãcut. Dar, cu cât  se adânceste  mai mult blestemul  pãcatului,  cu  atât  mai mult  este schimbatã  ordinea  stabilitã de Dumnezeu. Povara  muncii apasã  cu greu  asupra  unei  anumite  categorii, însã blestemul lenevirii este asupra multora care detin banii  lui Dumnezeu, si toate  acestea  datoritã  ideii gresite cã banii sporesc  valoarea moralã  a oamenilor.  Munca este  pentru fiintele  omenesti  ceea ce acestea  o fac sã fie.  A trudi continuu, cãutând  usurare  de  o clipã prin  consum de bãuturi alcoolice si prin  distractii  pãtimase,  va face ca oamenii  sã arate  ceva mai  bine decât animalele.

         În aceastã  tarã, avem nevoie de scoli  în care  copiii  si tinerii  sã învete cum sã fie  stãpâni  asupra muncii, si nu robi ai ei.  Ignoranta  si lenea nu vor înãlta  pe nici unul dintre membrii familiei omenesti. Ignoranta nu va usura soarta aceluia care  trudeste din greu.  Cel care munceste  sã vadã ce foloase poate avea  de pe urma celei mai umile ocupatii,  folosindu-si toatã capacitatea  cu care  l-a înzestrat Dumnezeu. Astfel, el poate  deveni  un învãtãtor, învãtându-i pe altii  arta  de a munci  în mod inteligent. El poate întelege  ce înseamnã  sã-L  iubesti  pe Dumnezeu cu toatã inima,  cu tot sufletul, cu tot cugetul  si cu toatã puterea ta.  Puterile  fizice  trebuie sã fie puse la lucru  din dragoste  pentru Dumnezeu.  Domnul are nevoie de tãria noastrã  fizicã  si voi  vã puteti dovedi dragostea fatã de El prin folosirea  corespunzãtoare  a puterilor fizice, fãcând  exact  acea lucrare  care trebuie  fãcutã.  Respectul  pentru Dumnezeu  trebuie dovedit  astfel. Când a fost  construit sanctuarul  în pustie pentru  serviciul lui Dumnezeu, lucrarea a fost fãcutã sub cãlãuzire  divinã.  Dumnezeu  a fost proiectantul, iar lucrãtorii au fost instruiti  de El  si ei au pus  inimã, suflet si tãrie  fizicã în munca lor.  Era de fãcut o muncã grea  si cei care  lucrau cu putere  îsi solicitau  din greu  muschii si tãria fizicã, manifestându-si  dragostea  fatã de  Dumnezeu în trudã, spre onoarea Numelui Sãu.

         În lume  existã  multã  muncã grea  si obositoare  de fãcut,  si acela  care lucreazã fãrã a-si exercita puterile  mintii, inimii  si sufletului date lui de Dumnezeu, cel care  îsi foloseste  numai tãria  fizicã, face ca munca sã devinã  o povarã zdrobitoare.  Sunt oameni care privesc,  cu mintea, sufletul  si inima, munca drept  o corvoadã si se complac asa în ea,  fãrã sã gândeascã, rãmânând ignoranti, fãrã sã-si punã la contributie capacitãtile  mintale  pentru a putea face munca  mai  bine. Existã  stiintã în cea  mai umilã  muncã; si dacã  toti  ar privi-o  în acest  fel, ar vedea  cã existã  noblete în muncã.  Trebuie  pus suflet si inimã în orice fel de muncã; atunci va exista voiosie si eficientã. În ocupatiile agricole  sau mecanice, oamenii îi pot dovedi  lui Dumnezeu cã ei pretuiesc darul  Sãu atât  în puterile lor  fizice,  cât si  în facultãtile mintale.  Fie ca toatã  iscusinta  si învãtãtura  sã fie folosite pentru a  inventa  metode  mai bune de lucru. Aceasta  este ceea ce  doreste Domnul. Existã  noblete în orice fel  de muncã  trebuie  fãcutã. Fie ca  Legea lui Dumnezeu sã fie  standardul  de actiune  si ca acesta sã înnobileze si sã sfinteascã  orice muncã. Credinciosia  în îndeplinirea  tuturor datoriilor face ca munca  sã fie nobilã  si  dã pe fatã  un caracter  pe care  Dumnezeu  îl poate  aproba.

