LUCRAREA  DIN FATA  NOASTRÃ

           Conferintele  din America  au o mare  si importantã  lucrare de  fãcut. Noi trebuie  sã înfãptuim  lucrarea  în America în asa fel, încât  sã putem  fi putere si ajutor pentru  cei care proclamã  solia  în tãri  depãrtate. Orice natiune,  limbã si popor  trebuie trezite si aduse  la cunostinta adevãrului.  S-a fãcut  ceva, însã mai este încã mult  de fãcut, mult  de învãtat,  chiar  la Conferinta de aici,  pentru ca  lucrarea sã poatã merge înainte, într-un  mod  care va aduce  slavã  si onoare lui Dumnezeu.

             Sufletul meu a fost atât de împovãrat,  încât nu am  fost în  stare  sã mã  odihnesc. Asupra  cãrui  lucru  sã privim ca  sã facem  o mai  profundã  impresie  asupra mintii omenesti?  Iatã  scolile  noastre.  Ele trebuie  sã fie conduse în asa fel,  încât sã formeze  misionari care sã porneascã la drumuri si la garduri spre a semãna  sãmânta  adevãrului.  Aceasta este însãrcinarea  pe care a dat-o Domnul  Hristos  urmasilor  Sãi.  Ei trebuie  sã meargã  la drumuri  si  întretãieri de drumuri cu solia  adevãrului,  pentru ca  sufletele  sã fie  aduse  la credinta Evangheliei. Cât de afectatã  am fost  când am vãzut  câti  servi sunt  în locurile  pe care le-am vizitat recent! Noi  trebuie  sã stãm  în puterea lui  Dumnezeu, dacã  dorim  sã îndeplinim  aceastã  lucrare.              În aceste  eforturi, fiecare  lucrãtor  trebuie sã priveascã la Dumnezeu.  Noi trebuie  sã lucrãm  ca bãrbati  si femei care au  o legãturã  vie cu Dumnezeu. Trebuie  sã învãtãm  sã venim în întâmpinarea  nevoilor  oamenilor  în locul  în care se aflã ei.  O,  sã nu se  mai întâmple  ceea ce  am vãzut  în  unele  locuri,  când  ne-am întors  în America, unde  membri ai bisericii, în loc sã-si dea seama de  propria  lor responsabilitate, au privit  la oameni  pentru cãlãuzire, iar  bãrbatii în care  ei si-au pus toatã încrederea pentru înaintarea  lucrãrii  n-au înteles valoarea  rãspunderii  personale  si au luat  asupra lor  însisi lucrarea,  poruncind  si  dictând  ce sã facã  si ce sã nu facã  fratii lor.  Acestea  sunt  lucruri  pe care Dumnezeu nu le îngãduie  în lucrarea Sa.  El este  Acela  care  va pune  poveri asupra celor care vor sã le poarte. Fiecare suflet  are  o rãspundere  înaintea  lui Dumnezeu  si nu trebuie învãtat  în mod arbitrar de oameni  ce are de fãcut, ce are  de spus si unde  trebuie  sã meargã.  Noi nu  trebuie  sã ne punem  încrederea  în sfatul oamenilor  si sã fim de acord  cu tot  ce  spun ei,  cu exceptia cazului când avem  dovada cã ei se aflã  sub influenta  Duhului  lui Dumnezeu.             Studiati primul  si al doilea capitol  din cartea  Faptele Apostolilor.  Mi-a  fost datã  lumina  cã  lucrarea noastrã  trebuie dusã  înainte,  pe culmi tot mai înalte, ca niciodatã  pânã acum.  Lumina cerului trebuie  pretuitã si primitã. Aceastã luminã este pentru lucrãtori.  Este  pentru aceia  care  simt  cã Dumnezeu le-a dat  o  solie  si cã ei  au responsabilitatea  sacrã de a o proclama.             Solia adevãrului  prezent  este  de  a pregãti  un popor  pentru  venirea  Domnului.  Sã întelegem acest lucru si  sã facem ca cei care sunt asezati  în pozitii  de rãspundere  sã fie  atât  de  uniti,  încât lucrarea  sã meargã  cu putere  înainte.  Nu îngãduiti  nici unui om  sã se  interpunã  în mod arbitrar  ca si conducãtor  si sã spunã:  tu trebuie sã te  duci  acolo.  Noi avem  o lucrare mare si  importantã  de fãcut,  iar Dumnezeu doreste  sã ne apucãm  de aceastã  lucrare în mod inteligent. Asezarea  unor oameni în pozitii de rãspundere la Conferinte nu face din ei niste dumnezei.  Nimeni nu are  suficientã  întelepciune  pentru a lucra  fãrã  a se sfãtui.  Oamenii trebuie  sã se consulte  cu fratii lor, sã se sfãtuiascã împreunã, sã se roage  împreunã si sã facã planuri împreunã pentru înaintarea lucrãrii. Lucrãtorii sã îngenuncheze împreunã si sã se roage lui Dumnezeu, cerându-I sã-i cãlãuzeascã. A fost o mare lipsã  între noi în aceastã  privintã.  Ne-am  încrezut  prea mult  în planurile  oamenilor.  Nu ne putem  permite  sã facem  acest lucru.  Trãim timpuri primejdioase si trebuie  sã  ajungem  sã ne dãm  seama cã Domnul trãieste si conduce  si cã El  locuieste în inimile copiilor  oamenilor.  Noi trebuie  sã avem încredere  în Dumnezeu.              Oriunde ati fi trimisi, sã aveti în inimile  si mintile voastre  frica  de Domnul si dragostea  pentru El.  