Importanta educatiei fizice

Veacul în care trãim este de neegalat în privinta interesului pentru educatie. Rãspândirea largã a cunostintei prin intermediul presei, punerea la îndemâna tuturor a unor mijloace de a învãta singuri, toate acestea au trezit un interes general pentru cultivarea mintii.

În timp ce recunoastem cu satisfactie posibilitãtile crescânde, noi nu ar trebui sã închidem ochii la deficientele existente în sistemul de educatie din prezent. În dorinta de a asigura educatia intelectualã, atât educatia fizicã, cât si cea moralã au fost ignorate. Multi tineri vin din institutiile de învãtãmânt cu trãsãturile morale degradate, iar puterile fizice slãbite, fãrã o cunoastere a vietii practice si doar cu putinã tãrie pentru a-si îndeplini datoriile.

Când am vãzut aceste rele, am întrebat: Trebuie oare ca fiii si fiicele noastre sã devinã slabi din punct de vedere moral si fizic, pentru a putea dobândi o educatie în scoalã? Nu ar trebui sã fie asa; nu este nevoie sã fie asa, dacã profesorii si elevii se vor supune legilor naturale, care sunt si ele legi ale lui Dumnezeu. Toate puterile mintii si trupului trebuie bine puse la lucru în mod activ, astfel ca tinerii sã poatã deveni bãrbati si femei puternici, bine echilibrati.

Multi elevi se grãbesc atât de mult sã-si termine studiile, încât nu reusesc sã isprãveascã nimic din ceea ce întreprind. Doar putini dintre ei au suficient curaj si stãpânire de sine pentru a actiona din principiu. Majoritatea studentilor nu înteleg adevãratul obiectiv al educatiei si de aceea dau gres în a merge pe acea cale care sã îi ajute sã atingã acest obiectiv. Ei se dedicã studierii matematicii sau a limbilor, în timp ce neglijeazã un studiu mult mai important pentru fericirea si succesul în viatã. Multi dintre cei care pot explora adâncul pãmântului împreunã cu geologul sau cerul împreunã cu astronomul nu aratã nici cel mai mic interes pentru corpurile lor. Pentru ei, altii se ocupã, si stiu exact câte oase sunt în organismul omenesc si pot descrie corect fiecare organ al trupului si ei sunt atât de ignoranti în ceea ce priveste legile sãnãtãtii si tratamentul bolilor, ca si când viata ar fi dirijatã doar de soarta oarbã, si nu de o lege clarã si neschimbãtoare.

Sãnãtatea fizicã stã la temelia tuturor ambitiilor si nãdejdilor oricãrui elev. De aici derivã importanta deosebitã a dobândirii cunoasterii acelor legi prin care sãnãtatea este asiguratã si pãstratã. Fiecare tânãr ar trebui sã învete sã aibã obiceiuri regulate în privinta alimentatiei - ce sã mãnânce, când sã mãnânce, cum sã mãnânce. Noi ar trebui sã învãtãm câte ore sã dedicãm studiului si cât de mult timp sã petrecem cu exercitiul fizic. Corpul omenesc poate fi comparat cu un mecanism care functioneazã frumos, care are nevoie de îngrijire pentru a fi bine pãstrat. O parte a acestuia nu trebuie supusã continuu oboselii si tensiunii, în timp ce alta sã rugineascã datoritã inactivitãtii. În timp ce mintea este solicitatã, si muschii trebuie sã îsi facã partea ce le revine de exercitiu fizic. Obiceiurile regulate legate de alimentatie, somn, studiu si miscare fizicã constituie o datorie pe care fiecare elev o are fatã de sine însusi, fatã de societate si fatã de Dumnezeu. Educatia care îi va face pe tineri sã fie o binecuvântare pentru lume este cea care îi va face în stare sã ajungã bãrbati si femei nobili, oameni autentici. Acel tânãr care studiazã mult, doarme putin, face putinã miscare fizicã si mãnâncã la ore neregulate si o hranã necorespunzãtoare, de calitate inferioarã, dobândeste o instruire a intelectului pe seama sãnãtãtii si a moralului, a spiritualitãtii si poate a vietii.