         "Sã iubesti  pe Domnul, Dumnezeul  Tãu,  cu toatã inima ta,  cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu si cu toatã puterea ta." Dumnezeu doreste  acea dragoste care  este exprimatã  într-o slujire  din inimã,  din suflet si cu toatã puterea fizicã. Noi nu trebuie  sã fim  slabi  în nici un fel de lucru pe care îl facem  pentru Dumnezeu. Orice  ne-a încredintat  trebuie folosit cu întelepciune  pentru El.  Omul care  îsi  exercitã facultãtile  pe care le are  si le va  întãri cu sigurantã, însã el  trebuie sã caute sã facã totul  cât se poate  mai bine. Este nevoie  de inteligentã  si de capacitãti  instruite  pentru a  inventa  cele  mai bune metode  în  munca din ferme,  din constructii  si din  orice  alt domeniu, astfel  ca lucrãtorul  sã nu munceascã în zadar.

         Oamenii  nu pot gãsi  nici o scuzã  pentru  lucrul  fãcut  cu superficialitate, oricare  ar fi acel lucru. Obiceiul de a lucra  încet  trebuie învins.  Omul care munceste încet si în pierdere este un lucrãtor  care nu are profit.   Încetineala  lui constituie  un defect  de care trebuie  sã devinã constient si sã-l corecteze.  El trebuie  sã-si punã mintea la lucru  pentru a plãnui  cum sã-si foloseascã  timpul spre a se asigura  de cele mai  bune rezultate. Când cineva  lucreazã  tot timpul,  iar munca  nu este niciodatã  isprãvitã, acest  lucru  se întâmplã  pentru cã  mintea  si inima nu îi stau  la acel lucru.  Unor persoane  le trebuie  zece ore pentru a face  ceea ce altii fac  în cinci ore. Acest fel de lucrãtori nu au tact  si metode în lucrul lor.  n fiecare zi  trebuie  sã învãtãm  câte ceva  pentru a ne îmbunãtãti  modul de lucru,  pentru a putea  lucra cu folos  si pentru a  avea timp si pentru alte lucruri. Fiecare lucrãtor  are datoria  de a pune  nu numai  puterea sa fizicã,  dar si mintea  si inteligenta  sa în ceea  ce întreprinde. Unii dintre cei care sunt angajati în lucrul  din gospodãrie  au continuu de lucru; aceasta nu pentru cã au prea multe de fãcut, ci pentru cã nu se organizeazã sã-si facã timp liber.  Pentru fiecare lucru  trebuie sã consacre un anumit timp  si sã  facã acel  lucru în acel timp.  Încetineala  si ignoranta  nu constituie  o virtute.  Poti hotãrî sã ajungi stereotipic într-o directie gresitã pentru cã nu te-ai  decis  sã fii stãpân  pe tine  si sã te schimbi sau sã-ti cultivi  puterile  pentru a lucra  cât mai bine si sã fii astfel cãutat  pretutindeni.  Vei fi apreciat  pentru toate  lucrurile de care esti vrednic.  "Orice gãseste  mâna ta sã  facã, fã cu toatã puterea ta." (Ecles. 9,10).  " În sârguintã fiti fãrã preget. Fiti  plini de râvnã  cu duhul. Slujiti  Domnului." (Rom. 12,11).

         Australia  are nevoie de  aluatul sãnãtos, puternic, al bunului simt practic, pentru a fi introdus  din belsug în toate orasele ei.  Este nevoie  de o educatie  corespunzãtoare.  Trebuie întemeiate scoli cu scopul de a dobândi  cunostinte nu numai din cãrti,  ci si  din munca practicã.  în diferite locuri, este nevoie  de bãrbati care  sã le arate oamenilor cum se pot obtine bogãtii  din pãmânt. Cultivarea  pãmântului îsi va avea rãsplata ei.

         Prin respectarea sãrbãtorilor, oamenii atât din lume, cât si din bisericã au fost învãtati sã creadã  cã aceste  zile  de trândãvealã sunt importante pentru sãnãtate si fericire; însã  rezultatele aratã  cã ele sunt pline de rele, care aduc tara la ruinã.  în general, tinerii  nu sunt învãtati  în privinta  obiceiului de a fi harnici, sârguinciosi. Orasele  si chiar  cele mai mici localitãti de la tarã au ajuns  ca Sodoma  si Gomora  si ca lumea  din zilele lui Noe.  Educatia  copiilor  din acele zile  a fost  dupã  aceeasi  rânduialã  dupã care  sunt educati  copiii din  acest veac, pentru a iubi patimile, pentru a se înãlta  pe ei însisi  si a urma închipuirile din inimile lor rele. Acum, ca si atunci, destrãbãlarea, cruzimea, violenta si  crima constituie  urmãrile.

