EXMATRICULAREA STUDENTILOR

            Vreau sã întelegeti un lucru, si anume cã nu am fost de acord cu exmatricularea studentilor din scoalã, cu exceptia cazurilor când destrãbãlarea si imoralitatea impun acest lucru, pentru  a nu fi afectati si altii. S-a fãcut o gresealã dând afarã din scoalã studenti, cum a fost cazul _,_  si alte cazuri, ceea ce a fost foarte rãu, si sufletelor tratate astfel li s-a deschis în fatã un drum care le-a asigurat un loc în rândurile vrãjmasului, bine înarmati si bine echipati. La fel si faptul de a face cunoscute public greselile studentilor din scoalã - am fost în situatia sã vãd si sã aud câteva dintre aceste demascãri si mi-au fost arãtate. Acestea au fost dãunãtoare în toate privintele si nu au avut nici o influentã beneficã asupra scolii. Dacã cei ce au avut un rol în aceste lucruri ar fi avut spiritul si întelepciunea lui Hristos, ei ar fi gãsit o cale de corectare a dificultãtilor existente, mai degrabã dupã modelul Domnului Isus Hristos. Niciodatã nu va fi de vreun ajutor studentului sã fie umilit în fata întregii scoli. Aceasta produce o ranã care ucide. Nu vindecã nimic, nu foloseste la nimic. Existã studenti care sunt exmatriculati din scoalã. Prin acest act, ei sunt aruncati pe terenul lui Satana spre a se lupta cu  puterile si stãpânirile fãrã armura de apãrare si ajung foarte usor pradã înselãciunilor lui Satana. Dati-mi voie sã vã spun un cuvânt în Numele Domnului. Când se procedeazã în mod corespunzãtor, în cazurile în care studentii se abat atât de putin de pe cale, se va vedea cã nu este necesar sã fie suspendati sau exmatriculati. Existã o cale dreaptã  si Spiritul Domnului trebuie sã lucreze la inima omului, cãci, dacã nu, vor fi fãcute  greseli grave.  Cea mai plãcutã lucrare care a fost încredintatã omului este aceea de a lucra cu mintile omenesti. Profesorii trebuie sã tinã seama cã ei nu au de-a face cu îngeri, ci cu fiinte omenesti care au aceleasi pasiuni ca si ei. Caracterele nu sunt toate modelate dupã acelasi tipar.  Acestea sunt mostenite. Defectele si calitãtile din caracter sunt astfel scoase la ivealã. Fiecare profesor sã fie atent la aceste lucruri. El are de-a face atât cu deformãri de caracter, mostenite sau cultivate, cât si cu caractere frumoase si este nevoie de mult har din partea profesorului pentru a sti cum sã procedeze cu cei care gresesc, atât pentru binele lor momentan, cât si pentru bine-le lor vesnic. Impulsul, nerãbdarea, mândria, egoismul si lauda de sine, toate acestea, dacã vor fi nutrite, vor face mult rãu si vor arunca  sufletul pe terenul de luptã al lui Satana, fãrã sã aibã întelepciunea sã-si conducã propria lui corabie, ci va fi în pericolul de a fi azvârlit, pradã ispitirilor lui Satana, pânã când va ajunge o epavã. Fiecare profesor are propriile lui trãsãturi de caracter asupra cãrora trebuie sã vegheze, pentru ca Satana sã nu-l poatã folosi ca agent al sãu pentru a distruge sufletele, prin propriile lui trãsãturi de caracter nesfintite. Unica sigurantã pentru profesori este sã învete zi de zi în scoala lui Hristos, blândetea Lui, smerenia Lui, si atunci eul va fi ascuns în Hristos si el va purta cu bucurie jugul lui Hristos si va tine cont cã are de-a face cu mostenirea Lui. Trebuie sã vã spun cã mi-a fost arãtat cã nu au fost folosite întotdeauna cele mai bune metode pentru a trata greselile studentilor, iar rezultatul a fost cã sufletele au fost puse în pericol, iar unele s-au pierdut. Temperamentele rele ale profesorilor, procedeele lor neîntelepte, mândria lor au fãcut o lucrare rea. Nu existã formã de viciu, spirit lumesc sau betie care sã facã o lucrare mai dãunãtoare