IMPORTANTA EDUCATIEI FIZICE
Educatia fizică este o parte esentială în cadrul metodelor corecte folosite în educatie. Tinerii trebuie învătati cum să-si dezvolte puterile fizice, cum să-si păstreze puterile în cea mai bună formă si cum să le folosească cel mai bine pentru îndeplinirea datoriilor practice ale vietii. Multi socotesc că aceste lucruri nu constituie îndatoririle scolii, însă aceasta este o greseală. Aceste lectii, necesare fiecăruia pentru a putea fi util în lucrările practice, ar trebui să fie predate tuturor copiilor în cămin si tuturor elevilor si studentilor în scoli.
Locul în care trebuie să înceapă educatia fizică este căminul, atunci când copilul este mic. Părintii sunt cei care trebuie să pună temelia pentru o viată sănătoasă, fericită. Una din principalele chestiuni care trebuie decise este hrana care li se pune pe masă; căci de aceasta depinde în foarte mare măsură buna dezvoltare a copiilor si sănătatea familiei. Este foarte importantă iscusinta în pregătirea hranei si nu este de mai mică însemnătate aspectul legat de o cantitate si o calitate corespunzătoare a hranei.
Noi toti trebuie să dăm dovadă de întelepciune în ce priveste alimentatia. Dacă se ingeră mai multă hrană decât este necesară, în stomac se adună o cantitate care se alterează, si aceasta are ca urmare un miros urât care iese din gură atunci când respirăm. Puterile vitale sunt istovite datorită efortului de a scăpa de acel exces, iar creierul este jefuit de forta nervoasă. În organism ar fi trebuit introdusă mai putină hrană, pentru ca acesta să nu-si epuizeze puterile în efort peste măsură. Totusi, să fim atenti să oferim corpului hrană corespunzătoare, atât cantitativ, cât si calitativ, pentru hrănirea organismului. Dacă urmăm regula biblică "Fie că mâncati, fie că beti, fie că faceti altceva, să faceti totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor. 10, 31), noi nu ne vom îngădui pofta pe seama sănătătii fizice, pe care este de datoria noastră să o păstrăm.
Fiecare mamă trebuie să fie constientă că copiii trebuie să-si cunoască propriile corpuri si cum să le poarte de grijă. Ea trebuie să le explice felul în care sunt alcătuiti muschii dati nouă de bunul Tată ceresc si cum să-i folosim. Noi suntem lucrarea iscusită a lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său spune că noi suntem "o făptură asa de minunată" (Ps. 139,14) ("în mod înfricosător si minunat creati", KJV). El a pregătit această locuintă vie pentru mintea noastră; ea este "în mod tainic lucrată", un templu pe care Domnul Însusi l-a pregătit pentru ca acolo să locuiască Duhul Său cel Sfânt. Mintea controlează omul în întregime. Toate faptele noastre, bune sau rele, îsi au sursa în minte. Mintea este cea care se închină lui Dumnezeu si ne leagă de lucrurile ceresti. Cu toate acestea, sunt atât de multi care îsi irosesc vietile fără a lua în seamă ce comoară contine aceasta.
Toate organele fizice slujesc mintii, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale tuturor părtilor trupului, ghidând miscările masinăriei vii. Miscarea fizică este de mare ajutor pentru dezvoltarea fizică. Aceasta stimulează circulatia sângelui si dă tonus întregului organism. Dacă se îngăduie muschilor să nu fie folositi, foarte curând se va vedea că sângele nu îi hrăneste în mod suficient. În loc de a creste ca mărime si putere, acestia îsi vor pierde tăria si elasticitatea si vor deveni moi si slabi. Inactivitatea nu constituie legea pe care a instituit-o Dumnezeu pentru corpul omenesc. Activitatea armonioasă a tuturor părtilor - creierul, oasele, muschii - este necesară pentru dezvoltarea deplină si sănătoasă a întregului organism omenesc.
Educatia fizică începută în cămin trebuie continuată în scoli. Este scopul Creatorului ca omul să se cunoască pe sine însusi; însă prea adesea, în dobândirea de cunostinte, acest fapt este pierdut din vedere. Studentii consacră ani de zile pregătirii scolare în diferite domenii; ei sunt absorbiti de studiul stiintelor si lucrurilor din lumea naturală; ei sunt inteligenti în privinta multor subiecte, însă nu se cunosc pe ei însisi. Ei privesc delicatul organism omenesc ca pe ceva ce îsi va purta singur de grijă; si ceea ce este cel mai important, se neglijează cunoasterea propriilor lor corpuri.