În mod natural, tinerii doresc activitate, iar dacã ei nu gãsesc un scop legitim pentru energiile lor acumulate, dupã ce au stat închisi în sala de clasã, vor ajunge agitati si lipsiti de stãpânire si astfel sunt condusi sã se angajeze în practicarea unor sporturi dure, necivilizate, care discrediteazã atât de multe scoli si colegii, si chiar sã se afunde într-o viatã de destrãbãlare. Multi dintre tinerii care au plecat de acasã inocenti au fost corupti la scoalã prin prieteniile pe care le-au legat. Fiecare institutie de învãtãmânt trebuie sã asigure studiul si practicarea agriculturii si stiintelor mecanice. Ar trebui angajati profesori competenti, care sã îi instruiascã pe tineri pentru diferite îndeletniciri, ca si în diferite domenii de studiu. În timp ce o parte a fiecãrei zile este devotatã cultivãrii mintii, trebuie ca o altã parte sã fie pusã deoparte pentru munca fizicã si, de asemenea, un timp special pentru exercitiu devotional si studiul Scripturilor.

O astfel de educatie va încuraja deprinderi care vor conduce la încredere în sine, fermitate si hotãrâre. Cei care vor absolvi astfel de institutii vor fi pregãtiti pentru a se angaja cu succes în datoriile practice ale vietii. Ei vor avea curajul si perseverenta de a depãsi obstacolele si acea hotãrâre în privinta principiilor care nu îi va lãsa sã cedeze în fata influentelor rele.

Dacã tinerii nu se pot bucura decât de o educatie într-o singurã directie, ce este de o mai mare importantã: studiul stiintelor, cu toate dezavantajele pe care le are asupra sãnãtãtii si a moralului, sau o instruire deplinã în datoriile practice, având o moralitate sãnãtoasã si o bunã dezvoltare fizicã? Fãrã sã ezitãm, rãspundem: cea din urmã. Însã, cu efortul corespunzãtor, ambele pot fi dobândite, în majoritatea cazurilor.

Cei care combinã lucrul util cu studiul nu au nevoie de exercitii de gimnasticã. Iar munca efectuatã în aer liber este de zece ori mai beneficã pentru sãnãtate decât munca în casã. Atât mecanicul, cât si fermierul fac miscare fizicã, însã, dintre cei doi, fermierul este mai sãnãtos. Nimic altceva decât aerul înviorãtor si strãlucirea soarelui nu vor împlini mai bine cerintele organismului. Tãranul care lucreazã pãmântul face în munca sa toate miscãrile fizice care s-au putut face în scoala elementarã. Sala sa de gimnasticã este câmpul deschis. Baldachinul cerului este acoperãmântul sãu, iar pãmântul cel tare este dusumeaua lui. Aici, el stã si sapã, seamãnã si culege roade. Urmãriti-l cum se miscã în perioada cositului, cum coseste fânul, cum face cãpite, cum se leagãnã, cum se rostogoleste, cum ridicã si încarcã, cum pãseste si cum pune deoparte. Aceste miscãri diverse pun în actiune oasele, articulatiile, muschii, tendoanele si nervii corpului. Acest exercitiu viguros necesitã inspiratii si expiratii adânci, profunde, complete, care dezvoltã plãmânii si curãtã sângele, trimitând curentul cald al vietii în artere si vene. Un fermier cumpãtat în toate obiceiurile sale, de regulã, se bucurã de sãnãtate. Munca pe care o face este plãcutã. El are poftã de mâncare, doarme bine si poate fi fericit. Sã punem în contrast starea fermierului activ cu cea a elevului care neglijeazã miscarea fizicã. El stã într-o camerã închisã, aplecat asupra bãncii sau asupra mesei, cu plãmânii presati. El nu poate inspira adânc, deplin. Creierul este suprasolicitat pânã la extrem, în timp ce corpul este inactiv, ca si când nici n-ar avea nevoie în mod deosebit de el. Sângele lui se miscã anevoios prin organism. Picioarele sunt reci, iar corpul fierbinte. Cum poate fi sãnãtoasã o astfel de persoanã?