         Toate aceste lucruri  constituie  lectii  pentru noi.  Sunt putini  care sunt acum cu adevãrat harnici si practicã economia.  Sãrãcia  si nenorocirea  sunt pretutindeni.  Sunt oameni  care muncesc  din greu si obtin prea putin  pentru munca lor. Este nevoie de mult mai multe cunostinte  privind cultivarea  pãmântului.  Nu existã  suficientã viziune cu privire le ceea ce  se poate  obtine din pãmânt.  Rutina îngustã, invariabilã, este urmatã  de rezultate descurajatoare. Avântul industrial a adus blestemul asupra acestei tãri, s-au plãtit preturi  extravagante pentru terenuri  cumpãrate  pe credit;  apoi pãmântul  trebuie curãtit si mai multi bani sunt împrumutati; constructia  unei case  necesitã  mai multi bani  si apoi dobânda, cu o gurã mare, înghite tot profitul. Se acumuleazã  datorii, apoi urmeazã  închiderea si falimentul  bãncilor si dupã aceea  stingerea  garantiilor.  Mii de persoane au rãmas fãrã un loc de muncã; familiile  si-au pierdut putinul pe care îl aveau, au tot împrumutat apoi au renuntat  la proprietatea  pe care  o aveau  si au ajuns  fãrã nici un bãnut.  Multi bani si multã  muncã s-au depus  pentru cumpãrarea  pe credit  a unor  ferme, prin care au fost mostenite datorii.  Cei care  locuiau acolo trãiau cu nãdejdea  de a ajunge  cu adevãrat  proprietari, si acest lucru ar fi putut  avea loc dacã  atâtea bãnci  nu ar fi fost  falimentare  pe tot  cuprinsul tãrii.

         Cazul  când cineva  poate  detine  un loc  cu totul  în regulã  constituie o exceptie fericitã de la regulã. Negustorii esueazã,  multe familii suferã  de foame si lipsã de îmbrãcãminte. Nu existã de lucru.  Însã sãrbãtori sunt din belsug. Distractiile acestora sunt asteptate cu nerãbdare. Multi îsi cheltuiesc banii câstigati  cu greu pentru satisfacerea  plãcerilor, pe bãuturi tari sau alte  pofte. Ziarele raporteazã  sãrãcia poporului, au  rubrici speciale care vorbesc  despre cursele de cai  si despre premiile care  se dau la diverse  sporturi  excitante.  Spectacolele, teatrele si tot felul  de alte  distractii  imorale înghit  banii din tarã, iar sãrãcia  este în continuã  crestere. Bietii oameni  îsi  investesc  ultimul  ban la loterie, sperând sã câstige ceva, iar apoi trebuie sã cerseascã  pentru hranã si pentru a-si întretine viata sau  sã rabde de foame.  Multi  mor de foame,  iar altii  îsi pun  capãt vietii.  Si încã  nu am terminat. Sunt oameni care  te duc la livezile lor de portocali  si lãmâi  sau alti pomi fructiferi  si îti spun cã  productia obtinutã  nu meritã  munca depusã. Este imposibil sã o scoti la capãt  cu ei,  iar pãrintii  hotãrãsc cã odraslele  lor  nu trebuie sã devinã fermieri; ei nu au curajul  si speranta  de a-i  învãta  sã cultive pãmântul.

         Un lucru important care trebuie învãtat  în scoli  este ca tinerii  sã învete  cum sã învingã aceastã stare de lucruri. Trebuie sã  existe  o educatie  în privinta  stiintelor si o instruire  cu privire la  planuri  si metode  de cultivare  a pãmântului.  Existã sperantã în pãmânt, însã mintea, inima si puterea trebuie  puse la lucru pentru cultivarea acestuia.  Banii cheltuiti pe cursele de cai,  teatru, jocuri de noroc si loterii,  banii cheltuiti  în localurile publice  pe bere  si bãuturi alcoolice - toti acestia sã fie folositi pentru a face  ca pãmântul  sã fie  productiv si atunci  vom vedea  o cu totul altã  stare a lucrurilor.

         Aceastã tarã  are nevoie de fermieri instruiti. Domnul  dã aversele de ploaie si razele binecuvântate ale soarelui. El le dã  oamenilor toate puterile  pe care  le au; fie  ca acestia sã-si consacre mintea, inima si puterea  pentru a face voia Lui  în ascultare de poruncile Sale. Orice obicei dãunãtor sã fie  dezrãdãcinat, necheltuindu-se  niciodatã  nici un ban pe bãuturi  alcoolice de  nici un fel,  nici pe tutun, sã nu existe  nimic de-a face  cu curse-le  de cai sau cu alte sporturi asemãnãtoare  si  oamenii sã se consacre lui Dumnezeu, lucrând  cu toatã puterea lor, si atunci  munca lor nu va fi în zadar. Acest Dumnezeu, care a creat  pãmântul în folosul omului, va pune  la dispozitie mijloace  din pãmânt  pentru a-l sustine pe lucrãtorul harnic.  Sãmânta  semãnatã  pe un pãmânt cu totul pregãtit  îsi va aduce rodul. Dumnezeu poate întinde pentru poporul Sãu o masã chiar  si în pustie.