Duceti-vã  zilnic  la Domnul  pentru  sfat si cãlãuzire; depindeti  de Dumnezeu  pentru luminã si cãlãuzire. Rugati-vã  pentru acest sfat si aceastã luminã pânã le dobânditi. Nu este  de folos sã cereti  ceva  si apoi sã uitati ce ati cerut în rugãciune.  Mintea sã rãmânã  la rugãciunea pe care ati înãltat-o.  Puteti face  acest lucru în timp ce  lucrati cu mâinile.  Puteti spune:  Doamne, eu cred;  eu  cred cu toatã inima mea.  Lasã  ca puterea Duhului  Sfânt  sã vinã asupra  mea.              Dacã  ar fi  mai multã  rugãciune  în rândurile  noastre, mai multã  exercitare  a credintei care lucreazã  prin dragoste  si mai  putinã bizuire pe alte persoane care sã aibã  experientã  în locul nostru,  astãzi am fi cu mult mai  înainte  în  privinta întelepciunii decât suntem  de fapt. Avem  nevoie  de o profundã  experientã  individualã  a inimii  si a sufletului. Atunci  vom fi în stare sã  spunem  ce face Dumnezeu  si în ce fel lucreazã El.  Noi trebuie  sã avem  o experientã  vie  în lucrurile lui  Dumnezeu; dacã  nu avem  acest lucru,  nu putem  fi în sigurantã. Sunt unii  care au o anumitã  experientã, bunã zic ei, si vorbesc despre  aceasta;  însã, când  ajungeti  sã o puneti  la probã, vã dati  seama cã  nu este o experientã bunã, pentru cã  nu este în acord  cu un clar "Asa  zice Domnul".  Dacã  a fost  vre-odatã   vre-un timp  în istoria  noastrã  când sã fie  nevoie  sã ne umilim sufletele înaintea  lui Dumnezeu, acel timp este  astãzi.  Noi trebuie sã venim  la Dumnezeu  cu credintã  în tot ceea ce  a fãgãduit  în Cuvântul  Sãu si apoi  sã umblãm  în toatã  lumina  si cu puterea  pe care o dã  Dumnezeu.              Am fost profund  impresionatã  când  fratii  care au venit  din câmpuri  strãine mi-au  spus câte ceva din experientele  lor si ce  face  Domnul  pentru a  aduce  sufletele la adevãr.  De aceasta  avem  nevoie  în acest timp.  Dumnezeu nu doreste  ca noi  sã rãmânem  în continuare ignoranti. El  doreste sã  întelegem  responsabilitãtile  personale  pe care le avem  fatã de El.  El Se va descoperi fiecãrui suflet care  va veni  înaintea  Lui  cu toatã  umilinta  si Îl  va cãuta  cu toatã  inima.             Trebuie  înfiintate scoli  în tãri strãine  si în propria  noastrã  tarã.  Noi trebuie sã învãtãm  de la Dumnezeu cum sã administrãm  aceste scoli.  Ele  nu trebuie sã  fie conduse  asa cum  au fost  conduse multe  dintre scolile noastre. Institutiile noastre trebuie privite ca niste instrumente folosite  de Dumnezeu pentru  continuarea  lucrãrii  Sale pe pãmânt.  Noi trebuie  sã privim  la  Dumnezeu pentru  cãlãuzire si întelepciune;  trebuie  sã-L implorãm  sã ne învete  cum sã împlinim  lucrarea  cu putere. Sã-L  recunoastem pe Domnul  ca învãtãtor si cãlãuzã a noastrã  si atunci vom înfãptui  lucrarea  în mod corespunzãtor.  Noi trebuie sã  stãm  ca o companie unitã, ai cãrei membri se privesc în ochi unii pe altii. Atunci vom putea vedea  mântuirea  lui Dumnezeu descoperitã  si într-o parte,  si în cealaltã.  Dacã lucrãm  în armonie, noi  Îi oferim  lui Dumnezeu  sansa  sã lucreze pentru noi.  În lucrarea  din scolile  noastre, avem nevoie de  o întelegere corectã  a ceea ce înseamnã  educatia  esentialã.  Oamenii vorbesc mult  despre educatia  înaltã, însã cine poate defini ce este educatia înaltã?  Educatia înaltã se gãseste în Cuvântul viului Dumnezeu. Educatia de care avem cel mai mult nevoie este acea  educatia  care ne învatã  sã ne supunem  sufletele  lui Dumnezeu cu toatã  umilinta, care ne face capabili  sã primim  Cuvântul lui Dumnezeu si sã  credem  ceea ce spune  el.  Cu  aceastã educatie vom vedea mântuirea  lui Dumnezeu.  Cu spiritul  lui Dumnezeu asupra  noastrã, noi trebuie  sã ducem  lumina adevãrului  la drumuri  si la garduri, pentru ca mântuirea  lui  Dumnezeu sã se poatã  descoperi  în mod  remarcabil.

             Vom  duce  noi  mai departe  lucrarea,  folosind calea  aleasã  de Domnul?  Suntem  noi doritori sã ne lãsãm  învãtati de  Dumnezeu?  Ne  vom lupta  noi cu Dumnezeu în rugãciune?  Vom primi  noi botezul  Duhului Sfânt?  Aceasta  este ceea  ce avem  nevoie  si ceea ce  putem avea  în acest timp.  Atunci  vom  putea  porni  cu o solie  din partea Domnului,  iar lumina adevãrului va strãluci ca o flacãrã  arzând, care va  ajunge  în toate  pãrtile  lumii.  Dacã  vom umbla  smeriti cu Dumnezeu, El va merge  cu noi. Sã ne  umilim  sufletele  înaintea Lui  si vom vedea  mântuirea  Lui.

" Review  and Herald" , 21 octombrie 1909.

ELLEN  G.  WHITE