INTEGRITATEA LUI DANIEL LA ÎNCERCARE
Profetul Daniel a fost un om ilustru. El constituie un exemplu strălucit de ceea ce poate deveni omul atunci când conlucrează cu întelepciunea lui Dumnezeu. Ne-a fost lăsat un scurt raport asupra vietii acestui bărbat sfânt al lui Dumnezeu, pentru încurajarea acelora care aveau să îndure, în scurgerea timpului, încercări si ispite. Când poporul lui Israel, împreună cu regele lor, cu nobilii si preotii au fost dusi în robie, patru dintre acestia au fost alesi să slujească la curtea regelui Babilonului. Unul dintre ei a fost Daniel, care de timpuriu se arătase un tânăr promitător, cu o abilitate remarcabilă. Toti acesti tineri erau de vită nobilă si sunt descrisi ca fiind "fără vreun cusur trupesc, frumosi la chip, înzestrati cu întelepciune în orice ramură a stiintei, cu minte ageră si pricepere" (Daniel 1,4). Sesizând talentele deosebite ale acestor tineri captivi, regele Nebucadnetar s-a hotărât să-i pregătească pentru a îndeplini functii importante în împărătia sa. Pentru a putea fi pe deplin calificati pentru noua viată la curte, potrivit obiceiului oriental, ei trebuia să învete limba haldeilor si să fie supusi, timp de trei ani, unui curs complet de educatie fizică si intelectuală.
Tinerii care făceau această scoală nu aveau doar să fie admisi în palatul regal, ci se luau măsuri ca ei să mănânce din carnea si să bea din vinul de la masa regelui. Prin aceasta, regele considera nu numai că le acordă o mare onoare, dar si că le asigură cea mai bună dezvoltare fizică si intelectuală pe care o puteau dobândi.
Printre cărnurile de la masa regelui, erau si carne de porc si alte cărnuri pe care legea lui Moise le declarase necurate, si care evreilor le era în mod expres interzis să le mănânce. În acest punct, Daniel a fost adus în fata unei încercări puternice. Să fie de partea învătăturilor părintilor săi în privinta cărnurilor si băuturilor, ofensându-l astfel pe rege si pierzându-si nu numai pozitia, ci poate chiar si viata, sau să nu tină seama de porunca Domnului si să se bucure de favoarea regelui, asigurându-si astfel cele mai mari avantaje intelectuale si cele mai ademenitoare perspective lumesti? Daniel nu a stat mult pe gânduri. El s-a decis să rămână ferm în integritatea sa, oricare ar fi fost urmările. El "s-a hotărât în inima lui să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului si nici cu vinul pe care îl bea împăratul" .
Astăzi sunt multi care pretind că sunt crestini, dar care sustin că Daniel era prea deosebit, considerându-l îngust si bigot. Ei consideră problema mâncării si a băuturii de prea mică importantă pentru a necesita o asemenea pozitie ,una care cere probabil sacrificiu în privinta oricăror avantaje pământesti. Însă cei care judecă astfel vor descoperi în ziua judecătii că s-au îndepărtat de la cerintele clare ale lui Dumnezeu si că au făcut din propriile lor păreri un standard în privinta binelui si răului. Ei vor descoperi că ceea ce pentru ei era lipsit de importantă nu era la fel privit de Dumnezeu. De cerintele Sale trebuie să ascultăm cu sfintenie. Cei care acceptă sau se supun unuia dintre preceptele Sale pentru că le convine să facă astfel, în timp ce pe altele le resping pentru că acestea ar cere sacrificiu, coboară standardul dreptătii si prin exemplul lor îi conduc si pe altii să trateze cu usurintă Legea cea sfântă a lui Dumnezeu. "Asa spune Domnul" trebuie să fie regula noastră în toate lucrurile.
Daniel a fost supus celor mai puternice ispite care i-ar putea asalta pe tinerii de astăzi; cu toate acestea, a rămas credincios educatiei religioase pe care a primit-o în anii dinainte. El a fost înconjurat de influente a căror tintă era de a doborî pe cei care oscilează între principiu si tentatie; totusi, Cuvântul lui Dumnezeu îl prezintă pe Daniel ca având un caracter fără prihană. Daniel nu a îndrăznit să se încreadă în propria lui putere morală. Rugăciunea era pentru el o necesitate. El a făcut din Dumnezeu tăria lui, iar temerea de Domnul era continuu înaintea lui în toate lucrurile vietii. Daniel avea darul blândetii autentice. El era credincios, hotărât si nobil. Căuta să trăiască în pace cu toti, fiind în acelasi timp neclintit, precum cedrul cel falnic, atunci când era vorba de principiu. În tot ceea ce nu venea în contradictie cu închinarea fată de Dumnezeu, el era respectuos si ascultător fată de cei care aveau autoritate asupra lui; însă el avea un simt atât de înalt al datoriei fată de Dumnezeu, încât cerintele conducătorilor pământesti erau subordonate. Nici un motiv egoist nu-l putea determina să se abată de la datoria sa.
Caracterul lui Daniel este prezentat ca un exemplu izbitor de ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din oameni decăzuti datorită firii pământesti si întinati de păcat. Raportul vietii sale nobile, de tăgăduire de sine, constituie o încurajare pentru noi, oamenii obisnuiti. Din exemplul său putem căpăta putere să rezistăm în mod nobil ispitei si să stăm neclintiti, prin harul blândetii, de partea binelui, în cele mai grele încercări.
