INFLUENTA MEDIULUI ASUPRA EDUCATIEI
În alegerea unei case, părintii nu ar trebui să ia în seamă numai aspectele vremelnice. Nu este o problemă care să aibă în vedere doar cum să facă mai multi bani său să aibă niste privelisti deosebite în jur sau cele mai mari avantaje sociale. Influentele care se vor răsfrânge asupra copiilor lor în acel loc, care îi vor conduce spre bine sau spre rău, sunt de mult mai mare însemnătate decât aceste criterii. Părintii au o foarte mare răspundere legată de locul unde îsi vor aseza locuinta. Pe cât este cu putintă, ei trebuie să-si aseze copiii în calea luminii, astfel ca simtămintele lor să poată rămâne curate, iar dragostea unii fată de altii, nealterată. Acelasi principiu se aplică în legătură cu asezarea scolilor noastre în care se vor aduna laolaltă copiii si tinerii nostri, iar familiile vor fi atrase de dragul privilegiilor educative.
Nu trebuie crutat nici un efort pentru ca scolile noastre să fie asezate în locurile în care atmosfera morală este cât mai sănătoasă cu putintă; căci influentele care predomină vor lăsa o impresie adâncă asupra tinerilor si asupra caracterelor lor în formare. Din acest motiv, o localitate mai retrasă este de preferat. Orasele mari, centrele de afaceri si de învătământ care s-ar putea să pară că prezintă aceste avantaje sunt depăsite de alte aspecte.
Societatea din aceste zile este coruptă, întocmai ca aceea din zilele lui Noe. Acelui neam de oameni care a trăit înainte de potop, doar la un pas de paradis, si au avut o viată atât de lungă, Dumnezeu i-a dat daruri bogate si ei s-au bucurat de o vigoare a trupului si a mintii de care oamenii de acum nu pot avea decât cea mai slabă idee; însă ei au folosit generozitatea aceasta, puterea si iscusinta pe care le-au primit, în scopuri egoiste, pentru a sluji patimilor lor nelegiuite si pentru a-si satisface mândria. Ei L-au îndepărtat pe Dumnezeu din gândurile lor; ei au dispretuit Legea Sa si au călcat în picioare standardul Său în privinta caracterului. Ei s-au dedat la plăceri păcătoase, au întinat căile lor înaintea lui Dumnezeu si s-au pângărit unul pe altul. Violenta si crima au umplut pământul. Nici relatia de căsătorie si nici dreptul asupra proprietătii nu au fost respectate; si strigătele celor opresati au ajuns până la urechile Domnului Sabaot. Contemplând răul, oamenii s-au schimbat după chipul acestuia, până când Dumnezeu nu a mai putut suporta nelegiuirea lor si au fost nimiciti de potop. Tinerii care sunt la scoli în marile orase sunt în mijlocul unor influente asemănătoare acelora care predominau înainte de potop. Aceleasi principii de nesocotire a lui Dumnezeu si a Legii Sale; aceeasi iubire de plăceri, de multumire de sine si de mândrie si vanitate constituie lucrarea timpului prezent. Lumea este dedată la plăceri; imoralitatea predomină; nu se tine seama de drepturile celor slabi si neajutorati; si lumea, marile orase se transformă cu grăbire în focare de nelegiuire. Iubirea de plăceri este una dintre cele mai primejdioase, pentru că este una dintre cele mai subtile dintre multele ispite care îi asaltează pe copiii si tinerii din orase. Zilele de sărbătoare sunt numeroase; jocurile si cursele de cai atrag mii de oameni si vârtejul freamătului si al plăcerii îi distrage de la îndeplinirea datoriilor serioase ale vietii. Banii care ar fi trebuit folositi în scopuri mai bune - de multe ori putinii bani ai celor săraci - sunt irositi pentru distractii. Tânjirea aceasta continuă după distractii si plăceri scoate la iveală dorul profund al sufletului. Însă aceia care se adapă din această fântână a plăcerilor lumesti constată încontinuu că setea sufletului lor rămâne tot nesatisfăcută. Ei se amăgesc; ei iau distractia drept fericire; si când plăcerea a trecut, multi se afundă în groapa deznădejdii si a disperării. O, ce nesăbuintă, ce nebunie să