Dacã elevul va face în mod regulat exercitii care sã-l facã sã respire profund si deplin, va inhala astfel în plãmâni aerul dãtãtor de viatã al cerului; el va fi o fiintã nouã. Nu atât studiul mult si greu este cel care distruge sãnãtatea elevilor, cât nesocotirea legilor naturii. În institutiile de învãtãmânt trebuie folosite profesoare cu experientã, care sã le ajute pe tinerele fete sã pãtrundã în tainele bucãtãriei. Cunoasterea datoriilor gospodãresti este de mare pret pentru fiecare femeie. Sunt nenumãrate familii a cãror fericire este nãruitã din cauza faptului cã sotia, si mama, este ineficientã. Nu este atât de important ca fetele noastre sã învete sã picteze, sã facã lucruri pentru care este nevoie de imaginatie, sã cunoascã muzicã sau chiar "rãdãcina pãtratã", matematicã sau oratorie, cât sã stie sã croiascã, sã confectioneze si sã-si repare hainele sau sã pregãteascã hrana în mod sãnãtos si gustos. Când o fetitã ajunge la vârsta de nouã-zece ani, trebuie sã i se cearã sã ajute si ea în treburile gospodãresti obisnuite, atât cât poate, si sã rãspundã pentru felul în care îsi face treaba. A fost un tatã întelept acela care, fiind întrebat ce intentioneazã sã facã cu fiicele sale, a rãspuns: "Intentionez ca ele sã-si facã ucenicia în apropierea mamei lor, care este extraordinar de îndemânaticã, pentru ca ele sã poatã sã învete cum sã foloseascã cel mai bine timpul si cum sã devinã sotii si mame, conducãtoare ale familiilor lor si membre folositoare ale societãtii". Spãlarea rufelor pe scândura de frecat demodatã, mãturatul, curãtenia si o multime de alte treburi în bucãtãrie si în grãdinã vor constitui exercitii fizice valoroase pentru tinerele fete. Aceste lucruri utile vor lua locul criket-ului, arcului, dansului si altor distractii, care nu sunt, de fapt, de folos nimãnui.

Multe femei, socotite cu scoalã pentru cã au absolvit cu onoruri anumite institutii de învãtãmânt, sunt rusinos de ignorante în privinta datoriilor practice ale vietii. Ele nu au acea îndemânare necesarã pentru administrarea corespunzãtoare a gospodãriei, lucru atât de esential pentru fericirea cãminului. Ele s-ar putea sã vorbeascã despre sfera înaltã a femeii, despre drepturile ei, dar, cu toate acestea, ele sã fie foarte departe de adevãrata sferã a femeii. Este dreptul fiecãrei fiice a Evei sã cunoascã foarte bine treburile legate de gospodãrie si sã se instruiascã în toate domeniile lucrului în gospodãrie. Fiecare tânãrã trebuie astfel educatã, încât, dacã ajunge sotie si mamã, sã poatã fi ca o reginã pe propriul ei domeniu. Ea trebuie sã aibã toatã competenta sã-si instruiascã si sã-si îndrume copiii si sã-si dirijeze servitorii sau, dacã va fi nevoie, sã lucreze cu propriile ei mâini pentru împlinirea nevoilor casei sale. Este dreptul ei sã înteleagã mecanismul de functionare a corpului omenesc si principiile de igienã, lucrurile legate de alimentatie si îmbrãcãminte, muncã si recreare si o multime de alte lucruri care sunt strâns legate de bunãstarea casei sale. Este dreptul ei sã cunoascã cele mai bune metode de tratare a bolilor, ca sã-si poatã îngriji copiii când sunt bolnavi, si nu sã-si lase pretioasele comori pe mâna unor surori sau medici strãini.

Ideea cã ignoranta în privinta ocupatiilor folositoare este o trãsãturã esentialã a unui adevãrat domn sau a unei doamne este contrarã planului lui Dumnezeu la crearea omului. Lenevia este un pãcat, iar ignoranta în privinta datoriilor obisnuite ale vietii este urmarea nebuniei, care va avea consecinte amarnice.

Cei care au ca regulã în viatã sã-L slujeascã si sã-L onoreze pe Dumnezeu vor da atentie îndemnului apostolului: "Deci, fie cã mâncati, fie cã beti, fie cã faceti orice altceva, sã faceti totul spre slava lui Dumnezeu". Asemenea elevi îsi vor pãstra integritatea în fata ispitei si vor termina scoala cu intelectul bine dezvoltat, cu trupul si sufletul sãnãtoase.

PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Review and Herald", - Cel dintâi obiectiv al educatiei,11 iulie 1882