EXEMPLUL LUI HRISTOS ÎN CONTRAST CU FORMALISMUL
Despre copilul Isus se dă această mărturie divină: "Iar Pruncul crestea si se întărea, era plin de întelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El" (Luca 2,40). După vizita la Ierusalim, la vârsta de 12 ani, El S-a întors împreună cu părintii Săi si "a venit în Nazaret si le era supus. Si Isus crestea în întelepciune, în statură si era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor" (Luca 2,51.52).
În zilele Domnului Hristos, cei care-i învătau pe copii si tineri erau formalisti. În timpul lucrării Sale, Domnul Hristos le-a spus rabinilor: "Vă rătăciti pentru că nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22,29). Si i-a acuzat că "învată ca învătături niste porunci omenesti" (Matei 15,9). Traditia era luată în considerare, respectată si ridicată în slăvi mai presus decât Scripturile. Învătăturile oamenilor si ne-sfârsitele ceremonii ocupau o parte atât de mare în viata celui care trebuia să învete, încât educatia care oferea adevărata cunoastere de Dumnezeu era neglijată. Marii învătători zăboveau continuu asupra lucrurilor mici, cerând ca orice detaliu să fie respectat în ceremoniile religioase, iar religia devenise cea mai mare obligatie. Ei plăteau zecime din "izmă, mărar si chimen" (Matei 23,23), în timp ce lăsau "nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia" (Matei 23,23). Astfel, erau introduse o multime de absurdităti, nimicuri, care îndepărtau de la tineri lucrurile esentiale care erau necesare în slujirea lui Dumnezeu. În sistemul educational nu exista loc pentru acea experientă personală în care sufletul cunoaste puterea acelui "asa zice Domnul" si ajunge să se bizuie pe cuvântul divin, singurul care poate aduce pace si putere de la Dumnezeu. Ocupati cu un sir nesfârsit de ceremonii, elevii din aceste scoli nu aveau parte de ore linistite în care să poată avea comuniune cu Dumnezeu si să-I asculte glasul vorbind inimilor lor. Ceea ce rabinii considerau educatie superioară era în realitate cel mai mare obstacol în calea adevăratei educatii. Aceasta era potrivnică oricărei dezvoltări reale. Instruiti astfel de ei, puterile tinerilor erau reprimate, iar mintile lor înguste, limitate. Fratii si surorile lui Isus au învătat numeroasele traditii si ceremonii ale rabinilor, însă Domnul Hristos nu a putut fi convins să fie interesat de acestea. În timp ce auzea la tot pasul "să faci cutare" si "cutare să nu faci", El Si-a văzut de drum, fiind independent de aceste restrictii. Cerintele societătii si cerintele lui Dumnezeu se ciocneau continuu; si în copilăria Sa, când obiceiurile si învătăturile cărturarilor învătati Îl puteau afecta, El nu a frecventat scolile lor. Domnul Isus n-ar fi urmat nici un obicei care I-ar fi cerut să Se îndepărteze de voia lui Dumnezeu si nici nu S-ar fi lăsat învătat de cuvintele oamenilor, mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. El împiedica pătrunderea în mintea Sa a acelor sentimente si ceremonii care nu Îl aveau pe Dumnezeu la bază. El nu lăsa ca aceste lucruri să-L influenteze. Astfel, El ne-a învătat că este mult mai bine să previi răul decât să încerci să-l corectezi, după ce acesta a găsit un punct de sprijin în minte. Si, prin exemplul Său, Domnul Hristos i-a învătat si pe altii să nu se pună în situatia de a fi întinati. Dar nici nu Se aseza fără rost într-o pozitie care-L aducea în conflict cu rabinii, care, în decursul anilor, ar fi însemnat slăbirea influentei Sale asupra poporului. Din aceleasi motive, El nu a putut fi determinat să tină acele ritualuri fără sens sau să repete acele obiceiuri pe care, mai târziu, în lucrarea Sa, le-a condamnat cu atâta hotărâre. Desi a fost supus părintilor Săi, Isus a început încă de la o vârstă foarte fragedă să contribuie El Însusi la formarea caracterului Său. Mama Sa I-a fost primul învătător, dar El primea continuu învătătură de la Tatăl