Daniel ar fi putut găsi cele mai plauzibile scuze pentru a se depărta de obiceiurile sale de cumpătare strictă; însă aprobarea lui Dumnezeu era mai scumpă pentru el decât favoarea celui mai puternic monarh pământesc, mai scumpă chiar decât propria lui viată. Obtinând, datorită purtării lor deosebite, favoarea lui Meltar, demnitarul care se ocupa de tinerii evrei, Daniel a cerut să le fie îngăduit să nu mănânce din cărnurile împăratului si să nu bea din vinul lui. Meltar se temea ca nu cumva, dând curs acestei cereri, să atragă asupra lui neplăcerea regelui si astfel să-si pună în primejdie propria lui viată. Ca multi din zilele noastre, el socotea că o dietă cumpătată i-ar face pe acesti tineri să fie palizi si bolnăviciosi, fără putere în muschi, iar despre bucatele alese de la masa împăratului credea că îi va face frumosi si plini de sănătate si că vor fi în stare să ducă la îndeplinire activităti fizice si intelectuale.
Daniel a hotărât ca problema să fie rezolvată prin punere la încercare timp de zece zile, în această perioadă urmând ca tinerilor evrei să le fie îngăduit să mănânce hrană simplă, în timp ce colegii lor se înfruptau din bucatele alese ale împăratului. În cele din urmă cererea le-a fost aprobată si Daniel a simtit asigurarea că are câstig de cauză. Desi era doar un tânăr, el remarcase efectele vătămătoare ale vinului si ale traiului destrăbălat asupra sănătătii fizice si mintale.
La sfârsitul celor zece zile, rezultatul a fost contrar asteptărilor lui Meltar. Cei care avuseseră obiceiuri cumpătate au fost evident superiori colegilor lor, care fuseseră îngăduitori fată de pofte, nu doar în ce priveste înfătisarea, dar si în privinta puterii fizice si a tăriei mintale. Ca urmare a acestei încercări, lui Daniel si tovarăsilor săi li s-a permis să-si continue dieta simplă pe toată perioada pe care aveau să fie instruiti pentru treburile împărătiei. Domnul a aprobat hotărârea si tăgăduirea de sine a acestor tineri evrei si binecuvântarea Sa i-a însotit. El "le-a dat cunostintă si pricepere în toată stiinta si întelepciunea; iar Daniel era priceput în toate vedeniile si visele" (Daniel 1,17). La sfârsitul celor trei ani de probă, când împăratul le-a verificat priceperea si cunostintele, nu s-a găsit nici unul ca "Daniel, Hanania, Misael si Azaria. De aceea ei au fost primiti în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau întelepciune si pricepere, si despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toti vrăjitorii si cititorii în stele, care erau în toată împărătia lui" (Daniel 1, 19.20).
Viata lui Daniel constituie o ilustratie inspirată a ceea ce înseamnă un caracter sfintit. Este un exemplu pentru noi toti, dar în special pentru tineri. O ascultare strictă de cerintele lui Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea corpului, cât si a mintii. Pentru a putea atinge cel mai înalt standard al realizărilor morale si intelectuale, este necesar să căutăm întelepciune si putere la Dumnezeu si să fim foarte cumpătati în toate obiceiurile vietii. În experienta lui Daniel si a tovarăsilor săi găsim un exemplu al triumfului principiului cumpătării asupra ispitei de a îngădui pofta. Aceasta ne arată că prin intermediul principiului religios tinerii pot birui poftele firii pământesti si pot rămâne credinciosi cerintelor lui Dumnezeu, chiar dacă îi va costa un mare sacrificiu.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Daniel si tovarăsii săi ar fi făcut compromis cu acei demnitari păgâni si ar fi cedat presiunii momentului, mâncând si bând din ceea ce era obisnuit la babilonieni? Acel singur moment de îndepărtare de la principiu le-ar fi slăbit simtul în privinta a ceea ce este drept si fată de ceea ce trebuia să constituie oroare fată de păcat. Îngăduirea poftei ar fi implicat sacrificarea tăriei fizice, a claritătii mintii si a puterii spirituale. Un pas gresit ar fi condus către altii, până ce se rupea relatia lor cu cerul, iar ei ar fi cedat ispitei.
Dumnezeu spusese: "Pe acela care Mă va onora, Eu îl voi onora". În timpul cât Daniel s-a agătat de Dumnezeu cu încredere neclintită, spiritul puterii profetice a venit asupra lui. În timp ce oamenii îl instruiau în privinta datoriilor de la curte, el a fost învătat de Dumnezeu să citească tainele veacurilor viitoare si să prezinte generatiilor viitoare, prin cifre si simboluri, lucrurile minunate care aveau să se întâmple la sfârsitul timpului.
Semnele timpului, 28 septembrie 1882
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Semnele timpului" - Daruri pentru sărbători,14 decembrie 1882 "Review and Herald" -Tinerii ca lucrători misionari,17 iulie 1883 "Semnele timpului"- Stiintă si revelatie,13 martie 1884 "Semnele timpului" - Stiintă si Biblie în educatie, 20 martie 1884 "Semnele timpului" - Educarea copiilor,10 aprilie 1884 "Semnele timpului" - Datorii importante în viata de cămin, 17 aprilie 1884
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
