GÂNDURI DESPRE EDUCATIE
Nici o lucrare întreprinsă vreodată de către om nu presupune mai multă grijă si dibăcie ca instruirea si educarea corespunzătoare a tinerilor si copiilor. Nu există influente atât de puternice ca cele care ne împresoară în primii ani ai vietii. Înteleptul spune: "Învată pe copil calea pe care trebuie să o urmeze si când va îmbătrâni nu se va abate de la ea" (Proverbe 22,6). Fiinta umană are trei componente, iar instruirea pe care o cere imperios Solomon cuprinde dezvoltarea corespunzătoare a puterilor fizice, intelectuale si morale. Pentru a duce bine la îndeplinire această lucrare, părintii si profesorii trebuie să înteleagă ei însisi "calea pe care trebuie să o urmeze copilul". Aceasta înseamnă mai mult decât o cunoastere dobândită din cărti sau învătarea din scoală. Aceasta înseamnă a te deprinde cu exercitiul cumpătării, bunătatea frătească si evlavia; îndeplinirea datoriei fată de noi însine, fată de semenii nostri si fată de Dumnezeu.
Instruirea copiilor trebuie să fie călăuzită de un principiu diferit de cel care stă la baza învătării animalelor necuvântătoare. Animalul nu are altceva de învătat decât să se supună stăpânului său, însă copilul trebuie învătat cum să se stăpânească pe el însusi. Vointa trebuie învătată să asculte ceea ce dictează ratiunea si constiinta. Un copil poate fi disciplinat astfel, încât să nu aibă, exact ca si animalul, o vointă a lui însusi, individualitatea lui pierzându-se în cea a învătătorului său. O astfel de învătare este neînteleaptă, iar efectele dezastruoase. Copiii educati astfel vor avea deficiente în privinta luării deciziilor si puterea de a fi hotărâti. Ei nu sunt învătati să actioneze din principiu; puterile ratiunii nu sunt întărite prin exercitiu. Pe cât este cu putintă, fiecare copil trebuie educat astfel, încât să prindă încredere în sine, să poată fi independent. Prin punerea la lucru a diferitelor sale capacităti, el va învăta în ce este mai puternic si în ce este deficitar. Un educator întelept va acorda atentie specială dezvoltării trăsăturilor mai slabe, astfel încât copilul să-si poată forma un caracter echilibrat, armonios.
În unele scoli si familii, copiii par a fi bine educati, atâta timp cât sunt sub disciplina celorlalti; însă, când sistemul de reguli care i-a tinut în frâu nu mai există, ei par a fi incapabili să gândească, să actioneze sau să decidă singuri. Dacă ar fi fost învătati să-si pună la lucru propria lor judecată cât de repede si cât de practic posibil, răul ar fi putut fi împiedicat. Însă ei au fost atât de mult stăpâniti de părinti sau de profesori, încât s-au bizuit în totul numai pe ei. Acela care caută să contopească individualitatea elevilor săi în individualitatea lui, în asa fel încât ratiunea, judecata si constiinta să fie supuse controlului său, îsi asumă o răspundere nejustificată si înfricosătoare. Cei care îsi educă elevii ca acestia să simtă că stă în puterea lor să devină oameni folositori si onorati vor fi oamenii care vor avea cel mai mare succes în permanentă. Pentru observatorii nechibzuiti, lucrarea lor s-ar putea să nu pară de cel mai mare folos si să nu fie asa de mult apreciată ca cea a profesorului care detine controlul absolut, însă viata de mai târziu a elevilor va arăta rezultatele unui plan de educatie mai bun.
Atât părintii, cât si profesorii sunt în primejdia de a comanda si dicta prea mult, în acelasi timp însă au esuat în a avea o relatie socială cu copiii si elevii lor. Ei mentin o rezervă prea mare si îsi exercită autoritatea într-o manieră rece, lipsită de simpatie, care are tendinta de a respinge, în loc de a câstiga încrederea si afectiunea. Dacă si-ar aduna mai des copiii în jurul lor si ar manifesta interes fată de ceea ce fac ei, chiar si pentru sporturile pe care le practică, părintii si educatorii ar câstiga iubirea si încrederea celor mici, iar lectia respectului si ascultării ar fi învătată mult mai repede; căci dragostea este cel mai bun învătător. Un interes asemănător dovedit fată de tineri va asigura rezultate asemănătoare. Inima tânără este grabnică în a răspunde atingerii pline de simpatie.
Să nu uitati niciodată că educatorul trebuie să fie ceea ce doreste ca elevii săi să devină. Iată de ce principiile si obiceiurile sale trebuie considerate de o mai mare importantă chiar si decât calificarea lui profesională. El ar trebui să fie un om care se teme de Dumnezeu si simte responsabilitatea pentru lucrarea Sa. El trebuie să înteleagă importanta educatiei fizice, mintale si morale si ar trebui să dea importanta cuvenită fiecăreia. Cel care vrea să-si stăpânească elevii trebuie mai întâi ca el să fie stăpân pe el însusi. Pentru a le câstiga dragostea, el trebuie să le arate, prin privire, cuvânt si faptă, că inima lui este plină de dragoste pentru ei. În acelasi timp, hotărârea si decizia sunt indispensabile în lucrarea de formare a unor deprinderi corecte si de dezvoltare a unor caractere nobile.
Educatia fizică ar trebui să ocupe un loc important în orice sistem de educatie. Este datoria părintilor si a profesorilor de a cunoaste organismul omenesc si legile de care este guvernat si, pe cât este posibil, să le asigure copiilor si elevilor lor ceea ce constituie cea mai mare dintre toate binecuvântările de pe pământ, "o minte sănătoasă într-un corp sănătos". Zeci de mii de copii mor în fiecare zi, iar altii sunt lăsati să se târască într-o viată mizerabilă, poate de păcat, datorită ignorantei si neglijentei părintilor si profesorilor.