părăsesti fântâna cu apă vie pentru "vasele sparte" ale plăcerilor lumesti! Simtim până în adâncul sufletului primejdia care îi înconjoară pe tinerii din aceste zile din urmă; si atunci, să nu-i tinem oare pe cei care vor să învete si familiile care sunt atrase de scolile noastre, departe de aceste influente seducătoare si demoralizatoare? În alegerea unor localităti retrase pentru scolile noastre, să nu ne închipuim că i-am scăpat pe copiii nostri de ispite. Satana este un lucrător foarte iscusit si este neobosit în a născoci căi pentru a perverti orice minte omenească ce este dispusă să-i asculte sugestiile. El întâmpină familiile si indivizii pe propriul lor teren, adaptându-si ispitele înclinatiilor acestora si slăbiciunii lor. Însă, în orasele mari, puterea sa asupra mintii este mai mare, iar plasele sale pentru a împletici picioarele celor neprevăzători sunt mult mai numeroase. Pe lângă scolile noastre trebuie să existe terenuri mari. Există unii studenti care nu au învătat niciodată să facă economie, însă au cheltuit întotdeauna orice bănut care a căzut în mâinile lor. Acesti bani nu ar trebui să provină din banii pusi deoparte pentru educatie. Trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea o ocupatie, de a lucra ceva, si o dată cu învătătura dobândită din cărti, ei trebuie să-si formeze obiceiuri în privinta cumpătării, obiceiuri de a lucra cu hărnicie. Dati-le ocazia să pretuiască necesitatea de a se ajuta pe ei însisi. Trebuie să se ofere de lucru tuturor studentilor, fie că au posibilitatea să-si plătească studiile, fie că nu au; puterile lor fizice si mintale trebuie să primească atentia cuvenită. Studentii trebuie să învete să cultive pământul, căci aceasta îi va aduce într-o strânsă legătură cu natura. În alegerea localitătii pentru înfiintarea unei scoli, trebuie avută în vedere influenta înăltătoare, predominantă, a naturii. Dumnezeu a avut în vedere acest principiu atunci când Si-a pregătit oamenii pentru lucrarea Sa. Moise a petrecut patruzeci de ani în pustia lui Madian. Ioan Botezătorul nu a putut fi pregătit pentru înalta sa chemare de înainte-mergător al Domnului Isus Hristos, stând alături de marii bărbati ai natiunii din scolile din Ierusalim. El s-a dus în pustie, acolo unde obiceiurile si învătăturile semenilor nu puteau pătrunde în mintea sa, acolo unde comuniunea cu Dumnezeu nu era stânjenită de nimic.
Când persecutorii lui Ioan, ucenicul iubit, au căutat să-i reducă la tăcere vocea si să-i distrugă influenta între oameni, ei l-au exilat pe insula Patmos. Însă nu l-au putut despărti de divinul Învătător. Pe Patmosul cel izolat, Ioan a putut studia lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu. În stâncile mari si colturoase, în apele care înconjurau insula, el a putut vedea măretia si maiestatea lui Dumnezeu. Si, în timp ce comunica în acest fel cu Dumnezeu si studia cartea naturii, el a auzit o voce vorbindu-i, glasul Fiului lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost învătătorul lui Ioan când acesta se afla pe insula Patmos si acolo El i-a descoperit slujitorului Său lucrurile minunate care aveau să se petreacă în viitor.
Dumnezeu doreste ca noi să apreciem binecuvântările Sale din lucrările creatiunii. Sunt atât de multi copii în marile orase care n-au avut nici măcar un petic de iarbă verde sub picioarele lor. Dacă si-ar putea face educatie scolară la tară, în mijlocul frumusetilor, păcii si curătiei naturii, locul acesta li s-ar părea cel mai apropiat de cer. În locurile retrase, în care noi ne aflăm cel mai departe de influentele, obiceiurile si plăcerile lumii si cel mai aproape de inima naturii, Domnul Hristos Îsi face tot mai real simtită prezenta si vorbeste sufletelor noastre despre pacea si dragostea Sa.
"Special Testimonies on Education" , 11 mai 1896
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