Fiecare student trebuie să înteleagă cum să-si poarte de grijă pentru a-si putea păstra cea mai bună stare de sănătate si pentru a rezista în fata slăbiciunii si a bolii; iar dacă se întâmplă să apară boala sau vreun accident, să stie ce are de făcut în caz de urgentă în lucruri obisnuite, fără să fie nevoie să cheme medicul si să ia medicamente otrăvitoare.
Domnul Însusi a vorbit cu privire la acest subiect - îngrijirea corpului. El spune în Cuvântul Său: "Dacă nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; si asa sunteti voi" (1 Cor. 3,17). Acest pasaj din Scriptură ne impune să avem grijă în mod constiincios de corpul nostru si condamnă orice neglijentă, necunostintă sau nepăsare. Si iarăsi: "Nu stiti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Căci ati fost cumpărati cu un pret; proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 6,19.20). "Deci, fie că mâncati, fie că beti, fie că faceti altceva, să faceti totul spre slava lui Dumnezeu." (1 Cor. 10,31).
Grija constientă si constiincioasă pentru corpurile noastre o datorăm Tatălui nostru ceresc, care "atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viata vesnică" (Ioan 3,16). Noi, fiecare, în mod individual, suntem proprietatea lui Hristos, posesiunea Sa pentru care El a plătit. Se cere de la fiecare dintre noi să ne păstrăm sănătatea si puterea prin practicarea cumpătării în toate lucrurile. Poftele si pasiunile trebuie tinute în frâu, pentru ca nu cumva, prin acestea, să slăbim sau să pângărim Templul lui Dumnezeu în om.
Tot ceea ce ne slăbeste puterea fizică ne slăbeste si mintea si o face mai putin în stare să discearnă între bine si rău, între ceea ce este corect si ceea ce este gresit. Acest principiu este ilustrat în cazul lui Nadab si Abihu. Dumnezeu le-a dat cea mai sacră lucrare de făcut, îngăduindu-le să se apropie de El prin slujba pe care o făceau; însă ei aveau obiceiul de a bea vin si îsi făceau această slujbă sfântă în sanctuar având mintile tulburi. Acolo se afla focul sacru, care fusese aprins de Însusi Dumnezeu; dar ei foloseau foc obisnuit în cădelnitele lor când aduceau tămâia, care trebuia să se înalte ca o mireasmă plăcută împreună cu rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Datorită faptului că mintile lor erau înnegurate de o îngăduintă nesfântă, ei nu au tinut cont de cerinta divină; "atunci a iesit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit si au murit înaintea Domnului" (Levitic 10,2).
Dumnezeu le-a interzis preotilor care slujeau la sanctuar să folosească vin si acelasi îndemn ar fi fost dat si cu privire la tutun, dacă acesta ar fi fost folosit pe atunci; căci si acesta are o influentă dăunătoare asupra creierului, amortindu-l. Fiecare ar trebui să se împotrivească tentatiei de a folosi vin, tutun, mâncăruri de carne, ceai negru sau cafea. Experienta a demonstrat că se pot face lucruri foarte bune si fără aceste lucruri dăunătoare.
În mintile copiilor trebuie bine întipărit, atât de părinti, cât si de profesori, că Domnul Hristos a plătit un pret infinit pentru răscumpărarea noastră. El nu a lăsat nimic nefăcut din ceea ce ar fi putut face pentru ca noi să ne dedicăm lui Dumnezeu. El doreste ca noi să ne aducem aminte de originea noastră împărătească si de destinul înalt pe care îl avem în calitate de fii si fiice ale lui Dumnezeu si să ne respectăm cu adevărat pe noi însine. El doreste ca noi să ne dezvoltăm toate puterile si să le păstrăm în cea mai bună conditie posibilă, pentru ca El să ne umple cu harul Său si să ne folosească în slujba Sa, făcându-ne împreună lucrători cu El în mântuirea sufletelor. Este datoria fiecărui student, a fiecărui individ, aceea de a face tot ce îi stă în putere pentru a aduce trupul său lui Hristos ca un templu curat, desăvârsit din punct de vedere fizic si moral si neîntinat, un sălas potrivit pentru prezenta lăuntrică a lui Dumnezeu. "Special Testimonies on Education" ,11 mai 1896
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