         Este nevoie de  învãtarea  diferitelor  meserii  si ocupatii, si aceasta pune la lucru  o mare diversitate  de capacitãti  mintale  si fizice;  ocupatiile  care necesitã  obiceiuri  sedentare  sunt cele mai periculoase, deoarece  îl  îndepãrteazã pe om de  aerul liber  si strãlucirea  soarelui  si pune  în actiune  un anumit fel de capacitãti, în timp ce  alte organe  ajung  slãbite  din lipsã  de activitate. Oamenii  îsi fac lucrul lor,  îsi desãvârsesc afacerile, însã curând ajung sã zacã în mormânt. Mult mai avantajoasã este pozitia acelora care stau în aer liber, sã-si punã la lucru muschii, în timp ce  si creierul este solicitat  si toate organele  au privilegiul  de a-si face  lucrul lor.  Acelora  care  locuiesc afarã din orase si lucreazã în aer liber, privind lucrãrile marelui Mester  Artist, li se desfãsoarã  continuu  în fata  ochilor  noi scene.  Pe mãsurã  ce studiazã  cartea  naturii, o influentã  dulce  pune  stãpânire  pe ei;  cãci îsi dau seama cã grija  lui Dumnezeu se manifestã  pretutindeni,  de la soarele  cel mãret din ceruri,  pânã la mica vrabie  sau cea mai micã  insectã care are  viatã. Maiestatea cerurilor ne-a îndreptat atentia cãtre aceste lucruri ale creatiunii lui Dumnezeu ca fiind o dovadã a iubirii Sale. El,  care a dat chip florilor, a spus: "Uitati-vã  cu bãgare de seamã  cum cresc  crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu tes; totusi, vã spun  cã nici chiar  Solomon, în toatã slava lui, nu s-a îmbrãcat  ca unul din ei. Asa  cã dacã  astfel  îmbracã  Dumnezeu iarba  de pe câmp, care  astãzi  este, dar mâine  va fi aruncatã în cuptor, nu vã va îmbrãca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?"  (Mat. 6,28-30). Domnul este  învãtãtorul  nostru  si sub  cãlãuzi-rea Sa  noi putem  învãta  cele mai  pretioase  lectii  din naturã. Lumea se aflã sub blestemul pãcatului si totusi, chiar în aceastã  stare de decãdere, este foarte frumoasã. Dacã  nu ar fi  stricatã de cei nelegiuiti, de faptele rele ale oamenilor  care  calcã pãmântul, noi am putea, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, sã ne bucurãm de lumea noastrã, chiar în aceastã stare în care se gãseste.  Însã ignoranta, iubirea de plãceri si obiceiurile  pãcãtoase  stricã sufletul, trupul  si spiritul  si fac ca lumea  sã fie  plinã  de  leprã moralã; boala  moralã  mortalã distruge  mii de vieti.  Ce s-ar putea  face pentru  a  ne salva tinerii?  Noi  putem face  putin, însã Dumnezeu trãieste si domneste  si El  poate face mult.  Tinerii  sunt  nãdejdea noastrã pentru  lucrare  misionarã.

         Scolile  trebuie  întemeiate în  locuri  cât mai naturale, unde privelistile  sã încânte  simturile. În timp ce  trebuie sã evitãm  falsul si artificialul, discreditând cursele de cai, jocurile de noroc, loteriile, luptele pentru premii, consumul de bãuturi alcoolice, folosirea tutunului, noi trebuie sã oferim surse de plãcere  care sunt curate, nobile si înãltãtoare. Scolile noastre trebuie asezate  departe  de orase, acolo  unde ochiul  nu zãboveste  continuu asupra locuintelor oamenilor, ci asupra  lucrãrilor  lui Dumnezeu; unde sã existe locuri interesante de vizitat, altceva decât este posibil în oras. Elevii si studentii  nostri  sã fie  asezati  acolo unde  natura  poate vorbi simturilor si acolo  unde glasul ei poate  face sã  fie auzit  glasul lui Dumnezeu. Sã stea acolo  unde  pot privi  la lucrãrile  Sale minunate si, prin intermediul naturii,  sã priveascã  la Creator.