asupra caracterului, sã producã amãrãciune sufletului, sã stârneascã  rele care sã copleseascã ceea ce este bine, ca patimile omenesti care nu sunt stãpânite de Duhul lui Dumnezeu. Furia, o datã stârnitã, nu se opreste nici-odatã. Cât de multi  fii risipitori sunt tinuti departe de Împãrãtia lui Dumnezeu datoritã caracterului  lipsit  de iubire al celor care  pretind cã sunt crestini. Gelozia, invidia, mândria si sentimentele lipsite de milã, asprimea, rãceala, lipsa de simpatie, toate acestea sunt însusiri ale lui Satana. Profesorii vor avea de-a face cu aceste lucruri în caracterele studentilor. Este teribil sã ai de-a face cu asemenea lucruri; însã, cãutând sã îndepãrteze aceste rele, de multe ori lucrãtorul a dat pe fatã însusiri asemãnãtoare, care au fãcut  rãu sufletului cu care a lucrat.             În cer, într-adevãr, nu existã loc pentru astfel de caractere. Pentru un om cu un astfel de caracter, cerul va fi un loc mizerabil, pentru cã el însusi este un om nenorocit. "Dacã nu vã nasteti din nou", spunea Domnul Isus, "cu nici un chip nu veti vedea Împãrãtia cerurilor". Omul trebuie sã-I îngãduie  Domnului Hristos sã locuiascã înãuntrul sãu, Hristos - nãdejdea slavei - pentru a intra în cer si astfel sã ia cerul cu el. Numai Domnul Isus poate modela si schimba caracterul. Cãci lipsa rãbdãrii, a bunãtãtii, a îngãduintei, a altruismului si a iubirii  izbucnesc involuntar atunci când nu suntem în gardã, iar cuvintele necrestinesti si un caracter care nu este asemenea celui al lui Hristos duce adesea la ruina sufletului. "Nu se bucurã de nelegiuire" Nota traducãtorului (nedreptate - în K.J.V.). Notati acest lucru. Apostolul vrea sã spunã cã acolo unde se cultivã dragoste autenticã  pentru sufletele  care sunt atât de pretioase, acest lucru va fi manifestat fatã de aceia care au cel mai mult nevoie de rãbdarea care suferã totul si este plinã de bunãtate si care nu este gata sã facã dintr-o gresealã micã o ofensã de neiertat, fãcând din greselile altora o sursã continuã. Dragostea pentru sufletele pentru care a murit Hristos nu va face ceea ce s-a fãcut datoritã unor conceptii gresite, fatã de cel ce a gresit, expunându-i greselile si slãbiciunea în fata întregii scoli. Cum credeti cã a privit Domnul Isus la astfel de lucruri? Dacã ar fi fost prezent acolo, El ar fi spus celor care au fãcut aceste lucruri: "Voi nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." Cãci în Scripturã este arãtat clar cum trebuie sã se procedeze cu sufletul care rãtãceste. "Luati seama la voi însivã ca sã nu fiti ispititi si voi", de acest lucru trebuie sã tinã cont inima încãpãtânatã, neînduplecatã. Dragostea lui Isus va acoperi o multime de pãcate, si acestea nu-l vor mai afecta pe cel vinovat, nefiind cazul sã fie expuse spre a nu crea sentimente de acelasi fel nici în inima acelora cãrora le sunt prezentate aceste greseli si nici în inima celui cu care s-a procedat asa. Cel vinovat este adesea condus la disperare. Mintea lui nu se poate vindeca. Lucrarea pe  care o aveti  de fãcut este aceea de a avea harul lui Hristos în suflet si cel care actioneazã astfel nu se va face niciodatã vinovat de a fi expus greselile altora, cu exceptia cazurilor când asa este mai bine. Lucrati  asa cum a lucrat Hristos. Martorul credincios vorbeste în Apoc. 21,5. Dovediti iubire. În crestinism nu existã nimic capricios.             