Său din ceruri. În loc să se aplece atent asupra celor învătate de rabini de-a lungul secolelor, Domnul Isus, călăuzit de Învătătorul Divin, a studiat cuvintele lui Dumnezeu, curate si neîntinate, si a studiat de asemenea marea carte a naturii. Cuvintele "Asa vorbeste Domnul" erau întotdeauna pe buzele Sale si "Stă scris" era motivatia adusă pentru orice faptă care se deosebea de obiceiurile familiei. El a adus o atmosferă mai curată în viata de familie. Desi nu S-a lăsat învătat de rabini, neducându-Se la scolile lor, totusi adesea ajungea în contact cu ei si întrebările pe care le punea El, ca si când ar fi fost unul care frecventa anumite scoli, îi punea în încurcătură pe oamenii învătati; căci practicile lor nu erau în armonie cu Scripturile si ei nu aveau întelepciunea care vine de la Dumnezeu. Chiar si acelora care nu priveau cu ochi buni nerespectarea de către El a obiceiurilor populare, educatia Lui li se părea mai înaltă decât a lor însisi. Viata lui Isus dovedea că El Se astepta la mult, de aceea si încerca mult. Chiar din copilărie, El a fost adevărata lumină care a strălucit în întunericul moral al lumii. El S-a descoperit pe Sine ca fiind adevărul si călăuza oamenilor. Conceptiile Sale cu privire la adevăr si puterea Sa de a se împotrivi ispitei erau în conformitate cu acel Cuvânt, scris de bărbatii cei sfinti, inspirati chiar de El. Comuniunea cu Dumnezeu, o deplină consacrare a vietii fată de El, în împlinirea cuvântului Său, fără să tină seama de educatia falsă sau de obiceiurile si traditiile vremii, au fost cele care au marcat viata lui Isus. Religia însemna, după părerea rabinilor, să facă încontinuu ceva si să-si arate superioritatea prin îndeplinirea unor fapte exterioare; în vreme ce, prin neascultarea continuă de Cuvântul lui Dumnezeu, ei au pervertit calea Domnului. Însă educatia care Îl are la bază pe Dumnezeu îi va conduce pe oameni să-L caute pe Dumnezeu "si să se silească să-L găsească bâjbâind" (Fapte 17,27). Cel infinit nu este si nu va fi niciodată limitat de organizatii omenesti sau de planuri omenesti. Fiecare suflet trebuie să aibă o experientă personală în dobândirea cunoasterii vointei si căilor lui Dumnezeu. În toti aceia care sunt învătati de Dumnezeu, trebuie să fie descoperită o viată care nu este în armonie cu lumea, obiceiurile ei, practicile ei sau experientele ei. Prin studiul Scripturii, prin rugăciune stăruitoare, ei pot auzi solia Lui către ei: "Opriti-vă si să stiti că Eu sunt Dumnezeu" (Ps. 46,10). Când orice alt glas amuteste, când orice interes vremelnic este dat la o parte, linistea din suflet face să fie mai bine auzit glasul lui Dumnezeu. În acest fel avem odihna în El. Pacea, bucuria si viata sufletului este Dumnezeu.
Când copilul caută să se apropie mai mult de tatăl său, mai mult decât oricare altă persoană, el îi arată dragostea sa, credinta sa, deplina sa încredere. Iar copilul se odihneste în sigurantă în întelepciunea si tăria tatălui. Asa este si cu copiii lui Dumnezeu. Domnul ne spune: "Priviti la Mine si veti fi mântuiti." "Veniti la Mine si vă voi da odihnă." "Dacă vreunuia dintre voi îi lipseste întelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă si fără mustrare, si îi va fi dată."
"Asa vorbeste Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie si nu vede venind fericirea; locuieste în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat si fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul si a cărui nădejde este Domnul!
Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-si întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, si frunzisul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme si nu încetează să aducă roadă." (Ier. 17,5-8). "Special Testimonies on Education," 27 august 1896.
PENTRU STUDIU SUPLIMENTAR "Youth's Instructor" - Lipsa de respect a tinerilor, 8 oct. 1896
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