         Pentru tinerii  din aceastã tarã, este nevoie  sã se depunã  cel mai serios efort  misionar decât  în orice  tarã  pe care  am vizitat-o  pânã acum. Ispitele  sunt puternice  si numeroase;  multele sãrbãtori si obiceiuri  trândave  sunt cele mai defavorizante  pentru tineri. Satana face  din omul lenes un partener si colaborator al sãu  în planurile  pe care  le nãscoceste, iar Domnul Isus nu locuieste în inimã  prin credintã. Tinerii  si copiii  nu sunt educati  pentru a-si da seama  cã influenta lor  este o putere spre bine sau spre rãu. Tot timpul  trebuie  fãcuti constienti  cã ei pot  realiza mult; ei trebuie încurajati sã atingã  cele mai  înalte  standarde  în ce priveste binele.  Însã, încã de când eram mici, am fost învãtati  si  deprinsi cu ideea  popularã  cã  sãrbãtorile  stabilite  trebuie  tratate cu respect si tinute.  Potrivit  cu lumina  pe care mi-a  dat-o Domnul,   nu au mai multã influentã spre bine  decât  ar avea-o închinarea  la zeitãti pãgâne; cu  adevãrat  ele nu sunt  altceva  decât acest lucru. Aceste zile  sunt  perioade speciale în care Satana  culege  o recoltã  bogatã.  Banii strânsi  de la bãrbati si femei  sunt cheltuiti  pentru ceea ce nu este pâine. Tinerii sunt  educati  sã iubeascã  acele lucruri  care sunt  imorale, lucruri  pe  care Cuvântul lui  Dumnezeu le condamnã. Influenta lor  este rea  si rãul continuã.

         Ocupatiile manuale sunt esentiale pentru tineri. Mintea nu trebuie împovãratã continuu, iar puterile fizice neglijate.  Nestiinta în privinta  fiziologiei si nerespectarea  legilor sãnãtãtii  i-au condus  la mormânt pe multi  care ar  mai  fi putut sã trãiascã pentru a munci sau studia cu mintea. Folosirea corespunzãtoare a mintii  si a trupului  va întãri  si va dezvolta  toate puterile.  Atât timpul,  cât si mintea  vor fi pãstrate si vor fi  în stare  sã facã o  multime de lucruri.  Pastorii  si profesorii  trebuie  sã învete  cu privire la  aceste lucruri si totodatã sã le punã în practicã. Folosirea  corespunzãtoare atât a puterilor  lor  fizice, cât si a celor  mintale  va regla circulatia sângelui si va face ca fiecare organ  al  masinãriei  vii sã  functioneze în ordine.         Adesea, se face abuz de puterea  mintii; aceasta  este istovitã  pânã la nebunie, urmându-se doar un fir de gândire;  folosirea  excesivã a puterii creierului  si neglijarea organelor fizice creeazã o stare de boalã în organism.  Facultãtile  mintale  pot fi folosite  cu sigurantã dacã  sunt solicitate în mod egal  si puterile fizice, iar  subiectul  de  gândire  este variat.  Noi avem  nevoie  de o schimbare  a îndeletnicirii, iar natura  ne este un învãtãtor viu, sãnãtos. Când  studentii vin la  scoalã  pentru a dobândi  educatie, profesorii    trebuie  sã  se strãduiascã  sã îi  înconjoare  cu subiectele  cele  mai plãcute, cu personaje interesante, astfel ca mintea  sã nu fie limitatã  doar la  studiul  mort  al cãrtilor.  Scoala nu trebuie sã fie în oras sau lângã oras, unde  extravaganta  acestuia, plãcerile lui nelegiuite, obiceiurile si  practicile  rele ar  face  sã fie  continuu necesarã o muncã de contracarare a nelegiuirii care predominã, pentru ca aceasta sã  nu otrãveascã atmosfera pe care  o respirã  studentii. Toate scolile  ar trebui asezate, pe cât este posibil, acolo unde ochiul poate zãbovi  asupra  lucrurilor din naturã, si nu asupra tufisurilor de pe lângã casã. Privelistile mereu încântãtoare  vor satisface  gustul  si vor lua  în stãpânire imaginatia.  Acolo se aflã un profesor  viu,  care ne învatã continuu.