Dacã un om nu-si foloseste bratul, acesta slãbeste si îsi pierde tãria muscularã. Dacã crestinul nu-si pune la lucru puteri-le spirituale, el nu poate dobândi nici tãrie de caracter si nici vigoare moralã. Dragostea este o plantã foarte pretioasã si trebuie îngrijitã ca sã înfloreascã. Pretioasa plantã  a iubirii trebuie tratatã (practicatã) cu duiosie si ea va deveni puternicã si viguroasã, va aduce multã roadã, fiind o expresie a întregului caracter. Un caracter asemenea lui Hristos nu este un caracter egoist, nu este lipsit de bunãtate si nu va face nici un rãu sufletelor care se luptã cu ispitirile lui Satana. Astfel, simtãmintele celor care sunt ispititi  vor fi de o asemenea naturã, încât necazurile si ispitele lor le vor trata astfel, încât aurul curat va fi scos la suprafatã, iar zgura va arde. Aceasta este ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru noi toti. În scoala lui Hristos, toti îsi pot învãta zilnic lectia, atât  profesorii, cât si elevii, pentru a putea fi rãbdãtori, umili, generosi si nobili. Toti trebuie sã-L cãutati pe Dumnezeu în cea mai stãruitoare rugãciune si cu o credintã vie, iar mâna transformatoare a lui Dumnezeu va lucra propriul Sãu chip în caracterul vostru. Vor veni ispitiri, însã ele nu vã vor birui. Ci prin harul primit în inimã, care este deschisã fatã de glasul  lui Isus, caracterul si experienta vor creste mereu, tot mai frumos, în mod  ceresc. Sã nu uitãm cã lucrãm  cu suflete  pe care  Domnul Hristos  le-a rãscumpãrat cu un pret infinit de mare pentru El Însusi. Oh, spuneti celui care se abate de pe cale: "Dumnezeu te iubeste, El a murit pentru tine." Plângeti împreunã cu ei, rugati-vã pentru ei. Vãrsati lacrimi pentru ei, nu vã mâniati pe ei. Ei sunt proprietatea cumpãratã de Hristos. Fiecare sã se strãduiascã sã aibã un caracter care sã dovedeascã dragoste în toate faptele sale. "Dar dacã va face cineva sã pãcãtuiascã pe unul din acesti micuti care cred în Mine, ar fi fost mai bine pentru el sã i se lege de gât o piatrã mare de moarã si sã fie aruncat în mare." (Marcu 9,42). Mai bine nu ar exista  decât sã fie lipsit de acea iubire pe care Domnul Hristos a dat-o pe fatã în caracterul Sãu si pe care a recomandat-o  copiilor Sãi. Domnul Hristos a spus: "Iubiti-vã unii pe altii asa cum v-am iubit Eu." Noi trãim într-o lume rea, asprã, insensibilã, nemiloasã. Satana si confederatia lui fac tot ce le stã în putintã pentru a seduce sufletele pentru care Domnul Hristos Si-a dat pretioasa Sa viatã. Oricine Îl  iubeste pe Dumnezeu în sinceritate si conform adevãrului va iubi sufletele pentru care  a murit Hristos. Dacã dorim sã facem bine sufletelor, succesul nostru fatã de aceste suflete  va fi proportional cu încrederea lor în noi si în functie de cât de mult le pretuim. Respectul arãtat sufletului care se luptã constituie mijlocul sigur folosit de Domnul Hristos pentru redobândirea respectului de sine pe care omul l-a pierdut. Ideile noastre îngãduitoare cu privire la ceea ce poate deveni acesta constituie un ajutor pe care noi nu îl putem pretui pe deplin. Noi avem nevoie de harul îmbelsugat al lui Dumnezeu în fiecare ceas si atunci vom avea o experientã practicã bogatã, pentru cã Dumnezeu este iubire. În acela în care sãlãsluieste dragostea locuieste Dumnezeu. Acordati iubire acelora care au cel mai mult nevoie de ea. Cei mai nenorociti, cei care au temperamentele cele mai dificile au nevoie de dragostea si mila noastrã. Cei care ne pun la încercare rãbdarea au nevoie de dragostea noastrã. Noi trecem prin lume o singurã datã; fiecare lucru bun pe care putem sã-l facem trebuie sã-l facem cu  seriozitate,  neobosit, în acelasi spirit  în care Si-a  fãcut Domnul Hristos lucrarea. El nici nu cãdea de obosealã, nici nu se descuraja. Firile aspre, încãpãtânate, ursuze au cea mai mare nevoie de a fi ajutate. Cum pot fi ajutate? Doar prin acea dragoste pe care a dovedit-o Domnul Hristos fatã