Multe mame petrec ore sau chiar zile în sir în lucru inutil, numai pentru etalare, si, în acelasi timp, nu au timp să capete informatiile necesare pentru a sti cum să păstreze sănătatea copiilor lor. Ele încredintează sănătatea acestora pe mâna doctorului, iar sufletele lor pe mâna pastorului, ca să nu fie deranjate în închinarea lor în fata modei. Cunoasterea minunatelor mecanisme pe baza cărora functionează trupul omenesc, întelegerea dependentei unui organ de altul în vederea functionării sănătoase a acestora constituie o lucrare pentru care aceste mame nu prezintă interes. Cât despre influenta reciprocă dintre minte si trup, ele stiu foarte putin. Iar mintea, această înzestrare extraordinară care uneste finitul cu infinitul, ele nu o pot întelege.
Timp de generatii întregi, sistemul popular de educatie si în special pentru copii a fost distrugător pentru sănătate si chiar pentru viata în sine. Copiii mici petreceau cinci sau chiar sase ore pe zi în săli de clasă aerisite necorespunzător sau insuficient de mari. Aerul din astfel de încăperi devine otrăvitor pentru plămânii care îl inhalează. Si în aceste locuri, copiii mici, cu corpurile lor active, cu mintea fără astâmpăr, au fost tinuti fără ocupatie în timpul zilelor lungi de vară, când lumea de afară îi chema să adune sănătate si fericire împreună cu păsărelele si florile. Multi copii, în cel mai fericit caz, se bucură foarte putin de viată. Închiderea în scoală îi face nervosi si bolnăviciosi. Corpurile lor ajung pipernicite din lipsă de exercitiu si datorită stării de epuizare a sistemului nervos. Dacă firul vietii se stinge, părintilor si profesorilor nici nu le trece prin cap că ei ar avea vreo vină. Nenorocirea care i-a lovit este privită ca fiind o hotărâre specială a Providentei, când, de fapt, adevărul este că ignoranta fără scuză si neglijarea legilor naturale sunt cauzele care au dus la moartea acestor copii. Dumnezeu a rânduit ca ei să se bucure de sănătate si tărie, să-si formeze caractere curate, nobile si frumoase, să-L slăvească pe El în această viată si să-L laude în viata care va veni.
Cine poate sti câte vieti au fost distruse prin cultivarea doar a intelectului si prin neglijarea puterilor fizice? Procedeele de lucru ale părintilor si profesorilor nechibzuiti, de a stimula mintile tinere prin îngăduintă excesivă sau frică, s-au dovedit a fi fatale pentru multi elevi promitători. În loc să-i tot îndemne cu toate stimulentele posibile, un educator întelept mai degrabă îi va tine în frâu mintea prea activă, până ce constitutia fizică va deveni suficient de puternică pentru a sustine efortul mintal.
Pentru ca elevii să poată fi sănătosi si voiosi, lucruri care depind de dezvoltarea fizică si mintală normală, trebuie avut grijă ca studiul, munca si recrearea să fie combinate în mod corespunzător. Cei care stau închisi numai pentru studiu, neglijând exercitiul fizic, fac acest lucru vătămându-si sănătatea. Circulatia sanguină este dezechilibrată, creierul având prea mult sânge, iar extremitătile prea putin. Lectiile lor ar trebui restrânse la un anumit număr de ore, iar restul de timp trebuie petrecut în lucru activ în aer liber.
Copiilor mici trebuie să li se dea drumul să alerge si să se joace afară, să se bucure de aerul proaspăt, curat, si de soarele dătător de viată. Temelia pentru un corp puternic se asează în primii ani ai vietii. Părintii ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor până ce acestia ajung la vârsta de opt sau zece ani. Mama să se ocupe mai putin de ceea ce este artificial, să refuze să-si consume puterile pentru etalarea care înrobeste si să caute să găsească timp să cultive în ea însăsi si în copiii ei dragostea pentru lucrurile frumoase ale naturii. Ea să le îndrepte atentia către lucrurile minunate ale cerului, către miile de forme de frumusete care împodobesc pământul si apoi să le spună cine le-a făcut. Astfel, ea poate îndrepta mintile lor tinere către Creator si să trezească în inimile lor respect si dragoste pentru dătătorul tuturor binecuvântărilor. Câmpiile si dealurile - sala de audientă a naturii - trebuie să constituie sala de clasă pentru copiii mici. Corurile naturii să fie manualul lor. Lectiile întipărite astfel în mintile lor nu vor fi uitate curând.
Lucrările lui Dumnezeu din natură cuprind lectii de întelepciune si daruri vindecătoare pentru toti. Scenele mereu în schimbare ale anotimpurilor care se repetă continuu reprezintă semne vădite ale slavei, puterii si dragostei Sale. Ar fi bine ca si studentii, în timp ce lucrează pentru a dobândi îndemânarea si capacitatea de a învăta de la oameni, să caute mai mult întelepciunea lui Dumnezeu, să cunoască mai mult legile divine, atât cele naturale, cât si cea morală. Viata si fericirea, atât în această viată, cât si în cea viitoare, se obtin prin ascultarea de aceste legi.
"Review and Herald", 10 ianuarie 1882 PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Review and Herald" - Este dansul pentru crestini? 28 februarie 1882 "Mărturii, vol.5" - Răspunderea părintească, p. 319-323, 1882 "Idem" -Instruirea copiilor, p.323-331, 1882 "Idem" -Afacerile si religia, p. 442-429 , 1882
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