         Am fost tulburatã  în legãturã cu multe lucruri legate de scoala  noastrã.  n  muncã, tinerii  sunt  la un loc  cu tinerele si fac lucrul care apartine femeilor. Aceasta  este cam tot ce li s-a  gãsit de fãcut în locul unde se aflã acum; însã, potrivit  cu lumina care mi-a fost datã,  nu de acest fel de educatie au nevoie tinerii.  Nu le oferã  o cunoastere  pe care sã o poatã lua cu ei acasã.  Trebuie  sã li se dea  posibilitatea  de a  efectua  un alt fel  de activitate, care  i-ar ajuta sã  solicite în aceeasi  mãsurã puterile  fizice  si cele mintale. Trebuie sã existe  pãmânt care  sã fie cultivat. Nu este  departe timpul  când legile  împotriva  lucrului duminica vor fi  mai aspre  si trebuie fãcut efortul de a asigura terenuri  departe de orase, unde pot fi cultivate  legume si fructe.  Agricultura  va deschide  resurse  de întretinere  proprie si, de asemenea, pot fi învãtate si alte  meserii.  Aceastã  muncã  serioasã  face apel atât la puterea mintii, cât si la cea fizicã. Este nevoie de metodã si tact  chiar si pentru  cultivarea  cu succes  a legumelor  si fructelor.  Iar  hãrnicia  se va  dovedi un ajutor  important pentru tineri, spre a se împotrivi ispitei. Aici se deschide un câmp  care  va da  frâu liber energiilor care au stagnat, care, dacã nu ar fi folosite într-o ocupatie utilã, ar fi o continuã  sursã de încercãri pentru ei însisi  si pentru  profesorii lor. Pot fi  plãnuite diferite  ocupatii  pentru diferite persoane.

          Însã lucrarea pãmântului se va dovedi o binecuvântare specialã  pentru lucrãtor.  Existã o mare nevoie de  bãrbati  inteligenti care sã  lucreze pãmântul, care va  fi desãvârsit. Aceastã cunoastere  nu va constitui  o piedicã  în realizarea educatiei  de bazã  pentru o anumitã meserie.  A pune la lucru puterea  pãmântului  necesitã minte  si inteligentã.  Aceasta nu va  dezvolta doar muschii, ci si capacitatea de a învãta, pentru cã activitatea  creierului  si cea  a muschilor sunt egalizate. Noi trebuie  sã învãtãm  astfel  pe tineri,  încât sã le placã  sã lucreze pãmântul  si sã se delecteze  în a cãuta metode de a face  aceastã muncã  pe cât posibil  mai usoarã. Speranta  înaintãrii  cauzei lui Dumnezeu în aceastã  tarã constã  în crearea  unui nou  gust moral  privind  dragostea  pentru  muncã, ce va  transforma  mintea si caracterul.

         S-au  spus minciuni, condamnându-se pãmântul, care, dacã ar fi lucrat corespunzãtor, ar produce recolte  bogate. Planurile limitate, prea putina putere  implicatã si studierea  celor mai bune metode fac apel  cu tãrie  la reformã. Oamenii  trebuie sã învete  cã lucrul fãcut  cu rãbdare  va face minuni. Se vocifereazã mult  în legãturã cu pãmântul neproductiv, când, dacã oamenii ar citi  Vechiul Testament, ar cunoaste mai multe  cu privire  la folosirea  corespunzãtoare a pãmântului. Dupã ce a fost cultivat  timp de mai multi ani si dupã ce si-au  oferit comorile  omului, anumitor portiuni  de pãmânt  ar trebui  sã li se îngãduie  sã se odihneascã, iar apoi trebuie sã se cultive altceva.  De asemenea, am putea învãta multe lucruri cu privire la  muncã din Vechiul Testament. Dacã oamenii  ar urma  sfaturile date de Domnul Hristos, amintindu-si de cei sãraci si împlinindu-le nevoile, ce loc  diferit ar fi lumea noastrã!

          Fie ca slava lui Dumnezeu sã fie  avutã  întotdeauna  în vedere;  iar dacã  recolta  este  un esec, nu vã descurajati, încercati  din nou;  însã nu uitati  cã nu puteti  avea recoltã  dacã  pãmântul  nu este pregãtit  în mod corespunzãtor pentru  sãmântã;  esecul  se poate datora  în totalitate  neglijãrii acestui lucru.

