ÎNCHIDEREA ÎN SCOALĂ
Sistemul de educatie folosit de-a lungul atâtor generatii a fost dăunător pentru sănătate si chiar pentru viata însăsi. Multi copii de vârstă fragedă petreceau cinci ore în fiecare zi în săli de clasă neaerisite corespunzător si insuficient de mari pentru sănătatea copiilor. Aerul din asemenea încăperi devine curând otravă pentru plămânii celor care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre si muschi nu sunt puternici si al căror creier nu este complet dezvoltat, au fost tinuti închisi înăuntru spre vătămarea lor. Multi îsi încep viata cu o zestre foarte redusă. Închiderea în scoală zi de zi îi face nervosi si îi îmbolnăveste. Trupurile lor sunt pipernicite datorită epuizării sistemului nervos. Si dacă firul vietii se întrerupe, părintii si profesorii nu consideră că ei ar fi avut vreo influentă directă în distrugerea scânteii de viată. Când stau la mormântul copiilor lor, părintii în necaz privesc asupra nenorocirii lor ca fiind o hotărâre specială a Providentei, când, de fapt, datorită unei ignorante care nu poate fi scuzată, felul în care au procedat a distrus vietile copiilor lor. În aceste conditii, a pune moartea copiilor pe seama Providentei constituie o blasfemie. Dumnezeu a dorit ca micutii să trăiască si să fie educati ca să poată avea caractere frumoase, să-L poată slăvi în această lume si să-L laude în lumea mai bună care va urma. Părintii si profesorii, când îsi asumă responsabilitatea de a-i educa pe acesti copii, nu se simt răspunzători în fata lui Dumnezeu de a căuta să-si însusească informatii si cunostinte în legătură cu corpul omenesc, din punct de vedere fizic, pentru ca să poată trata trupurile copiilor si elevilor lor într-un mod în care să ocrotească viata si sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignorantei părintilor si profesorilor. Mamele petrec ore întregi pregătind îmbrăcămintea pentru ele si pentru copiii lor ca să le poată etala si apoi se scuză că nu găsesc timp să citească si să dobândească acele cunostinte necesare pentru a sti cum să aibă grijă de sănătatea copiilor lor. Ele socotesc că este mai putină bătaie de cap să lase corpurile acestora în grija medicilor. Pentru a fi în pas cu moda si cu obiceiul vremii, multi părinti au sacrificat sănătatea si vietile copiilor lor. Cunoasterea si informarea în legătură cu minunatul organism omenesc - oasele, muschii, stomacul, ficatul, intestinele, inima si porii pielii - si întelegerea dependentei unui organ de altul în vederea functionării sănătoase a întregului corp constituie un studiu pentru care majoritatea mamelor nu manifestă interes. Ele nu cunosc nimic în legătură cu influenta pe care corpul o are asupra mintii si mintea asupra corpului. Se pare că nu înteleg mintea, care face legătura între ceea ce este finit cu ceea ce este infinit.
Fiecare organ al corpului omenesc a fost astfel întocmit, încât să slujească mintii. Mintea reprezintă capitala trupului. Copiilor li se îngăduie să consume carne, condimente, unt, brânză, porc, plăcinte grele. De asemenea, li se îngăduie să mănânce hrană nesănătoasă neregulat si între mese. Aceste lucruri afectează stomacul, zgândărind nervii si slăbind intelectul. Părintii nu îsi dau seama că seamănă seminte ce vor avea ca urmare boala si moartea.
Multi copii au fost ruinati pe viată, solicitând mult mintea, dar neglijând să-si fortifice puterile fizice. Multi au murit în copilărie datorită procedeelor nechibzuite folosite de părinti si profesori, care le-au fortat mintea fragedă prin alintare sau prin teamă atunci când erau prea mici, ca să-si dea seama ce înseamnă o sală de clasă. Mintile lor au fost împovărate cu lectii atunci când acest lucru nu trebuia făcut, ci ar fi trebuit să fie retinuti până când constitutia lor fizică ar fi fost suficient de puternică pentru a suporta efortul intelectual. Copiii mici ar trebui lăsati ca mieii, să zburde pe afară, să fie liberi si fericiti si să li se pună la dispozitie cele mai bune conditii ca să pună temelia pentru un organism puternic.
Părintii ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor până ce acestia ating vârsta de opt sau zece ani. Pe măsură ce încep să înteleagă, părintii ar trebui să deschidă în fata lor marea carte a naturii lui Dumnezeu. Mama trebuie să se preocupe mai putin de ceea ce este artificial în casa ei si de pregătirea hainelor ei doar de dragul etalării si să caute să găsească timp pentru a cultiva în ea si copiii ei dragostea pentru frumosii boboci si florile care se deschid. Îndreptând atentia copiilor ei spre diferitele lor culori si varietăti de forme, ea le poate face cunostintă cu Dumnezeu, care a creat toate lucrurile frumoase care îi atrag si îi încântă. Ea le poate îndrepta mintea spre Tatăl ceresc, care a dovedit o iubire atât de mare fată de ei. Părintii Îl pot asocia pe Dumnezeu cu toate lucrările creatiunii Sale. Singura sală de clasă pentru copiii de opt - zece ani ar trebui să fie afară, în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid si minunatelor scene ale naturii. Si singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lectii, întipărite în mintile copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute si atractive ale naturii, nu vor fi uitate curând.
Pentru ca să poată fi sănătosi, voiosi si plini de vitalitate, să aibă muschi si creiere bine dezvoltate, copiii si tinerii ar trebui să stea mult timp în aer liber si să aibă ocupatii si timp de joacă bine plănuite. Aceia care sunt tinuti închisi în scoală, aplecati asupra cărtilor, nu pot avea corpuri sănătoase din punct de vedere fizic. Punerea la lucru a creierului prin studiu, fără exercitiu fizic corespunzător, are tendinta de a atrage sângele în creier, producându-se un dezechilibru al circulatiei sângelui în întregul organism. Creierul are prea mult sânge, iar extremitătile prea putin. Ar trebui să existe reguli potrivit cărora studiul să se desfăsoare regulat la anumite ore, iar apoi o parte din timpul lor va fi petrecut în activitate fizică. Iar dacă obiceiurile lor privind alimentatia, îmbrăcămintea si somnul sunt în conformitate cu legea fizică, ei pot dobândi educatie fără a fi sacrificată sănătatea fizică si mintală.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