de ei în felul în care  S-a purtat cu omenirea decãzutã. Îi puteti trata asa cum meritã. Însã ce ar fi dacã Domnul Hristos  v-ar fi tratat astfel pe voi? El, care nu  a meritat sã fie tratat astfel, a fost  tratat cum meritam noi sã fim tratati. Dacã vã veti purta cu unele persoane  asa cum considerati voi cã meritã si le veti tãia orice nãdejde, vã veti diminua influenta pe care o aveti si veti ruina un suflet. Se meritã? Nu, eu spun nu, de o sutã de ori nu. Legati-vã de aceste suflete care au nevoie de tot ajutorul posibil, printr-o inimã iubitoare, plinã de simpatie si milã, revãrsând o dragoste asemenea celei a lui Hristos, si veti salva un suflet de la moarte si veti acoperi o sumedenie de pãcate. Nu ar fi mai bine sã procedãm cu iubire?             Aveti grijã ce faceti în privinta exmatriculãrii studentilor. Aceasta este o treabã serioasã. Ar trebui sã fie o gresealã foarte gravã  ca sã apelati la o astfel de disciplinare. Apoi trebuie studiate cu grijã toate circumstantele legate de cazul respectiv. Studentii care pleacã de acasã la micã distantã sau una mai mare, mii si mii de mile, sunt departe de cãmin si privati de avantajele unui cãmin; iar dacã sunt dati  afarã din scoalã, li se refuzã privilegiile scolii. Toate cheltuielile pentru ei vor fi suportate de cineva care si-a pus nãdejdea în ei, care  cred cã banii nu sunt investiti în zadar. Studentul este ispitit sau cade în ispitã si el trebuie pus sub disciplinã pentru greseala sa. El simte profund cã raportul vietii sale este mânjit  si cã el îi dezamãgeste pe aceia care si-au pus nãdejdea în el cã îsi va dezvolta caracterul sub influenta instruirii pe care o primeste la scoalã, ceea ce va rãsplãti tot  ce s-a investit pentru el. Însã el este exmatriculat pentru prostiile lui. Ce va face el? Curajul este la nivelul  cel mai scãzut, curajul si chiar bãrbãtia îi lipsesc. El este în pagubã si un timp pretios a fost pierdut. Cine este bun si duios si simte povara pentru aceste suflete? Sã nu ne mirãm  cã Satana este cel care  trage foloase  în aceste împrejurãri. Acesti tineri sunt azvârliti pe terenul lui Satana si cele mai rele  simtãminte ale inimii omenesti ies la ivealã, sunt întãrite si confirmate. Vorbesc despre astfel de cazuri asa cum mi-au fost prezentate mie. As dori ca toti sã poatã vedea aceste lucruri în toate aspectele, asa cum mi-a fost arãtat mie. Eu cred cã ar trebui fãcute schimbãri radicale în multe din regulile si metodele  de comportare fatã de mintile omenesti. Ar trebui sã existe mai multi medici care sã vindece suflete omenesti, care sã înteleagã cum sã se poarte cu mintile omenesti. Ar trebui practicate mai mult iertarea, simpatia si dragostea si mai putin metodele de descurajare, de zdrobire. Sã presupunem cã Domnul Hristos S-ar purta cu fiii si fiicele Sale care învatã de la El asa cum se poartã unealta omeneascã, profesorul, cu cei care sunt în grija sa; si atunci când Legea si poruncile Domnului ar fi  încãlcate  de noi, cei vinovati ar fi exmatriculati sau suspendati, iar cei gresiti ar fi lipsiti de cãlãuzi-rea Sa iubitoare, mântuitoare, înãltãtoare, si lãsati sã-si aleagã  propria cale fãrã ajutor divin, ce s-ar întâmpla oare cu sufletele noastre? Iubirea Lui care ne iartã în mod continuu leagã preocuparea sufletului nostru de El Însusi. Puterea dragostei lui Dumnezeu mã copleseste când iau aminte la ea. Jugul lui Hristos nu este greu si sarcina lui este usoarã. Când pãtrundem mai mult dragostea lui Hristos, punând-o în practicã, vom avea rezultate cu totul diferite în viata noastrã de crestini, iar caracterele acelora cu care venim în legãturã vor fi schimbate. Lucrul cel