         Scoala care  trebuie  întemeiatã în Australia  trebuie  sã punã  în prim plan  problema  hãrniciei  si sã scoatã  în evidentã faptul cã  munca  fizicã  îsi are rolul sãu  în planul lui Dumnezeu pentru fiecare om si cã binecuvântarea lui Dumnezeu o va însoti.  Scolile întemeiate de cãtre aceia care  învatã  si practicã adevãrul pentru acest timp  trebuie astfel organizate, încât sã aducã  motive noi  si proaspete  prin care  sã fie încurajatã  munca practicã, în diferite forme. Acest lucru va presupune  mult efort  din partea  profesorilor, însã un mare  si nobil tel  se atinge  atunci când studentii  vor întelege  cã dragostea  lui Dumnezeu trebuie sã fie descoperitã nu doar prin consacrarea inimii, mintii si sufletului, ci si prin  folosirea  înteleaptã  a puterii lor.  Ei vor fi mult mai putin  ispititi.  De la ei,  prin cuvintele si faptele lor, lumina va strãluci  în mijlocul teoriilor  si obiceiurilor  gresite ale  lumii.  Influenta  lor va tinde  sã corecteze  ideea gresitã  cã ignoranta  este semnul distinctiv  al unui  gentleman.

         Dumnezeu va fi  proslãvit  dacã bãrbati  din alte tãri, care au dobândit cunostinte  inteligente în problemele legate  de  agriculturã,  ar veni  în aceastã  tarã si prin cuvânt si faptã, i-ar învãta pe oameni cum sã cultive  pãmântul pentru ca acesta sã dea roade bogate.  Este nevoie de bãrbati  care sã-i învete  pe altii cum sã are si cum sã foloseascã uneltele agricole. Cine vrea sã fie misionar, fãcând aceastã lucrare, pentru a-i învãta metode bune  pe tineri si pe  aceia care vor sau sunt  destul de umili pentru a dori sã învete? Dacã vor  fi  din  aceia care nu vor dori sã învete de  la  voi metode  mai bune,  lectiile  sã fie date fãrã vorbe, în felul cum ne plantãm livezile si semãnãm  porumb;  secerisul  va fi cel  care va vorbi în favoarea metodelor bune de lucru. Scãpati câte o vorbã  vecinului, când se poate,  îngrijiti  culturile  de pe  pãmântul  vostru  si în acest fel  se va da  o învãtãturã.

          Unii ar putea  sustine  cã scolile  noastre  ar trebui  sã fie în oras, pentru a vorbi în favoarea noastrã, si cã, dacã  sunt la tarã, influenta în orase se pierde; însã nu este  neapãrat asa. Studentii  care vin la scolile  noastre  pentru prima datã  nu sunt pregãtiti  sã exercite o influentã  corectã  în orase si sã lumineze  ca o luminã  în mijlocul întunericului.  Ei nu vor  fi pregãtiti  sã reflecte  lumina, pânã când întunericul  acumulat  de ei  însisi  printr-o educatie  gresitã  nu va fi  risipit.  n viitor,  scolile  noastre nu vor fi la fel  ca în trecut în rândul studentilor  au fost oameni  vrednici  de încredere, pe care  te poti bizui, cu experientã, care s-au strãduit sã foloseascã toate ocaziile  pentru a dobândi  mai multe cunostinte, spre a face  o lucrare inteligentã  pentru cauza lui Dumnezeu. Acestia au fost de ajutor pentru scoalã, ei fiind  un factor de echilibru; însã, în viitor, scoala va cuprinde  mai ales  pe aceia  care au nevoie  de o transformare a caracterului, care  va putea  învãta  cu rãbdare; întâi  va trebui  sã se dezvete  de unele lucruri, iar apoi  sã  învete altele. Dezvoltarea adevãratului spirit  misionar cere timp si, cu cât sunt  mai departe  de orase  si de ispitele  care inundã  în ele, cu atât  le va fi  mai bine sã dobândeascã o cunoastere adevãratã  si sã-si dezvolte caractere echilibrate.

         Fermierii  au nevoie  de multã  inteligentã în munca lor.   n  majoritatea  cazurilor, vina este a lor  cã pãmântul  nu dã  rod.  Ei trebuie sã învete în mod continuu cum sã obtinã  o multime  de roade bogate din pãmânt. Oamenii  trebuie sã învete  cât de mult  cu putintã  sã depindã  de productia pe care ei o  obtin din pãmânt.  n toate fazele acestui fel de muncã, ei îsi pot educa  mintea spre a lucra  pentru salvarea sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos. "Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu;  voi  sunteti  clãdirea lui Dumnezeu." (1 Cor. 3,9 u.p.). Fie ca profesorii  din scolile noastre  sã-si ia cu ei  studentii  în grãdini  si pe câmpii  si  sã-I învete cum sã lucreze cel mai bine pãmântul. Ar fi  bine ca pastorii care lucreazã  prin cuvânt  si învãtãturã  sã iasã  pe câmp  cu studentii  si sã petreacã  o parte  din zi  în  miscare fizicã.  Ei ar putea  face  asa cum a fãcut  Domnul Hristos, dând lectii  din naturã  pentru a ilustra  adevãrul Bibliei.  Atât  profesorii, cât si studentii  ar avea  mai multã experientã  sãnãtoasã  în lucrurile  spirituale, minti mai puternice  si inimi  mai  curate  pentru a întelege  tainele  care privesc  vesnicia  decât dacã  ar studia doar din cãrti, solicitând mereu  creierul, nu si muschii. Dumnezeu le-a dat  oamenilor puterea mintii si El doreste ca ei sã-si foloseascã  mintea pentru a-si pune la lucru masinãria fizicã. Se poate  pune întrebarea: Cum poate dobândi întelepciune acela care  tine  plugul  si conduce  boii? Cãutând-o  precum argintul  si  sãpând  dupã ea  ca dupã o comoarã ascunsã. "Dumnezeul lui l-a învãtat  sã facã asa, El  i-a dat  aceste învãtãturi." (Is. 28,26). "Si lucrul acesta vine de la Domnul ostirilor;  minunat  este planul Lui  si mare  este întelepciunea Lui."          Acela  care i-a învãtat  pe Adam  si Eva  în Eden  cum sã  lucreze  grãdina îi va  învãta  si pe  oamenii de astãzi.  Este nevoie de întelepciune  pentru cel  care tine plugul  si seamãnã sãmânta. Pãmântul  are comorile lui ascunse si Domnul  doreste ca  acele  mii de oameni  sau zeci de  mii care sunt aglomerati în orase pentru un câstig de nimic sã lucreze  pãmântul;  în multe cazuri,  câstigul lor  nesemnificativ nu poate fi  folosit  pentru procurarea  hranei, ci ajunge  în sertarul  agentului  fiscal, pentru a distruge  ratiunea  omului  fãcut  dupã chipul  lui Dumnezeu. Cei care  îsi duc  familiile  la tarã sã le aseze  în locuri  unde  sunt mai  putine ispite. Copiii care  au pãrinti care se tem  de Dumnezeu si-i  iubesc sunt din toate  punctele  de vedere mai avantajati de a învãta de la Marele Învãtãtor care este sursa întelepciunii. Ei au mai  multe  ocazii de a se pregãti pentru  Împãrãtia cerurilor. Trimiteti copiii la scoli asezate în orase, unde sunt tot felul de ispite care îi vor atrage si degrada, si veti vedea cã lucrarea  de formare a caracterului  va fi de zece ori mai grea  atât  pentru pãrinti,  cât si pentru  copii.

          Pãmântul trebuie fãcut sã-si dea puterea lui; însã, fãrã  binecuvântarea lui Dumnezeu, el nu poate  produce  nimic. La început, Dumnezeu S-a uitat  la toate lucrurile  pe care le-a  fãcut  si a vãzut cã erau  foarte bune.  Blestemul  asupra  pãmântului  a venit  ca urmare a pãcatului.   Însã  oare  trebuie ca acest blestem sã fie mai mare, deoarece pãcatul  se tot înmulteste? Ignoranta  îsi face lucrarea  ei  vãtãmãtoare.  Slujitori  lenesi  fac  ca rãul  sã creascã prin  obiceiurile  lor trândave. Multi  nu vor sã-si câstige pâinea  în  sudoarea fruntii lor si refuzã sã cultive pãmântul.  Însã pãmântul are binecuvântãri ascunse  în adâncul  lui pentru  aceia care  au curaj  si  stãruinta de a cãuta  dupã aceste  comori.  Tatii  si mamele care detin o bucatã  de pãmânt  si o casã  în care îsi pot gãsi  tihna sunt regi si regine.

         Multi fermieri nu au  putut obtine  venituri  satisfãcãtoare din pãmântul lor, deoarece au socotit lucrul acestuia ca fiind o ocupatie înjositoare; ei nu  vãd în aceasta  o binecuvântare  pentru ei  si familiile lor. Ei nu vãd altceva decât  cã acesta este semnul robiei.  Livezile  le sunt neglijate, ei nu seamãnã la timp  si cultivarea  pãmântului se  face superficial.  Multi îsi neglijeazã  fermele pentru a tine sãrbãtorile  si a participa  la curse  de cai sau cluburi pentru pariuri;  banii lor sunt cheltuiti pe spectacole, loterii  si lenevie,  iar apoi se plâng cã nu pot avea bani pentru a-si cultiva pãmântul si a-si face gospodãriile sã prospere; însã, dacã  ar avea  mai multi bani, rezultatul ar fi acelasi.

"Special  Testimonies on Education" (Mãrturii  speciale  cu privire  la educatie), februarie 1894

ELLEN  G.  WHITE