mai dificil pentru cineva este sã renunte la ceea ce crede el cã este bine. Dragostea nu cautã folosul sãu. Dragostea de origine cereascã pãtrunde mai adânc decât suprafata lucrurilor. Dragostea nu se laudã, nu se umflã de mândrie. Întãritã de harul lui Hristos, dragostea nu se poartã necuviincios. În cel care sãlãsluieste dragostea, sãlãsluieste Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Noi toti avem nevoie de dragoste, bunãtate, îngãduintã, milã si amabilitate. Trebuie sã dãm afarã din suflet orice rest de egoism sau mândrie omeneascã.             Atunci când nu a mai existat nici o sperantã pentru Adam si Eva, ca urmare a cãlcãrii  de lege si a pãcatului, când dreptatea cerea moartea pãcãtosului, Domnul Hristos S-a oferit pe Sine Însusi ca jertfã pentru pãcatul lumii. Lumea se afla sub condamnare. Domnul Hristos a devenit înlocuitorul si siguranta omului. El avea sã-Si dea viata pentru lume, care este consideratã a fi oaia pierdutã care s-a rãtãcit de turmã, socotitã vinovatã si ne-ajutoratã. "Si dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãsire pentru pãcatele noastre" (1 Ioan 4,10). "Noi rãtãceam cu totii ca  niste oi; fiecare îsi vedea  de drumul lui; dar Domnul a fãcut sã cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã, a tuturor" (Isaia 53,6). Fiecare fiu si fiicã a lui Dumnezeu, dacã  Îl au pe Mântuitorul în inima lor, vor fi si ei ca Isus. Orice suflet care nu L-a primit pe Mântuitorul va da pe fatã un caracter care nu seamãnã cu cel al Mântuitorului. Dragostea nu este nutritã si nici nu este pusã în practicã. "Înãltati-L pe El, Mântuitorul nostru cel înviat", în cuvinte, în discutiile pe care le aveti, în felul în care procedati cu cei care au gresit.

             Stiu, prin sarcina care a fost pusã asupra mea, cã multi dintre cei care functioneazã în scolile noastre au nevoie sã învete în scoala lui Hristos blândetea Sa, procedeele Sale pline de duiosie fatã de cei gresiti, mila  si iubirea Sa. Pânã când nu se vor topi si nu va fi îndepãrtatã zgura din caracter, scopurile lor de lucru vor fi diferite. Sunt profund mâhnitã în inima mea datoritã rezultatelor grave ca urmare a procedeelor neîntelepte, mult mai serioase decât sunt multi dispusi sã admitã fatã de propria lor constiintã sau fatã de Dumnezeu. Eul este atât de mare în multi, luptând mereu pentru a prelua stãpânirea. Sunt dintre aceia care pretind cã sunt urmasi ai Domnului Isus Hristos, dar care nu au murit niciodatã fatã de eu. Ei nu au cãzut niciodatã pe stâncã pentru a fi zdrobiti. Pânã când se va întâmpla acest lucru, ei vor trãi pentru sine; si dacã ei mor în situatia în care se gãsesc, va fi prea târziu  ca greselile  lor sã fie  îndreptate vreodatã.  Eu iubesc sufletele lor. Domnul Isus iubeste sufletele lor si El va face o lucrare bunã pentru ei, dacã se vor umili sub mâna Lui atotputernicã, dacã se vor pocãi, se vor converti  si se vor preda zi de zi lui Dumnezeu. Trebuie sã existe o consacrare continuã, zilnicã. Noi trebuie sã fim atenti la amãnunte, sã fim întotdeauna în gardã cu privire la eu si sã cãutãm sã folosim  orice ocazie pentru a face ceea ce este bine pentru sufletele pentru care Domnul Hristos Si-a dat viata,  ca ei sã poatã deveni ai Lui. Când instrumentele omenesti se poartã cu aceste suflete într-un spirit aspru, ele întristeazã inima lui Hristos si Îl expun batjocurii, deoarece ei reprezintã gresit caracterul Domnului Hristos. Cineva a spus: "Bunãtatea ta m-a fãcut sã ajung mare". Mã rog Tatãlui nostru ceresc ca toti cei  care sunt în scolile noastre sã fie în Hristos asa cum mlãdita este legatã de vie.     "Manuscris", 1893.

ELLEN  G.  WHITE